Header image

Acatistul Sfântului Paisie Velicikovski

23:38, marți, 27 noiembrie, 2012 | Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

Cuv. Paisie de la Neamţ – a trăit între anii 1722-1794

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

CONDACELE şi ICOASELE:

Condacul 1
Între Sfinţii Părinţi ai fost biruitor, cel ce în această lume decăzută spre părinteasca îmbrăţişare a cuvioşilor celor din vechime ne călăuzeşti, ca o punte peste adâncul necredinţei. O, fraţilor, nu plângeţi, ci vă veseliţi, căci avem un neclătit îndrumător:
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Icosul 1
Ca înger în trup ai crescut din fragedă pruncie, pururea pe buze psalmi având şi a inimii bătaie dumnezeiască slujbă. Pentru tinereasca ta neîntinare mărire aducându-I lui Dumnezeu, aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, a îngerilor şi a sfinţilor uimire;
Bucură-te, căci mulţi au fost chemaţi, tu însă ai fost ales;
Bucură-te, cel ce ai semănat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit curăţia şi tăcerea;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 2-lea
Căutând să cunoşti ceea ce întrece cunoştinţa, încă din tinereţile tale ai dorit să primeşti tunderea cea călugărească. Atât de fierbinte ţi-era dorul după Dumnezeu, încât toţi cei ce te priveau ori auzeau de tine erau uimiţi de râvna şi de iubirea ta de linişte, şi toţi Îl măreau pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
În tinereţe ai primit pregătire în cetatea Kievului şi ai fost învăţat despre lucrurile acestei lumi, despre dumnezeii cei păgâni şi filozofi, însă dorind cunoaşterea celeilalte lumi, ai lepădat toate învăţăturile, cu năzuinţa de a intra la îngereasca şcoală a călugăriei. Din pricina aceasta îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că din neamul tău ca un ales te-ai înălţat;
Bucură-te, că numai ştiinţa lui Dumnezeu ai voit să o înveţi;
Bucură-te, cel ce ai dorit să devii monah, dându-ţi seama de neştiinţa ceasului morţii;
Bucură-te, care nu ai dorit doar înţelepciunea limbii;
Bucură-te, cel ce de dragul Adevărului ai pătimit;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 3-lea
Cu râvnă arzătoare te-ai aplecat asupra sfintelor cărţi ale Părinţilor, udând şi răsădind cu grijă fiecare cuvânt în caldul pământ al inimii tale. Părăsindu-i pe toţi cei dragi şi lumea, îndelungată viată de peregrinări ai început, căutând un învătător duhovnicesc. Cu lacrimi stropindu-ţi calea, pururea Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Vărsând lacrimi ca mirul cel de mult preţ şi rugându-te cu inimă înfrântă, neştiind încotro să purcezi, ţi s-a aprins în suflet dorul de peregrinare şi astfel ai plecat din cetatea Kievului, călătorind cu duhul întristat ca un biet străin şi căutându-ţi patria cea cerească. De la Domnul ai primit smerita cugetare şi dreapta socoteală, aşa că-ţi strigăm ţie acestea:
Bucură-te, pelerin al râvnei şi răbdării;
Bucură-te, cel care cu lacrimi amare ai adăpat sămânţa dragostei lui Dumnezeu;
Bucură-te, dârz şi neclintit iubitor al adevărului;
Bucură-te, că numai în ceruri ţi-ai sfârşit amarnica ta călătorie;
Bucură-te, pelerin de filocalică înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 4-lea
În lung şi în lat ai căutat prin mănăstiri un părinte duhovnicesc şi un bătrân care să se necăjească cu tine şi să-ţi deschidă cu drag cealaltă lume, însă nici unul n-ai aflat. Luptând împotriva furtunii cugetelor de îndoială, călătoria pământească ţi-ai continuat-o, pururea strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Plângând fără de mângâiere, maica ta s-a pogorât întru adâncă supărare la dorinţa ta de a muri monahiceşte acestei lumi, însă tu n-ai pregetat a urma Părinţilor de demult pe calea cea strâmtă către ceruri, apoi, precum ai deschide o carte, ochii inimii ei de lumea Sfinţilor Părinţi au fost deschisi, călăuzind-o şi pe dânsa către viaţa cea călugărească. Asadar, acum aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, cel pe care nici un lanţ al lumii acesteia nu te-a încătuşat;
