3 ani de la naşterea în cer a Mitropolitului Bartolomeu Anania

– “E o mare pierdere…”.

– “Extraordinar a fost; a fost cald, avea spirit de fineţe, inima bună şi caldă. Nu jena pe nimeni, era un om de mult bun-simţ. A fost ca un tovarăş de luptă: Doamne, ajută să mă birui! Anania, dacă intrai în unghiul său de vedere personal, era foarte mângâietor… Un om aprig, intr-un fel, dar numai în lumea ideilor. Nu era un om cu dorinţa de sânge varsat. Era poet…

Nu citesc Biblia lui ca un critic, ci pentru ca să învăţ, pentru că îl ştiam de bună-credinţă… Şi e interpretarea cea mai justă. Mi-a părut foarte rău! Începusem discuţii, gândeam, ne făcusem nişte planuri frumoase…

… Când ţi-e drag cineva, orice mişcare te odihneşte. Era odihnitor. Iartă-l, Doamne, şi mă ia şi pe mine lângă el!’

Parintele Arsenie Papacioc