Antibioticele naturale

Am vorbit în ultimele două numere ale revistei noastre despre efectele negative ale antibioticelor. Fără îndoială, descoperirea antibioticelor a salvat multe vieţi umane de-a lungul secolului al XX-lea, dar, ca orice descoperire care nu este gestionată cu discernământ, este posibil ca folosirea fără rost sau abuzivă ale aceloraşi antibiotice să fi avut drept consecinţă moartea prematură a nenumăraţi oameni, prin efectele adverse grave pe termen lung. Problema principală a fost nu numai abuzul folosirii, ci şi renunţarea de către populaţie la alimentele sau plantele care jucau înainte rolul de antibiotice, cel puţin în cazul patologiilor mai puţin grave. Iată însă că prin conştientizarea pericolului pe care antibioticele îl reprezintă pentru noi toţi, astăzi tot mai mulţi se întorc la remediile tradiţionale ale bolilor, fără a exclude însă antibioticele de sinteză când acestea sunt cu adevărat necesare.

Produsele naturale au reprezentat întotdeauna o sursă importantă în elaborarea de noi medicamente¹, fapt intuit sau cunoscut prin experienţă din cele mai vechi timpuri. Acest lucru devine însă o certitudine şi pentru oamenii de ştiinţă care, constatând rezistenţa tot mai mare a diverşi agenţi patogeni în faţa antibioticelor, îşi întorc din nou faţa către natură.

Astfel, un review publicat în anul 2015 în prestigioasa revistă Nature oferă informații cu privire la zece trialuri clinice în desfășurare care analizează efectele antibacteriene ale unor extracte de origine vegetală sau izolate de origine animală^2-4. Un alt articol de tip review amintește de patru studii clinice care au evaluat efectul unor extracte vegetale asupra infecțiilor pielii. Au fost raportate rezultate pozitive în ceea ce privește efectul unguentelor cu extract din frunze de ceai asupra infecțiilor de tip impetigo contagiosa. Alte trei trialuri au raportat efecte similare cu cele ale tratamentelor convenționale în cazul uleiului esențial din frunze de ceai și al uleiului esențial de busuioc (Ocimum gratissimum) încorporat într-un unguent cu aplicare topică, în cazul acneei și al infecțiilor cu stafilococul auriu meticilino-rezistent⁵.

Infecția cu stafilococ auriu, Staphylococcus aureus, este una din cele mai puternice și mai des întâlnite infecții. Aceste bacterii pot produce o gamă largă de infecții, de la infecții ale pielii, până la septicemii și meningită. La ora actuală, multe dintre speciile de stafilococi sunt rezistente la antibioticele convenționale⁶. Meticilina, descoperită în 1960, a fost și reprezintă unul din cele mai utilizate antibiotice administrate în cazul infecțiilor cu stafilococi rezistenți la tratamentul cu penicilină. Cu toate acestea, la numai un an după prima utilizare a meticilinei, au fost raportate cazuri de rezistență și la acest antibiotic⁷.

Studii recente au evidențiat activitatea in vitro a mai multor extracte din plante împotriva S. aureus: obligeană (Acorus calamus), henna (Lawsonia inermis), Hemidesmus indicus, Holarrhena antidysenterica, rodie (Punica granatum), Plumbago zeylanica, ceai verde (Camellia sinensis), haritaki (Terminalia chebula), amla (Emblica officinalis), Terminalia belerica. Extractul obținut din rizomii de obligeană are efecte benefice asupra sistemului nervos, fiind utilizat ca antihipertensiv, sedativ, anxiolitic, antispasmic, anticonvulsivant, dar și în infecții bronșice, diaree cronică și dizenterie. Mai multe studii au raportat efectele bactericide ale extractelor din frunze și rizomi de obligeană^8-10.

De asemenea, extractele obținute din frunzele de ceai verde (Camellia sinensis)^11,12, rodie (Punica granatum)¹³ și busuioc (Ocimum gratissimum)¹⁴ au avut efecte antibacteriene asupra tulpinilor de Staphylococcus aureus în cadrul testelor in vitro.

 Mierea de albine

Mierea de albine este cunoscută încă din antichitate pentru proprietățile sale antimicrobiene, fiind folosită și în tratarea rănilor. Aceste proprietăți, evidențiate și de studii recente¹⁵, se datorează activității sale antibacteriene și imunomodulatoare. Prin producerea de peroxid de hidrogen, mierea are efecte protectoare împotriva infecțiilor bacteriene.