Bucură-te, cel ce maica ţi-ai slobozit-o din grozăvia acestei lumi;
Bucură-te, cel care pământul cel rece al Rusiei cu ale tale fierbinţi rugăciuni l-ai încălzit;
Bucură-te, cel ce în cuptor ai fost încercat şi te-ai arătat a fi lămurit;
Bucură-te, vas de neîncetată rugăciune;
Bucură-te, apărător al căilor Părinţilor celor din vechime;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 5-lea
În curăţie iubindu-L pe Dumnezeu din tinereţile tale, o, minunate Paisie, împreună cu prietenii tăi ai făcut un neclintit jurământ: ca niciodată să nu sălăşluieşti în mânăstiri în care-i slavă, tihnă şi trupească înlesnire, ci sărăcia lui Hristos s-o urmezi. Ai scuturat astfel toată apăsarea pământească şi cu dumnezeiască dragoste bătând puternici, pe aripi de post şi rugăciune spre Soarele dreptăţii te-ai înălţat, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Al sufletului ochi fiindu-ţi fără ascunzişuri, ca un adevărat ucenic al lui Hristos întreaga făţărnicie ai urât şi răstignindu-te lumii, tot binele cel pământesc ai lepădat, spre a păşi pe urmele Stăpânului. Ajuns-ai astfel cuvios al celor cuvioşi, călăuzindu-ţi ucenicii pe calea ce tu o ai bătătorit. De mână îndreaptă-ne, rugămu-ne, şi pe noi, cei orbiţi de patimi şi ologiţi de trândăvie, dar care cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, suflet curat, neîntinat de aluatul fariseilor şi al saducheilor;
Bucură-te, israelit adevărat în care nu este vicleşug;
Bucură-te, iubitor al chipului călugăresc nemăsluit;
Bucură-te, căci aflat-ai cea ce cu frângere de inimă ai căutat;
Bucură-te, ale cărui comori şi inimă au fost cu Dumnezeu în ceruri;
Bucură-te, cel care cu bogate haine de nuntă fiind înveşmântat, n-ai avut nevoie de zdrenţele murdare ale Mariei în deşert;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al-6-lea
Până la Sfântul Munte al Athosului cercetând în singuratică vieţuire de lipsuri şi chinuri, acolo te-ai sălăşluit. Suferit-ai foame, sete, boală şi necaz, însă nicăieri tânjita legătură dintre un fiu şi al său duhovnicesc părinte nu era de aflat. Năvălirile patimilor, diavoli şi chiar moarte înfruntând, nicicând n-ai încetat a striga: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Departe lepădând înşelăciunea diavolească şi asupra tuturor ispitelor făcându-te biruitor, ai fost cercetat din a lui Dumnezeu făgăduinţă de către cel ce întru monahism te-a tuns, de Stareţul Vasile, care învăţându-te felurite vieţuiri călugăreşti, a plecat, singur lăsându-te iarăşi. Noi, cei care fii sub mantie îţi suntem, ţie astfel îţi strigăm:
Bucură-te, cel care suferit-ai cu trupul pentru ca să încetezi a mai păcătui;
Bucură-te, mare binefăcător al Muntelui Athos;
Bucură-te, mirarea îngerilor şi diavolească rană;
Bucură-te, nevoitor care ai înaintat din putere în putere;
Bucură-te, căci în a ta sărăcie aveai lumea întreagă;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al-7-lea
Pe când duceai viaţă de osteneală şi în Sfântul Munte Athos, dorind a descoperi taina cea din veac ascunsă, ţi-a fost trimis de Dumnezeu un împreună-nevoitor. Poruncile lui Dumnezeu truditu-te-ai cu dânsul a le face şi într-un suflet fiind, şi voile în faţa celuilalt tăindu-şi-le fiecare, ai dragostei adevărate pentru Dumnezeu moştenitori amândoi v-aţi făcut, strigând: Aliluia!

