Adevărul despre neoprotestantism

Cine sunt neoprotestantii sau pocaitii?
Sub denumirea de “neoprotestanti” sau “pocaiti” sunt inclusi baptistii, evanghelistii, crestinii dupa evanghelie, penticostalii, adventistii de ziua a saptea.

Pocainta sau “metanoia” este un termen biblic care inseamna “schimbarea mintii”, “intoarcerea de la pacat la Dumnezeu”. Implica schimbarea conceptiei despre viata, in sensul privirii ei din perspectiva lui Dumnezeu si nu din perspectiva egoismului propriu. Pocainta inseamna a te cai (a-ti parea rau) de pacatele proprii, a le marturisi lui Dumnezeu si a te ruga lui Dumnezeu pentru iertarea lor, insotita de hotararea ferma de a nu le mai practica.
Termenul de “pocainta” nu a aparut odata cu pocaitii, el exista demult in ortodoxie, in Taina Spovedaniei.

Care sunt deosebirile intre neoprotestanti (pocaiti) si ortodocsi?
Neoprotestantii isi bazeaza doctrina pe un anumit moment in care il primesti pe Iisus Hristos ca Domn si ca Mantuitor, localizand data exacta, uneori chiar si ora.
In Biblie insa este scris:
“Aşa dar, nu atîrnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”
“născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”

Ortodocsii insista asupra vietii intru Hristos, asupra continutului ontologic al intalnirii cu Hristos.
Indumnezeirea inseamna a fi facut partas la firea Dumnezeiasca.
Ortodocsii considera ca “taina Dumnezeiasca ramane de necunoscut mintii omenesti”.
Cand Motovilov, ucenicul Sfantului Serafim l-a intrebat “Care este scopul vietii crestine?”, Sfantul Serafim i-a raspuns: “Dobandirea Duhului Sfant”.

Neoprotestantii considera ca Il au deja (pe Sfantul Duh) din momentul “intoarcerii la Dumnezeu” sau al “pocaintei”.

Cultele neoprotestante sunt niste secte?
Da, sunt.

Termenul de “secta” este definit in DEX ca fiind o comunitate religioasa desprinsa din biserica oficiala respectiva. (lat. secta, sectans, sectantis: desprindere, separare)

Desprinderea de biserica-mama are loc, bineinteles, din cauza dezacordului asupra unor chestiuni doctrinare. Si, un lucru interesant, sectele se definesc tocmai prin acest contrast cu cultul-mama, se raporteaza (critic) mereu la biserica din care s-au desprins.

Multi predicatori evanghelici, baptisti, penticostali sau adventisti sunt experti in a cauta si detecta asa-zise erori si coruptie din ortodoxie si in a chema oamenii sa renunte la ortodoxie pentru a se inregimenta in cultele lor. Atunci cand insa li se arata gresalele membrilor cultului lor, raspund cu seninatate ca “biserica noastra nu este perfecta, ci perfectibila”, fara a le nega si fara a gasi pricina de scindare/ sectare in respectivele erori.

Sectarea
Cine a avut ocazia sa frecventeze “adunarile” neoprotestante, a putut constata dezacordurile intre membrii aceluiasi cult si chiar ai aceleiasi “adunari” locale.
Din cauza ca fiecare membru este liber sa interpreteze Biblia asa cum doreste, concluziile la care se ajunge sunt diferite si exista cazuri in care, din cauza acestor dezacorduri, unele grupuri de neoprotestanti se despart de adunarea din care faceau parte, infiintand astfel o noua “biserica”.

Cateva exemple de teme de “conflict” intre neoprotestanti:
– mantuirea se poate pierde (tabara “adversa” neoprotestanta sustinand ca mantuirea nu poate fi pierduta)
– o data ce un om s-a pocait, el nu mai pacatuieste (nu mai face “pacate mari”), ci doar greseste (tabara adversa sustinand ca omul cat traieste tot mai pacatuieste)
– teoria predestinarii (a alegerii omului de catre Dumnezeu), tabara “adversa” sustinand ca omul Il alege pe Dumnezeu, spunand acea “rugaciune de primire a lui Iisus in inima”
– legalismul, forma exterioara (infatisarea “stas”, baticul, fusta lunga, modul de inchinare importat de la americani), in controversa cu charismaticii (care ajung sa sustina ca orice este permis, atata timp cat Il slujesc pe Dumnezeu; neexistand nici o autoritate de care sa tina cont, bineinteles , ei insisi sunt cei care decid daca Il slujesc sau nu pe Dumnezeu)
– botezul (unii isi boteaza copiii de mici, de exemplu dintre crestinii dupa Evanghelie, ramura provenita din crestinii dupa Scriptura, asa cum este de exemplu adunarea din Carol Davila), in timp ce altii boteaza numai maturi (de exemplu, baptistii, la care botezul este doar un simbol, si nu o taina!)

Sectarea (despartirea) de biserica-mama este admisa oricand exista un dezacord.
Asa a luat nastere neoprotestantismul si asa continua si in zilele noastre, actualmente existand mii de formatiuni neoprotestante, care “interpreteaza” fiecare, dupa bunul sau plac, aceeasi Biblie.