Una din cele mai studiate varietăți, mierea manuka (originară din Noua Zeelandă), deși posedă efecte antibacteriene, acestea nu sunt date de producerea de peroxid de hidrogen. Cercetătorii consideră că efectele antimicrobiene sunt datorate, în acest caz, pH-ului scăzut și conținutului mare de zaharuri (osmolaritate crescută), ce împiedică înmulțirea bacteriilor. Numeroase cercetări ale mierii obținute din manuka (Leptospermum scoparium) au arătat efectele acesteia în cazul infecțiilor cu Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Salmonella typhimurium, S. aureus^16-18.  De asemenea, studii de laborator au demonstrat inclusiv eficiența acesteia în cazul infecțiilor cu S. aureus meticilino-rezistent, cu tulpini de streptococi beta hemolitici și enterococi vancomicino-rezistenți^19,20.

Mierea este un produs acid, cu un pH cuprins între 3,2 și 4,5. Această aciditate are efecte inhibitorii asupra mai multor specii de bacterii. Valoarea minimă a pH-ului la care cele mai multe dintre bacteriile patogene cresc este de: 4,3 (în cazul E. coli), 4,0 (în cazul Salmonella spp.), 4,4 (în cazul Pseudomonas aeruginosa), 4,5 (în cazul Streptococcus pyogenes), efectul antibacterian al mierii de albine depinzând foarte mult și de gradul de diluție al acesteia²¹.

În afara peroxidului de hidrogen, produs în majoritatea varietăților de miere de albine, există și alți compuși specifici ce contribuie la activitatea antibacteriană a acestui aliment^22,23.

Așadar, efectele benefice ale mierii de albine sunt atribuite osmolarității sale ridicate, acidității (pH scăzut) și a conținutului în peroxid de hidrogen^24,25. Aceste proprietăți sunt anulate odată ce mierea este încălzită, iar activitatea peroxidului de hidrogen compromisă²⁶.

Diferențele potențialului antimicrobian ale diferitelor soiuri de miere pot varia semnificativ, chiar și de până la o sută de ori, în funcție de mediul geografic, anotimp și plantele polenizate, dar și de maniera de recoltare, procesare și de condițiile de depozitare^27,28.

Mierea de albine organică, raw, reprezintă cea mai bună alegere, în condițiile în care metodele de pasteurizare folosite pentru multe dintre varietățile de miere din comerț anulează efectele ei antioxidante și antibacteriene. O și mai bună stimulare a leucocitelor poate fi obținută prin combinarea mierii de albine cu scorțișoara.

 Usturoiul

Alicina reprezintă principalul compus cu efect antibacterian izolat din speciile de usturoi (Allium sativum). Planta are calități antiinflamatorii, antibacteriene, antivirale, antifungice și antioxidante.

Studii in vitro au evidențiat efectul antibacterian puternic al alicinei asupra lanțurilor de S. aureus rezistente la antibiotice²⁹.

Cercetările au arătat că alicina în formă pură are:

• proprietăți antibacteriene împotriva unui număr mare de specii de bacterii, inclusiv față de tulpini de E. coli rezistente la antibiotice³⁰;
• proprietăți antifungice, cu precădere împotriva speciei Candida albicans^31,32;
• proprietăți antiparazitice, inclusiv în cazul unor paraziți umani intestinali ca Entamoeba histolytica și Giardia lamblia^33,34;
• proprietăți antivirale³⁵.

Efectul antimicrobian al alicinei este dat de reacția grupărilor tiolice (ce conțin sulf) cu diferite enzime ale bacteriilor, fungilor etc., urmată de afectarea unor căi metabolice esențiale în procesul infecțios³⁶. Efectul antibacterian al alicinei asupra E. coli a fost demonstrat și de studii care arată, că, pe lângă efectul pe care îl are asupra acestor bacterii, alicina inhibă și activitatea Salmonella typhi și Listeria monocytogenes³⁷, înfrunta conjunctivita (infecţia ochilor), putrefacţia (descompunerea mâncării în alimente şi în intestine), febra tifoidă, holera şi TBC-ul.

Iar Ajoena din usturoi acţionează contra a două tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezentă în canalul extern al urechii şi o alta care cauzează Candida.

Usturoiul feliat şi ţinut câteva ceasuri legat pe talpă, după ce aceasta este unsă cu alifie de gălbenele, este cunoscut ca un antidot extrem de puternic pentru gripă, tuse şi temperatură.

Studiile au mai arătat că aceste proprietăți antibacteriene ale usturoiului nu se pierd în urma procesării termice³⁸, deşi sunt slăbite în funcţie de prelucrarea termică a acestuia, și că aplicarea topică a unor creme cu extract de usturoi sau alicină are efecte antibacteriene foarte bune.

Care sunt alternativele alimentare la antibiotice?

Ca și alternative la tratamentul cu antibiotice pot fi utilizate combinații de produse vegetale cu efecte antimicrobiene, substanțe cu efect de distrugere a biofilmului (adesea, bacteriile trăiesc în matrici extracelulare denumite biofilm, care le protejează de acțiunea sistemului imunitar al gazdei sau al substanțelor antimicrobiene pe care le ingerăm) și probiotice – dar și de micronutrienți ce susțin funcția imunitară: vitamină C, seleniu și iod. Deși aceste substanțe de origine vegetală au un impact asupra florei intestinale, acesta este mult mai puțin pronunțat comparativ cu efectul antibioticelor de spectru larg.