Icosul al-7-lea
Având deplină pace în nevoinţă, ostenindu-te, arzând cu duhul şi în desăvârşită smerenie şi dragoste de Dumnezeu înaintând, ai fost cercetat de mulţi care doreau să fie ucenicii tăi şi împotriva voinţei tale îngăduitu-i-ai pe toţi aceşti copii ai tăi care nădăjduiau spre ale tale iubitoare îndrumări (povăţuiri), înmulţească-ţi-se fiii, aşa încât împreună să ne socoteşti chiar şi pe noi, cei care-ţi cântăm tie:
Bucură-te, cel ce vrerea proprie o ai tăiat şi ai ajuns voia lui Dumnezeu;
Bucură-te, al tradiţiei Apostolilor moştenitor;
Bucură-te, înnoitorul vieţii de obşte;
Bucură-te, cel ce te-ai silit a lua prin străduinţă Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, cel ce inima îndurerată cu dragoste o ai îmbrăţişat;
Bucură-te, cel ce cu smerită cugetare pe toţi i-ai povăţuit;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al-8-lea
Dobândind o turmă de ucenici care lumea cea deşartă a o părăsi şi cugetele spre lucrurile cele dumnezeieşti a le îndrepta au dorit, fost-ai ales de către Dumnezeu al fiilor păstor. Căutat-ai o dată un părinte duhovnicesc, acum însă tu eşti duhovnicescul părinte care la ceruri ne înalţi pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Întărind viaţa cea de obşte, din copierea vechilor scrieri ale Părinţilor ai făcut ţinta de căpătâi a mănăstirii. Pururea căutând un sălaş în care să te adânceşti în lumea marilor Sfinţi Cuvioşi locuitori în pustie, dorit-ai din inimă să pregăteşti spre tipărire manuscrise călugăreşti, de dragul viitorilor căutători de Dumnezeu şi al nostru, care cu pocăinţă îţi cântăm:
Bucură-te, iubitor părinte al celor alungaţi şi singuri;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, mult-pătimitorule;
Bucură-te, cel care te-ai jertfit pentru copiii tăi;
Bucură-te, răsăritul cel nou al vieţii călugăreşti;
Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale ai adăpat pomul cel adormit al stăreţiei;
Bucură-te, blând mustrător al sufletelor pe care le-ai îndemnat spre porţile raiului;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al-9-lea
Cetele îngereşti în ceruri neîncetat te măresc, căci în cinul călugăresc atât de mulţi ai adus, încât mănăstirea ta s-a umplut până peste margini. Ai pornit astfel spre pământul Moldovei ca să durezi o cetate monahicească, pururea învăţându-ţi fiii în rugăciunea inimii şi în smerenie. Aşa povăţuieşte-ne pe calea mântuirii şi pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Urmând chinurile lui Hristos şi pe urmele cuvioşilor celor din vechime păşind, ai fost căpetenie biruitoare în războiul cel duhovnicesc, având rugăciunea ca sabie şi scrierile Sfinţilor Părinţi ca ochi ai sufletului prin care ţi s-a dăruit vedere dincolo de această lume. Pentru aceasta îţi strigăm:
Bucură-te, cel care ai urmat paşii Sfântului Antonie cel Mare;
Bucură-te, reziditor al vieţii chinoviale ca pe vremea Sfântului Pahomie cel Mare;
Bucură-te, cel ce în nord Tebaida Egiptului ai reînviat-o;
Bucură-te, cel în care toată nevoinţa creştinească s-a cuprins;
Bucură-te, mângâietor al călugărilor necăjiţi din vremurile de pe urmă;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 10-lea
În anii de osteneli, noapte şi zi, cu pană de copist ai întocmit scrierea cea duhovnicească ce se cheamă Filocalia. Cum inima ta odihnă a aflat în aceste duhovniceşti învăţături de neîncetată rugăciune lăuntrică, tăcere şi nevăzut război, şi noi preţuim osteneala ta de iubire şi lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Văzând măreţia ostenelilor tale şi harul dat ţie de către Dumnezeu, inimile ni se fac neputincioase. Cum oare în viaţa cea fără de sfârşit parte cu tine să avem noi, cei ce poruncile tale am dispreţuit? Ai milă de noi, cei năruiţi, care cu jale îţi strigăm şi zicem:
Bucură-te, cel ce pana de copist în cerneala smereniei ai înmuiat-o;
Bucură-te, cel care cuvintele Sfinţilor Părinţi pe zapisul inimii le-ai înscris;
Bucură-te, cel ce mintea Părinţilor ai dobândit;
Bucură-te, cel care cărţile duhovniceşti ca pe holdele de grâu le-ai secerat;
Bucură-te, căci precum o albină strângând nectar, dulcile ziceri ale Părinţilor celor din vechime le-ai adunat;
