Header image

Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni

sf-martiri-brancoveni

După obişnuitul început, se zic:

Condacele şi Icoasele:
Condacul 1: (glasul al 3-lea) Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru împărăţia cerurilor şi pentru neam, acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!

Icosul 1:
Întregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădările pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:
Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat;
Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat;
Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales;
Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules;
Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că biruinţa deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul 2:
Luminaţi fiind dintru înălţime, aţi primit a pătimi şi a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiţi şi proslăviţi; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care aţi mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească; Aliluia!
Icosul 2: Din fragedă pruncie ai înţeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înţelepciunii” şi le-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieştilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domneşti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care de asemenea în frica şi în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriţi. De aceea de la noi acum auziţi:
Bucuraţi-vă, că dumnezeiasca pronie din nefiinţa în această lume v-a adus;
Bucuraţi-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toţii l-aţi pus;
Bucuraţi-vă, căci dulceaţa cea negrăită a Sfintelor Scripturi aţi aflat;
Bucuraţi-vă, căci cu osârdie, ziua şi noaptea, din izvoarele lor v-aţi adăpat;
Bucuraţi-vă, căci cunoştiinţei fapta cea bună aţi adus;
Bucuraţi-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;
Bucuraţi-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieţi bine le-aţi chivernisit;
Bucuraţi-vă, căci călătoria aţi săvârşit şi la limanul ceresc aţi sosit;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!
Condacul 3: Nu ai voit domnie şi stăpânire pământească, fericite Constantine, ştiindu-te domn în casa şi pe moşia ta, ci mai vârtos ai dorit să domneşti, prin Sfinte nevoinţe şi Sfinte virtuţi, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, şi acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi şi cu sfetnicul Ianache: Aliluia!Icosul 3: Silit ai fost de sfatul cel mare al Ţării Româneşti să primeşti a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oşti şi de vrăjmaşi, blândeţea şi înţelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiţi suntem noi că ţi-ai tăiat voia ta şi ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând şi tu întru sine-ţi: „eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnaţi pe toţi cu dorire a vă striga:
Bucură-te, noule Moise al Ţării Valahiei şi a ei propăşire;
Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzeşti bună sporire;
Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hrîstos viteaz oştean;
Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ştefan;
Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;
Bucură-te, micule Matei, dar desăvârşitule la minte;
Bucuraţi-vă, podoabe nepreţuite ale Ţării Româneşti;
Bucuraţi-vă, mărgăritare şi binecuvântări ale oraşului Bucureşti;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 4:

Lăcaşuri ale Sfântului Duh aţi ajuns prin mucenicie, căci şi voi mult aţi ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, şi tipărind cărţi cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icosul 4:

Întunericul necredinţei şi al neştiinţei ai izgonit, şi lumina cunoştinţei dumnezeieşti a strălucit peste ţară, căci, ca şi Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparniţe au ieşit Sfinte cărţi, comori de vindecări, bucuria creştinilor evlavioşi, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:
Bucuraţi-vă, iubitorilor de Sfinte lăcaşuri şi altare;
Bucuraţi-vă, ctitori de mănăstiri şi dăruitori de odoare;
Bucuraţi-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;
Bucuraţi-vă, cărţile Sfantului Ierarh Antim în ţară lumina sporesc;
Bucuraţi-vă, căci voi, tipărirea primei Biblii în română aţi continuat;
Bucuraţi-vă, căci apoi Psaltirea, cărţi de slujbă şi zidire sufletească ne-aţi dat;
Bucuraţi-vă, căci cărţile voastre şi până astăzi se doresc;
Bucuraţi-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toţi o blagoslovesc;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 5:

Făclii luminătoare pentru Ţările Române şi pentru toată Ortodoxia s-au arătat tiparniţele înfiinţate sau restaurate de voi la Snagov şi Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, Buzău, Tiflis şi Alep, făcând pe creştinii români şi greci, iviri şi arabi, să cânte cu toţii într-un glas: Aliluia!

