Header image

Activitatea cărturărească a P.S. Episcop Amfilohie „Hotiniul”

10:51, luni, 1 septembrie, 2014 |

Episcopia Hotinului a fost înființată în a doua jumătate a sec. XVIII-lea în cadrul Mitropoliei grecești a Proilaviei, când ținutul Hotin, împreună cu străvechea cetate fusese transformate în raia turceasca. În scurta sa existență, nouînființata eparhie a fost cârmuită de singurul ei titular și arhipăstor, P.S. Episcop Amfilohie, cunoscut cu apelativul “Hotiniul”. Datorită scrierilor sale, numele acestui ierarh s-a înscris printre cele mai importante ale istoriei culturii românești din sec. al XVIII- lea.

Sunt foarte puţine date despre viaţa Episcopului Amfilohie Hotiniul. Activitatea sa ecliziastă în special din perioada aflării sale la cârma Episcopiei Hotinului nu este nici ea bine cunoscută. Unul din motive ar fi că, arhiva Episcopiei Hotinului a fost transportată la reşedinţa Mitropoliei Proilaviei şi de acolo la Patriarhia de Constantinopol, există însă şi posibilitatea ca arhivele să fi fost distruse.

Viitorul Episcop al Hotinului s-a născut în jurul anului 1730 şi era originar din nordul Ţării Moldovei. A fost călugărit la mănăstirea Secu, unde îşi avea şi metania. Mărturie ne serveşte un pomelnic al acestei mănăstiri în care era trecut şi „Amfilohie Secul”. Numele său a fost înscris în catastiful pomelnicului printre primele, înaintea la trei arhierei, astfel se manifesta vrednicia acestui călugăr.

Primele studii le-a căpătat la şcoala mănăstirii, se presupune că a învăţat şi la vestita şcoală a lui Vartolomeu Măzăreanul de la Putna. Dar, potrivit pregătirii şi preferinţelor cărturăreşti ale episcopului, ar fi fost inspirat cu studii din altă şcoală. Se presupune că episcopul Amfilohie ar fi studiat şi în Rusia, Polonia şi Italia.

Era un adevărat poliglot, cunoştea la perfecţie mai multe limbi: slava veche, greaca, latina, rusa şi italiana. Cunoscând mai multe limbi şi lărgindu-şi orizontul ştiinţific a tradus mai multe scrieri, adaptându-le pentru şcolile româneşti, a alcătuit şi o serie de manuale didactice. Era un excelent filolog dar şi matematician. Preocupat de sincronizarea culturii româneşti cu cea europeană, alături de scriirile altor savanti români ale timpului, lucrările episcopului au stat la baza creării unui limbaj ştiinţific al limbii române. Păstra o legătură de credinţă a Bisericii Ortodoxe, prin scrierile sale teologice şi o legătură cu ştiinţa europeană, prin adaptarea şi alcătuirea manualelor didactice. Manualele episcopului Amfilohie circulau în şcolile româneşti în manuscris, cu mult timp înainte de a fi tipărite. Erau utilizate în Academia domnească din Iaşi, în Şcoala mănăstirii Putna şi în alte şcoli ale timpului.

Despre alegerea şi hirotonia lui Amfilohie ca episcop de Hotin aflăm din scrisoarea sa către Zosima, arhimandritul Lavrei Pecerska din Kiev, scrisă la 10 ianuarie 17685. Din această scrisoare aflăm că Amfilohie s-a „ învrednicit şi s-a cinstit cu darul arhieresc, cu voie şi cu ştire a pre înălţatului şi pre luminatului pre sfinţitului Patriarh al Ţarigradului şi a toată lumea”. A fost hirotonit „ prin mîinele a trei sfinţi arhierei adică pre sfinţitul Mitropolit al Sevastiei Kirio Kir Ananie şi pre sfinţitul Mitropolit al Dristorului [al Silistriei] Kirio Kir Partenie dimpreună şi al Brăilei Kirio Kir Daniil stăpânul meu”. Pe cel din urmă arhiereu, autorul îl numeşte „ stăpânul meu” ceea ce înseamnă că Episcopia Hotinului era sufragană Mitropoliei Proilaviei. Din scrisoarea episcopului aflăm şi despre eparhia ce o conducea: „ Mi-au încredinţat această puţină eparhie şi păstorie a roabei cetăţi a Hotinului, între care oaia petrece împreună cu lupu […] fiind eparhia şi datoare cu cinci mii de lei din trecutele vremi, pentru birul stăpânilor”. Cetatea Hotinului o numeşte „roabă” pentru că se afla sub stăpânirea turcilor şi viaţa creştinilor era în strâmtorare. Arătând sărăcia în care se zbătea, fiindcă eparhia nu-şi plătise birul din trecut şi socotindu-se „ slab de chiverniseli” nu avea nici veşminte de slujbă, îl ruga pe arhimandritul Zosima să-i trimită veşminte arhiereşti „ din cele ce vei hi având mai vechi”. Bazându-ne pe câteva gramote de hirotonie, reşedinţa episcopiei se afla în târgul Hotin, cu biserica Sf. Grigore Bogoslovul .