Bucură-te, culegător al ??śflorilor de câmp??ť de filocalică înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 11-lea
Duioase cântări eu, deşi nevrednic, ţie îţi dăruiesc, căci a cui inimă poate să nu-ţi cânte lin, cu lacrimi, auzind de a ta sfântă viaţă; căci şi sufletul când s-a despărţit de trup după o întreagă viaţă de paşnică amărăciune, n-a încetat a cânta: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Cunoscând mai dinainte ziua grabnicei tale plecări către cealaltă lume, ostenelile nevoinţei tale nu le-ai împuţinat, ci sporitu-le-ai din dragoste pentru Dumnezeu. Ai plecat de la noi, unit fiind cu Dumnezeu, o, Sfânt Părinte al nostru şi învăţător. Noi, ai tăi fii duhovniceşti, orfani rămaşi acum, nu încetăm a cânta:
Bucură-te, văzător care mai dinainte zărit-ai când vei pleca spre cealaltă lume;
Bucură-te, căci pentru singurul lucru care trebuie ai vieţuit şi ai murit;
Bucură-te, că văzându-ţi pletele albite de patristică înţelepciune, ţie ne închinăm;
Bucură-te, cel care cu Dumnezeu te-ai contopit;
Bucură-te, cel ce trimis-ai ucenici să semene mintea Părinţilor;
Bucură-te, sămânţă înfloritoare de străveche înţelepciune;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 12-lea
Deşi de cuvintele tale cele dulci şi de a ta faţă luminoasă am fost lipsiţi a le privi, că singură mângâiere în necazuri avem a ta cerească mijlocire şi moştenirea ta cea fără de sfârşit ce vine spre a noastră caldă îmbrăţişare. Osteneală de dragoste neclintiţi ţinând, lui Dumnezeu Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea
În patria ta cerească te-ai unit acum de-a pururi cu ai tăi iubiţi învătători, Părinţii din vechime. Cum în lumea cea mai presus de ceruri a îngerilor şi a sfinţilor te afli, rugămu-te de scaunul lui Hristos să te apropii pentru a sufletelor noastre mântuire, aceste cântări zicându-ţi:
Bucură-te, căci urmele tale ce duc către Împărăţia cerurilor vom urma;
Bucură-te, că Dumnezeu a descoperit frumuseţea rugăciunii tale;
Bucură-te, căci nu eşti din această lume;
Bucură-te, al mănăstirilor înnoitor şi insuflarea călugărilor;
Bucură-te, cel ce ai reaprins lumina stăreţiei, lăsând lanţ viu de ucenici;
Bucură-te, căci pe acest pământ fiind, mintea şi inima ţi-erau în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Condacul al 13-lea
O, mult lăudate şi prea fericite Părinte Paisie, primeşte această smerită rugăciune a noastră, fiind ferit prin smerenie urcată pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi către înălţimile rugăciunii, ajută-ne pe noi, care nu ştim cum să ne ostenim şi cum să ne rugăm. Îndură-te de noi, ucenicii tăi cei fărâmaţi, învăţându-ne dragostea de cele bune şi slobozindu-ne de chinurile cele viitoare pe toţi cei ce lui Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!   (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice
Icosul întâi Ca înger în trup ai crescut din fragedă pruncie, pururea pe buze psalmi având şi a inimii bătaie dumnezeiască slujbă. Pentru tinereasca ta neîntinare mărire aducându-I lui Dumnezeu, aceste laude îţi cântăm:
Bucură-te, a îngerilor şi a sfinţilor uimire;
Bucură-te, căci mulţi au fost chemaţi, tu însă ai fost ales;
Bucură-te, cel ce ai semănat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit curăţia şi tăcerea;
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Şi Condacul întâi 
Între Sfinţii Părinţi ai fost biruitor, cel ce în această lume decăzută spre părinteasca îmbrăţişare a cuvioşilor celor din vechime ne călăuzeşti, ca o punte peste adâncul necredinţei. O, fraţilor, nu plângeţi, ci vă veseliţi, căci avem un neclătit îndrumător:
Bucură-te, Sfinte Paisie, dumnezeiască punte către Sfinţii Părinţi!

Traducere:
Monahul Vasile – Mănăstirea Vatopedi, Sfântul Munte Athos

Notă. Acest acatist a fost alcătuit în limba engleză de doi tineri monahi ai Mănăstirii “Monks Lagoon” – Alaska, așezământ dependent de Mănăstirea „Sfântul Gherman” din Alaska, fondată de Părintele Serafim Rose. Traducerea s-a realizat după varianta publicată în revista “Orthodox Word”, nr. 179/1994, pg. 256.

Acatistul a fost publicat în revista „Epifania” nr. 3, 4, 5/1998.

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com