Header image

Acolo unde este suferinţă, se întăreşte şi credinţa

19:39, joi, 26 iunie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

Cu un an în urmă sau cam atunci, am avut o lungă discuţie cu un tânăr american în timpul unei călătorii cu trenul. M-a întâlnit aparent, din întâmplare (fireşte, nu există întâmplare în viaţă) şi mi-a spus că învăţa rusă. Era un om care căuta să cunoască realitatea religioasă şi fusese pe la toate aşa-numitele grupuri creşti­ne, dar peste tot nu găsise decât ipocrizie şi escrocherie şi fusese pe punctul de a renunţa cu totul la orice fel de religie. Dar apoi a aflat că în Rusia oamenii suferă pentru credinţa lor. Acolo unde este suferinţă, s-a gândit el, acolo, proba­ bil, trebuie să existe ceva real şi nu escrocheria de care avem parte în America.

De aceea studia rusa, ca să meargă în Rusia şi să întâlnească acolo adevăraţi creştini. Ca preot ortodox al Bisericii Ruse, am fost uimit să aud asta, pen­tru că nu văzuse niciodată înainte un preot or­todox şi nici nu asistase la vreo slujbă ortodo­xă. Am avut o lungă discuţie despre religie şi am văzut că ideea lui era cât se poate de justifi­cată: şi anume, că suferinţa poate produce ceva autentic, în timp ce viaţa noastră mult prea indulgentă conduce la escrocherie.

În secolul IV, un mare teolog ortodox, Sfântul Grigorie de Nazianz (numit şi „Teolo­gul”) descria religia noastră ca „ortodoxie pătimitoare” – şi aşa a fost de la începuturi, de-a lungul întregii istorii a Bisericii. Cei care L-au urmat pe Dumnezeul cel răstignit au suferit persecuţie şi chinuri. Aproape toţi apostolii au murit ca martiri, Petru fiind răstignit cu capul în jos, iar Andrei pe o cruce în formă de X. În primele trei secole de creştinism, credincioşii se ascundeau în catacombe şi îndurau suferinţe înspăimântătoare. În catacombe, slujbele Bise­ricii – pe care le celebrăm astăzi într-o formă puţin schimbată – erau săvârşite într-o atmo­sferă de aşteptare permanentă a morţii.

După perioada catacombelor a urmat lupta pentru păstrarea curăţiei credinţei, când mulţi învăţători încercau să substituie învăţăturile revelate de Domnul nostru Iisus Hristos cu propriile lor opinii. În secolele următoare, ţări­le ortodoxe au fost invadate de arabi, turci şi alte popoare necreştine, iar în cele din urmă – în zilele noastre – au suferit prigoana comunis­tă. Comunismul, care a luptat împotriva religiei aşa cum nu se mai întâmplase niciodată înainte a atacat mai întâi ţările ortodoxe din estul Europei. După cum se poate vedea, credinţa noastră este cu adevărat o credinţă pătimitoare şi în această suferinţă se petrece ceva care ajută inima să primească revelaţia lui Dumne­zeu.

Ce are să ne spună astăzi ortodoxia pătimitoare a Rusiei – religia pătimitoare pe care voia să o cunoască tânărul pomenit mai sus? În Ru­sia s-a descoperit adevărul în inimile iubitoare? După logica lumii acesteia, acolo n-ar fi nicio şansă pentru aşa ceva. Comunismul a fost la putere cu o mână de fier mai bine de şaizeci de ani şi încă de la început scopul lui a fost să „dezrădăcineze” religia. Pentru o vreme, la sfârşitul anilor ’30, aproape îşi atinsese ţelul, lăsând foarte puţine biserici deschise. Dacă nu ar fi avut loc invazia lui Hitler şi dacă asta nu ar fi cerut poporului rus să devină patriot şi să aibă şi altă speranţă în viaţă în afara ideologiei comuniste, Biserica ar fi fost cu totul împinsă în subterane. Astăzi situaţia este ceva mai bu­nă, dar există încă o mare presiune asupra cre­dincioşilor. A mai existat o persecuţie în anii ’60, sub Hruşciov, care a avut ca rezultat închi­derea a aproximativ trei sferturi din bisericile rămase încă deschise. Astăzi (mai 1981), în afară de oraşe­le vizitate de turişti (în Moscova sau Leningrad veţi vedea probabil treizeci-patruzeci de bise­rici deschise), există oraşe mari în provincie cu biserici puţine sau deloc. Astfel, dacă un cre­dincios vrea să-şi boteze copilul, trebuie uneori să călătorească sute de mile.

Extras din Părintele Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului, Ed. Areopag, București, 2012, p. 29-31

Contact Form Powered By : XYZScripts.com