Anecdotă cu tâlc

Un egumen l-a strigat din răsputeri pe un călugăr ca să vină, după care s-a retras în chilia lui. Călugărul a alergat în bucătărie și a pregătit un ceai. A pus ceașca pe o tavă și a dus-o starețului.

– Ava, v-am adus puțin ceai. Cred că aveți nevoie!

– Cine ți-a spus că am nevoie de ceai?

– Când m-ați strigat , mi-am dat seama că aveați vocea răgușită, și am zis să vă aduc puțin ceai.

Fraților, nu fiți copii la minte; ci la răutate fiți prunci, iar la minte fiți oameni mari! (I Corinteni 14,20)

Sursa: Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport (arta împăcării cu tine însuți și cu ceilalți), Editura Tabor, București 2011, p.118