Icosul 5:

Slava nepieritoare ţi-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, şi după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creştinătăţi ortodoxe, căci cine a năzuit către tine şi l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminţii, şi popoare îţi cântă ţie, Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, şi împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;
Bucuraţi-vă, căci ne sunteţi tăria, slava, şi bucuria;
Bucuraţi-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul şi pământul uniţi;
Bucuraţi-vă, că români şi greci cu graiuri alese vă heretisesc;
Bucuraţi-vă, că iviri şi arabi din inimi recunoscătoare vă mulţumesc;
Bucuraţi-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe ţări a însemnat;
Bucuraţi-vă, că roade cereşti aţi cules după ce cu lacrimi aţi semănat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 6;

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri? Căci unde nu aţi zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolniţe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părţile miluite de voi, oraşe şi sate româneşti, mănăstiri din Sfântul Munte al Athosului, ca şi din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării greceşti şi de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai şî Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icosul 6:

Precum Binecredinciosul voievod Ştefan cel Sfânt în Moldova, şi voi multe şi alese lăcaşuri de închinăciune aţi ridicat, preafericiţilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine aţi înmulţit talanţii voştri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârşit l-aţi înălţat, pentru care auziţi:
Bucuraţi-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaş luminat în Bucureşti i-aţi clădit;
Bucuraţi-vă, că şi Mitropoliei muntene frumoasă clopotniţă i-aţi zidit;
Bucuraţi-vă, striga vouă mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat, şi Viforita;
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, vă spun cele de la Brâncoveni, Bistriţa-vălcea, şi Arnota;
Bucuraţi-vă, tainic şoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia, şi Sadova;
Bucuraţi-vă, auziţi dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul, şi Tismana;
Bucuraţi-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraş, Scheilor din Braşov, şi Ocna Sibiului;
Bucuraţi-vă, vi se cântă în cea a Sfantului Mucenic Dumitru din Târgovişte, de la Mogoşoaia, şi Potlogi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 7:

Crâiasa ctitoriilor tale, Sfânta mănăstire Hurezi-vălcea, menită să fie lăcaş de îngropare pentru tine şi tot neamul tău, minunatule voievod Constantin, dă măsură dărniciei şi râvnei de care ai fost şi tu mistuit pentru înfrumuseţarea casei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumuseţe şi armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Piatra cea mare a mormântului ce ţi-ai gătit în biserica cea mare de aici şi azi suspină după moaştele voastre Sfinte, căci mănăstirea din Halki şi biserica Sfântului Gheorghe din Bucureşti au primit această comoară de nepreţuit. Dar duhul, rugăciunea, şi urmele paşilor voştri sunt pretutindeni la Hurezi şi în schiturile ce aţi ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie vă lăudăm, grăind:
Bucuraţi-vă, ai marilor împăraţi bizantini adevăraţi următori;
Bucuraţi-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;
Bucuraţi-vă, că şapte ani la dânsa, cu osteneală şi fără preget s-a trudit;
Bucuraţi-vă, căci meşterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatră v-a izvodit;
Bucuraţi-vă, v-a strigat dintru înălţime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;
Bucuraţi-vă, vă şopteşte Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ştefan;
Bucuraţi-vă, auziţi şi de la schitul patronat de Apostolii Sfinţi;
Bucuraţi-vă, fericiţi sunteţi voi, feciori domneşti şi ai voştri părinţi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 8:

Nu a răbdat mai mult vrăjmaşul neamului omenesc, tatăl minciunii şi ucigaşul de oameni, multa voastră lucrare săvârşită spre slava lui Dumnezeu, Cel închinat în Treime şi spre folosul întregii creştinătăţi dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii, şi vegheri, vă găteaţi pentru ziua încununării, şi să primiţi întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icosul 8:

Mulţi vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, şi viclenii învolburând minţile hainului sultan Ahmet şi sălbaticului său vizir Gin Ali paşa.Voi însă, îmbrăcându-vă în platoşa dreptăţii şi într-armându-vă cu armele luminii, prin smerita pocăinţă vă întăreaţi, pentru care auziţi de la noi aşa:
Bucuraţi-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se porneşte;
Bucuraţi-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbeşte;
Bucuraţi-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneaţi;
Bucuraţi-vă, căci pentru aceasta veţi fi şi mărturisitori neînfricaţi;
Bucuraţi-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduşi, l-aţi înfruntat;
Bucuraţi-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-aţi aruncat;
Bucuraţi-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;
Bucuraţi-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 9:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind şi crescuţi în desfătări, aţi putut merge cu neclintita hotărâre şi pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăţie. Acestea sunt minunile credinţei noastre săvârşite în fiii luminii, ascultării, şi jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru Sfinţii Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm; Aliluia!