A păstorit cu mari dificultăţi, pe de o parte din cauza lipsurilor şi a ocupaţiei turceşti, iar pe de altă parte că, în urma declanşării războiului ruso-turc din 1768-1774, ţările româneşti au fost ocupate de trupele ruseşti. În urma acestor împrejurări Mitropolia Proilaviei împreună cu Episcopia Hotinului au fost desfiinţate. Parohiile din cadrul Episcopiei Hotinului au fost subordonate episcopului de Rădăuţi, așa cum a fost și mai înainte de înființarea Episcopiei Hotinului. În urma acestor împtrjurări, P.S. Amfilohie se retrage la schitul Zagavia de lângă Hârlău, trecând în rândul arhireilor fără eparhie, unde în liniştea mănăstirii îşi desăvârşea studiile şi se ocupa de traducerea şi alcătuirea de manuale. Ultimile zile ale vieţii pământeşti le-a petrecut la schit. Moare aproximativ în anul 1800 şi este înmormântat la schit. În urma unor cercetări arhiologice de mai târziu a fost descoperit mormântul episcopului în interiorul bisericii. Pe lespedea de piatră a mormântului sunt încrustate cârja arhierească şi mitra cu inscripţia: „ Moartea biruieşte pre coroană, pre mitră şi pre toate ale omului”. Astfel şi-a încheiat viaţa singurul titular al Episcopiei Hotinului, episcopul Amfilohie. Şi dacă nu a avut o activitate rodnică în calitatea sa de episcop al Hotinului a contribuit mult la dezvoltarea învăţământului din Moldova.

În anul 1795 la Tipografia mitropoliei din Iaşi, după ce circulaseră mai mult timp în manuscris văd lumina tiparului trei manuale ale episcopului Amfilohie Hotiniul. Prima lucrare, apărută în iunie 6, este „ Gramatica Teologicească”, o compilaţie alcătuită după Catehizmul mitropolitului Platon Levşin al Moscovei şi de pe alte cărţi de învăţătură bisericească. Lucrarea era destinată preoţilior, tinerilor teologi şi oricărui bun creştin, după cum se arată şi în titlul ei: „ pentru învăţătura preoţilor şi a tuturor de obşte pravoslavnici creştini. Acum întîi tipărită în dzilele preluminatului şi preânălţatului Domnul nostru Alexandru Ioan Calimach Voievod. Cu blagoslovenia şi cu toată cheltuiala Preosfinţiei sale Kiriu Kir Iacob Aphiepiscop şi Mitropolit Moldovei. Întru a Preosfiţiei sale tipografie în Iaşi 1795. Iunie 6. De Gherasim Ierodiacon şi de Pavel Petrov, tipografi”.

La 22 august 1795 este scoasă de teascurile tiparului altă lucrare a episcopului „ De obşte geografie”. În alcătuirea lucrării autorul s-a folosit de Geografia universală a lui Claud Buffier, un ezuit vestit prin ediţiile sale de Geografie, scrisă în limba franceză. În 1775 această lucrare a fost tradusă în limba italiană şi episcopul Amfilohie întors din Italia o traduce în română. Lucrarea episcopului nu este o simplă traducere, ci o prelucrare şi adaptare a ediţiei lui Buffier. „ Scoasă de pe Geografia lui Bufier, după orânduiala care acum mai pre urmă s-au aşezat în academie de la Parizi”. Lucrarea este împărţită în mai multe capitole în care sunt descrise părţile lumii, descoperirile geografice şi sunt abordate probleme de geografie generală.

Spre deosebire de Geografia lui Buffier care începea cu descriera Franţei episcopul Amfilohie începe lucrarea cu descrierea Turciei din care făceau parte ţările româneşti. Iată ce scrie autorul despre Ţara Moldovei: „Moldova are al său Domn, care se numeşte Voievod, are scaun tărgul Eşului şi al Sucevei, dar fiind ţara închinată Turcilor dă dajde. Hotarele Moldovii se încep din vârful munţilor despre Apus şi despre Răsărit ( era odată cu Marea Neagră), iară acum cu Bugeagul”.

