Header image

Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop

3:12, marți, 26 august, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , ,

În 14 septembrie 1472, ziua sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, la Suceava, Domnul Moldovei se căsătorea cu Maria Asanina Paleologhina, prințesă bizantină a cărei familie conducea Principatul de Teodoro-Mangop, în Crimeea. Maria de Mangop era nepoata ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea, care a murit în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci.

Căsătorindu-se cu o nepoată a ultimului împărat bizantin, într-o zi de sărbătoare legată de primul împărat bizantin, Sfântul Ștefan cel Mare face o dublă declarație simbolică: el are același scop precum împărații Bizanțului, iar țara sa este o continuatoare a Imperiului căzut sub turci.

Activitatea Sfântului Ștefan este mai bine înțeleasă având în vedere cele de mai sus. Luptele cu turcii, apărarea independenței țării, construcția de biserici și de mănăstiri, toate acestea aveau ca scop nu numai bunăstarea materială, ci erau elemente menite să sprijine viața duhovnicească a poporului. Pentru Ștefan cel Mare, rostul său ca domn al țării era în primul rând mântuirea supușilor. Fără această împlinire în veșnicie, orice succes pământesc trece ca și când nu ar fi existat.

Cei cinci ani în care Doamna Maria i-a fost alături au reprezentat începutul confruntărilor majore cu turcii. În acești ani au avut loc victoria de la Vaslui (10 ianuarie 1475), înfrângerea de la Războieni (iulie 1476), urmată de izbânda alungării lui Mahomed al II-lea din Moldova. Doamna Maria a trecut la cele veșnice la 19 decembrie 1477, dar zestrea ei simbolică rămâne înscrisă în ființa Moldovei. Pe lângă statutul țării și calitățile personale, Ștefan cel Mare se va fi putut intitula împărat, titlu legitimat prin căsătoria cu nepoata ultimului împărat bizantin.

Această moștenire simbolică este marcată pe acoperământul de mormânt al Doamnei Maria prin semnele care îi definesc statutul imperial.

Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop este brodat pe un fond de mătase purpurie. Doamna Maria este îmbrăcată într-un caftan croit din stofă italienească, decorată cu palmete şi fructe de rodie.

De jur împrejur se află inscripția: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa şi de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ştefan voievod, domnul ţării Moldovei, Maria, care a trecut la veşnicul lăcaş în anul 6985, luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.

Ea este întreruptă în colțul din dreapta jos și cel din stânga sus de medalioane cu vulturul bicefal, stema Imperiului Bizantin. După căderea Constantinopolului, acest simbol a fost preluat de către Imperiul Rus și de către Imperiul Austriac. În colțul din stânga jos apare numele Paleologilor, iar în colțul din dreapta sus, numele Asanilor. Pe arcada care încadrează portretul apar trei simboluri asociate dinastiei Paleologilor: zvastica, simbolul celor doi „C” și simbolul grilajului. Acest acoperământ este unica piesă cunoscută până azi care adună la un loc toate însemnele ultimilor împăraţi bizantini.

De-a lungul timpului, somptuoasa broderie a fost prezentă în expoziții la Cernăuți (1855, 1886), Viena (1887), Paris (1925), Geneva (1925), București (1957), Atena (1964), Vatican (2004). În anul 2004 a fost restaurată de către o echipă de restauratori de la Muzeul Național de Artă din București, condusă de experții Mihai Lupu și Ileana Crețu. Imaginea ei figurează în catalogul Byzantium: Faith and Power (1261–1557) realizat de Muzeul Metropolitan de Artă din New York.

Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop este cel mai vechi portret brodat în mărime naturală din România.

Protos. Dosoftei D., monah Alexie C

Material publicat în revista „Cuvinte către tineri”, anul 2013, editată de Mănăstirea Putna

Contact Form Powered By : XYZScripts.com