Icosul 9:

În Sfânta şi Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecăţile Sale înfricoşate şi neajunse minţilor noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgâneşti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar şi jale neostoită toţi locuitorii Bucureştilor, ba chiar şi pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcaţi în care şi duşi spre Ţarigrad, sub pază aspră, spre înfricoşata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:
Bucuraţi-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Il urmaţi;
Bucuraţi-vă, că de împăratul împăraţilor aţi hotărât să nu vă lepădaţi;
Bucuraţi-vă, cu toţii, domn, feciori, şi gineri, că spre mărturisirea lui Hristos aţi pornit;
Bucuraţi-vă, că dintre voi şase, cununa şi slava mucenicească au dobândit;
Bucuraţi-vă şi pentru mult îndurerata doamna Maria, care pe voi vă însoţeşte;
Bucuraţi-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârşeşte;
Bucuraţi-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfinţitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;
Bucuraţi-vă, că veşnica răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei aţi luat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 10:

Ajunşi în cetatea Sfântului împărat Constantin, aţi fost aruncaţi în înfricoşata temniţă Şapte Turnuri, în bezna şi frigul ce înduraţi înlănţuiţi, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui vă lumina, vă încălzea şi vă întărea, învăţându-vă să mulţumiţi fierbinte lui Dumnezeu pentru toate şi să-I cântaţi: Aliluia!

Icosul 10:

Cine va putea spune mulţimea caznelor şi a chinurilor la care aţi fost supuşi vreme de aproape patru luni, prin care aţi covârşit chiar şi pe mulţi dintre mucenicii cei din vechime, îngerilor şi oamenilor v-aţi făcut privelişte înfricoşată şi de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viaţă şi după moarte, vă fericim zicând:
Bucuraţi-vă, că în temniţa întunecată şi umedă aţi fost închişi;
Bucuraţi-vă, că în lanţuri şi cătuşe v-au dat ai voştri pârâşi;
Bucuraţi-vă, că aţi sângerat cumplit, strujiţi ca mucenicii de odinioară;
Bucuraţi-vă, căci cu cleşte roşit în foc v-au ars pe piept şi la subţioară;
Bucuraţi-vă . că tari ca diamantul aţi rămas voi în ortodoxie;
Bucuraţi-vă, că aţi crezut cu neclintire în viaţa veacului ce va să fie;
Bucuraţi-vă, că Mântuitorul Hristos şi Preacurata Sa Maică din înălţime vă priveau;
Bucuraţi-vă, că toţi Sfinţii şi toate puterile cereşti pentru voi se rugau;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 11:

Ziua împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viaţă, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porţile cele grele ale temniţei deschizându-le, aţi fost aduşi înaintea cruntului sultan, a curţii sale, şi a călăului cu iataganul scos, pentru ultima şi cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toţii, cântaţi în inimile voastre: Aliluia!

Icosul 11:

Istoviţi de chinuri şi suferinţe, în grele lanţuri ferecaţi, cu capete descoperite, cu picioare goale şi numai în cămăşi, au stat vitejii mărturisitori în faţa păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viaţa dacă se vor lăsa de legea lor şi vor trece la legea turcească. Râspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creştinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut şi am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru lisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziţi:
Bucuraţi-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-aţi plecat;
Bucuraţi-vă, căci îngerii cu cununi cereşti de voi s-au apropiat;
Bucuraţi-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugaţi;
Bucuraţi-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârşire le spălaţi;
Bucuraţi-vă, oşteni viteji şi nebiruiţi ai împăratului Ceresc;
Bucuraţi-vă, că vicleanul şarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;
Bucuraţi-vă, că la momiri şi îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed aţi defăimat;
Bucuraţi-vă, că pentru legea cea nouă, a darului şi a iubirii lui Hristos aţi răbdat şi de El v-aţi încununat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 12:

De a şi şovăit Mateiaş pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând şi-a aşezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a Sfinţilor mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o fiinţă, şi nedespărţitei Treimi: Aliluia!