Exista insa si “neo-neo-protestantii”, cei care se autodefinesc prin condamnarea si raportarea critica la cultele neoprotestante din care s-au desprins si care se intalnesc in case, autointitulandu-se “biserica din casa lui Cutare” si sustin ca nu apartin nici unui cult denominational oficial, ci sunt “doar crestini”; binenteles, considera ca au maturitatea duhovniceasca de a interpreta Biblia, nu au nevoie de nimeni altcineva decat de propria lor minte si inaintare spirituala.

De ce pocaitii nu isi declara adevaratele intentii deschis? (“blana de oaie”)

De exemplu, ei cheama tinerii la o conferinta despre inteligenta emotionala, sau despre orice alte teme “inofensive”, serbari, concerte, dar nu declara deschis: uite, scopul nostru este prozelitismul activ: dorim sa avem 2 evenimente pe luna in 7 centre universitare, si dorim sa va prezentam doctrina noastra.
Cati dintre cei implicati in actiunile de evanghelizare cunosc cu adevarat ortodoxia?
Cati dintre cei implicati in actiunile de evanghelizare isi declara deschis, de la inceput, cultul din care fac parte?

Impreuna cu doctrina neoprotestanta, sunt prezentate viziuni denaturate (rauvoitoare) asupra BOR, sunt acuzate lucruri pe care np le inteleg gresit din ortodoxie.
Deci omul nu mai alege intre 2 doctrine: ci intre cea np prezentata mai luminoasa decat este in realitate si cea ortodoxa cu elemente intelese gresit sau cazuri izolate de ortodocsi care gresesc, realizandu-se o generalizare nedorita. Cine cunoaste bisericile NP “din interior” stie ca pot fi gasite destule greseli si aici.
Sunt utilizate asadar doua unitati de masura diferite, atunci cand pocaitii prezinta comparatia lor dintre neoprotestantism cu ortodoxie.

– activitatea misionarilor evanghelici americani în tarile cu traditie ortodoxa
– exemple concrete de prezentare rau-voitoare a ortodoxiei
(afirmatii false negative)
ortodocsii sunt denumiti in bisericile neoprotestante “necrestini”
ortodoxia este numita “misticism pagan”
practica isihasta este acuzata ca ar fi o tehnica yoga
– caracteristici psihologice ale persoanelor apartinand cultelor neoprotestante
– nivelul cultural al persoanelor din adunarile neoprotestante
– prozelitismul activ este raportat forurilor superioare (numar de persoane convertite)
concentrarea este pe numarul de oameni “evanghelizati” sau pe a-L slavi pe Hristos?
distanta intre declaratii si realitatea din bisericile neoprotestante; legalismul, forma.
– promovarea stilului american de inchinare si defaimarea Traditiei Ortodoxe
adunarile neoprotestante au propria lor Traditie, copiata dupa bisericile din America
neaga faptul ca ar fi vorba de o traditie si acuza ca fiind pacat Traditia Ortodoxa
pana la aparitia cultelor neoprotestante, au existat multi oameni dedicati lui Hristos; o mare parte din acestia sunt cinstiti in Ortodoxie ca sfinti, ca martiri, ca mucenici.
In afara de biserica din primele secole si cultele neoprotestante actuale, pocaitii nu recunosc si nu cinstesc vietile dedicate lui Dumnezeu, in Numele Fiului Sau, Iisus Hristos, si traite prin puterea Duhului Sfant.
practica botezului
scoaterea din context a versetului “iata, Eu stau la usa si bat”; intemeierea unei dogme pe un verset scos din context; ignorarea atator altor versete referitoare la mantuire, la Imparatia lui Dumnezeu, la viata vesnica.
inchinarea la Biblie, bibliolatria
multi neoprotestanti sustin ca ei au o legatura cu Dumnezeu si “inteleg”, prin Biblie, adunare, rugaciune, imprejurari, sau prin frati, anumite lucruri specifice pe care Dumnezeu li le transmite (de ex. “am inteles ca Dumnezeu doreste sa ma casatoresc cu Maricica”; “am inteles ca Dumnezeu doreste ca eu sa plec in “misiune” in Peru”; sau “am inteles ca Dumnezeu nu aproba modul de inchinare cu instrumente”.
Asadar, admit ca Dumnezeu poate avea ceva specific de transmis azi omului.
Dar concomitent neaga ca Dumnezeu ar fi avut ceva specific de transmis omului timp de secole: ceea ce ortodocsii numesc Sfanta Traditie, rezultat al unor vieti dedicate lui Hristos.
Pentru neoprotestanti, nu exista decat crestinii din primii secole si “pocaitii” din zilele noastre. Restul crestinilor sunt priviti ca “gresiti” sau, mai jignitor, ca “necrestini”

– avand in vedere metodele agresive de prozelitism neoprotestant (abordarea “om la om” pe strada, “fitzuici” in cutiile postale), este nevoie ca ortodocsii sa isi cunoasca cat mai bine religia, pentru a putea contraargumenta afirmatiile eronate care le sunt puse inainte.

sursa: pocaiti.blogspot.com