A treia carte a episcopului, „ Elementi aritmetice arătate fireşti” a fost editată la aceeaşi tipografie din Iaşi în decembrie 1795. Este o adaptare după manualul Elementi aritmetici a italianului Alessandro Conti la care se mai adaugă noţiunea de geometrie, corespondenţa dintre slovele chirilice şi numerele chirilice scrise cu cifre arabe, unităţile de măsură folosite în Moldova ş. a. Manualul de matematică a episcopului Amfilohie este primul manual din Moldova în care apar şi noţiuni de geometrie, este prima carte de acest gen din întregul areal al ţărilor româneşti.

Din categoria lucrărilor tipărite ale episcopului de Hotin face parte şi lucrarea „Gramatica de la învăţătura fizicii”. Această lucrare a avut şansa de a fi editată în 1990 de căttre un grup de cercetători de la Academia de Ştiinţe din Moldova după manuscrisul ce se păstrează la Biblioteca Academiei din Kiev10. Această lucrare „întru care se cuprinde tot ceea ce omul voieşte a scri şi a învăţa în ceruri şi pre pământ, din lucrurile cele mai cunoscute şi mai trebuincioase” este de fapt un manual de ştiinţe naturale având patru părţi cu mai multe capitole. Cuprinde noţiuni incipiente din mai multe domenii: astronomie, geografie, botanica, zoologie, anatomie, fizică şi chimie. Manuscrisul începe cu un cuvânt înainte „ Către cetitoriul” în care autorul arată că „ cel ce nu are iubire şi dragoste adâncă către patria sa, pentru ţara şi pământul şi limba în care s-a născut, păcatu este caşi cel ce trece cinstea părinţilor săi”, arată că a fost scrisă pentru „ folosul tinerilor cari se călătoresc pre drumul învăţăturilor”.

Despre o altă lucrare care nu s-a păstrat dar este atribuită episcopului Amfilohie ne mărturiseşte B. P. Haşdeu într-un articol întitulat „ Din compunerile lui Amfilohie, episcopul Hotinului” în care menţiona că Amfilohie mai lăsase în manuscris o istorie a Moldovei, intitulată Vorbe şi fapte „scrisă la 1752, care se păstra într-o vreme la protoiereul Rodostat în ţinutul Hotinului, unde a văzut-o părintele meu” 12. Printre scriirile lui A.Haşdeu, cel care s-a ocupat de cercetarea vieţii şi a operei episcopului Amfilohie, a fost găsit un fragment tradus de scriitor din „ Istoria” episcopului de Hotin, scrisă în limba greacă. Istoria Ţării Moldovei o împarte în două perioade, de la întemeierea ei până la instaurarea dominaţiei turceşti. A doua perioadă „ când Statul Moldovenesc, pierzându-şi independenţa, s-a transformat într-o regiune atârnată de Turcia până la cea fericită şi aşteptată vreme, însă ascunsă prevederii omului după voia Atotputernicului, când urmaşii noştri se vor mântui de perioada înrobirii sale, adică a inacţiunii şi înjosirii politice”. Scriirile lui A.Haşdeu fac trimiteri şi la alte lucrări ale episcopului Amfilohie despre care nu s-a scris în trecut. Printre acestea sunt: „ Cine a fost reprezentantul bisrericii din Moldova la Sinodul de la Ferrara-Florenţa” şi o „ Adresare” către mirenii ruşi de rit vechi, explicându-le rătăcirile noii credinţe. Adresarea ţinea de faptul că schizmaticii ruşi, după cum relatează A.Haşdeu, „ de trei ori au încercat să înfiinţeze o eparhie independentă în Moldova”. Dintre aceştea s-a evidenţiat episcopul lipovenesc Anfim, care s-a autoproclamat „ arhiepiscop al Hotinului şi al întregii lumi pravoslavnice”.

Bazându-se pe presupunerile lui N.Iorga, unii cercetători îi atribuie episcopului de Hotin un manuscris anonim, întitulat „ A toată lumea călătorie sau înştiinţare de lume ce vechi şi ce noua, adică istorie de toate pământurile ce sunt acum ştiute la 4 părţi ale lumii date în limba franţuzască de abatele I.Beleport. S-au tălmăcit pe limba rusască în Sanct Peterburg la let 1780 s-au scos pe limba românească la let 1785… în Iaşi”.

Manualele episcopului Amfilohie, sau celui mai „ smerit între arhierei”, după cum obişnuia să semneze lucrările sale, sunt primele cărţi didactice din Moldova, bazate pe principii pedagogice, având ca normă manualele celor mai destinşi dascăli din ţările europene. Cărţile sale au avut o circulaţie largă în întregul areal al ţărilor româneşti, contribuind totodată la răspândirea ideilor ştiinţei şi la formarea vocabularului ştiinţific românesc.

Protoiereu Ioan Lisnic

Contact Form Powered By : XYZScripts.com