Icosul 12:

Cădeau ca spicele sub secera capetele copiilor domneşti şi al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiaşe de lacrimi pentru nespusa durere vremelnică şi apropiata fericire veşnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele prooroceşti: „Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:
Bucuraţi-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea, şi iadul aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că puitorul de nevoinţe Hristos întru cele cereşti v-a primit;
Bucuraţi-vă, că se îngrozesc tiranii şi răucredincioşii privindu-vă sau amintindu-şi de voi;
Bucuraţi-vă, rugători bineprimiţi pentru ţară, neam, Ortodoxie, şi sărmanii de noi;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai Bucureştilor şi mijlocitori pentru toată suflarea românească;
Bucuraţi-vă, solitari pentru ea, ca înţelepciune de sus şi milă bogată să dobândească;
Bucuraţi-vă, şi nu ne lăsaţi să ne lepădăm de Sfânta credinţă prin viaţa păgână;
Bucuraţi-vă, învingătorilor, şi cereţi îndurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care aţi biruit şi v-aţi încununat, căutaţi dintru înălţimea fericitei şi nesfârşitei vieţi cereşti către noi, cei împovăraţi de multe, mari, grele, şi nepocăite păcate, şi primind puţina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociţi de la Dumnezeul milei şi al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veşnice ca, mântuiţi fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăita bucurie a împărăţiei Sale: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi     Icosul 1:

Întregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădările pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:
Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat;
Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat;
Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit;
Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales;
Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules;
Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că biruinţa deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat;
Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

şi     Condacul 1:

Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru împărăţia cerurilor şi pentru neam, acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!

După aceea zicem această:

RUGĂCIUNE
O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara Sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit o aţi păzit, şi de la împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, neveştejită cunună mucenicească aţi primit! Ce graiuri vom îndrăzni a vă aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-aţi făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreunaţi de multe, mari, grele, şi nepocăite păcate, şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de Sfintele voastre virtuţi, şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneală, spre a îndrepta către voi, cu buna nădejde, smerita noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotştiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelător, bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit, şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit.

O, fericiţilor, Sfinţilor, şi bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutaţi dintru înălţimea slavei cereştilor voastre lăcaşuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, şi care pentru multa noastră lenevie şi mândrie, covârşiţi de boli, pagube, necazuri, şi de înfricoşate şi negândite nevoi, mai mult decât toţi, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticăloşiţi şi asupriţi. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare şi avuţie pământească aflându-vă, în toată viaţa voastră dorirea nestricăcioaselor bogăţii ale harului neîncetat aţi avut, iar noi, deşi din mila proniei dumnezeieşti săraci şi strâmtoraţi fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumuseţile mincinoase şi stricăcioase ale acestui veac trufaş şi nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cereşti cu totul o am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră, şi o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multa avere, sănătatea, şi însăşi viaţa voastră, pe toate gunoaie le-aţi socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiţi; iar noi, de buna voie, şi de nimeni siliţi, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care ruşine este a şi grăi ne-am prăvălit, şi mai mult decât necredincioşii şi rău credincioşii iubind prostia şi neruşinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului şi lumina lumii, pentru noi se huleşte tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, şi în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare înfricoşatului, Dreptului, şi Nemitarnicului Judecător, căci ştim prea bine că de neînlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, şi dreapta răsplătire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, şi cu fapta am lucrat, şi pentru ce la chinurile cele veşnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitoceasca înţelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit.

Nu ne lăsaţi să ne netrebnicim mai mult şi stăviliţi alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, şi a diavolului, prin Sfintele şi pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiţilor martiri, rugătorilor fierbinţi către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru ţara şi neamul vostru, pentru toţi cei ce aleargă către voi cu credinţa tare şi umilinţa nefăţarnică. Mijlociţi pentru noi toate cele bune şi de folos pentru luminarea ochilor minţilor şi inimilor noastre celor întunecate de grija vieţii de acum, râvna aprinsă şi neostoită pentru fapta bună ce v-a însufleţit pe voi, dobândirea întru cunoştiinţa a mărgăritarului celui de mult preţ al binecinstitoarei şi lucrătoarei prin dragoste credinţe, preţuirea lui mai mult decât lumina ochilor şi decât viaţa aceasta vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecaţi spre milă şi îndurare pe milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toţi, să ne deschidă uşa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via şi pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecaţi de neştiinţă şi biruiţi de urâte gânduri şi de patimi de necinste. Cereţi pentru noi şi statornicia neclintită şi tăria de diamant ce aţi avut până ce v-aţi dat sufletele voastre, curăţite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne şi noi părţii celei de-a dreapta, dimpreună cu voi şi cu toţi Sfinţii care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieţii noastre, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a împărăţiei Sale, în vecii vecilor.      Amin.

,

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com