 Alimente antibacteriene și probiotice

Pe lângă usturoiul și mierea de albine deja amintite, există și alte alimente sau plante aromatice cu proprietăți antibacteriene importante și care fac parte din alimentația noastră curentă. Acestea au fost folosite de mii de ani, utilizarea lor în acest scop terapeutic diminuându-se considerabil odată cu descoperirea antibioticelor în anii 1940.

Deși utilizate de sute de ani, aceste alimente și ierburi nu au determinat apariția fenomenului de rezistență a bacteriilor la substanțele antibacteriene pe care acestea le conțin.

Varza

 Numeroase studii au arătat că substanțele sulfurice care se găsesc în această specie aparținând familiei cruciferelor, împreună cu speciile de brocoli sau kale, au efecte antimicrobiene, dar și anticancerigene^39,40. De asemenea, efectele antioxidante sunt date și de conținutul ridicat în vitamină C. Servită sub formă de salată sau suc, varza are un efect benefic asupra digestiei, ajutând la menținerea unei valori normale a greutății corporale.

Extractul din semințe de grapefruit (GSE)

Un studiu publicat în anul 2002 în revista medicală Journal of Alternative and Complementary Medicine arăta că GSE are acțiuni eficiente împotriva a peste 800 de forme de viruși și bacterii, și a peste 100 de lanțuri de fungi⁴¹.

Extractul, bogat în antioxidanți, crește funcția imunitară, alcalinizează corpul și are efecte benefice asupra microflorei intestinale^42,43.

 Oțetul de mere

Cercetările au arătat că, atunci când este consumat zilnic, oțetul de mere are proprietăți antibacteriene și antiseptice, alcalinizând în mod natural organismul, influențând metabolismul lipidic și scăzând riscul apariției cancerului^44,45. De asemenea, oțetul poate fi utilizat și topic, pentru dezinfectare și sterilizare.

 Uleiul de cocos extravirgin

Un studiu clinic realizat în anul 2008 a arătat că uleiul de cocos extravirgin, utilizat timp de patru săptămâni la pacienții cu dermatită atopică, a determinat eliminarea infecției cu Staphylococcus aureus de la nivelul pielii⁴⁶.

Datorită antioxidanților conținuți, uleiul are remarcabile proprietăți antifungice și antimicrobiene. El îmbunătățește funcția imunitară, echilibrează activitatea tiroidei și nivelul glicemiei, putând fi utilizat atât intern, cât și extern.

 Echinaceea

Având efecte similare usturoiului, echinaceea stimulează funcția imunitară, ajutând organismul să lupte cu factorii infecțioși din sânge. Originară din America de Nord, planta era utilizată de triburile băștinașe pentru tratarea durerii și a diferitelor boli⁴⁷.

Spre deosebire de usturoi, se recomandă ca această plantă cu proprietăți antibacteriene, antifungice și antivirale să fie utilizată la primele semne ale bolii și nu mai mult de zece zile^48-50.

 Argintul coloidal

Argintul coloidal este un amestec natural de particule de argint suspendate în apă pură ionizată⁵¹.

Tratamentul cu argint coloidal este unul de scurtă durată, datorită riscului toxicității la acumularea în organism. Cu toate acestea, această substanță intervine în metabolismul bacterian, distrugând enzimele necesare înmulțirii bacteriilor⁵².

Un studiu realizat în Italia și publicat în 1992 arată că, pe lângă remarcabilele proprietăți antibacteriene ale argintului coloidal, acesta posedă și acțiuni antivirale, studii de laborator certificând efectul antiviral al acestuia față de anumiți viruși HIV, virusul hepatitei B, Herpes simplex etc.⁵³.

Uleiuri volatile

Studiile din ultimele trei decenii au arătat că numeroase plante aromatice posedă, în prezent, aceleași excelente calități antibacteriene ca și acum câteva sute de ani.

Uleiurile volatile obținute din plante au efecte antibacteriene, antivirale și antifungice importante, fără a prezenta riscul apariției rezistenței la respectivele substanțe din partea patogenilor.

Uleiul volatil de șovârf (Origanum spp.) este unul din cele mai potente uleiuri cu proprietăți antibacteriene, antifungice, antiparazitice și antivirale^54-56.

Poate fi utilizat atât intern, cât și extern, în tratamentul rănilor, al infecțiilor respiratorii, problemelor tractului digestiv, răceli, gripe. Datorită substanțelor active conținute, uleiul volatil de șovârf stimulează funcția imunitară a organismului. Este considerat un antibiotic natural de spectru larg⁵⁷.

Prin utilizarea diferitelor uleiuri volatile, este ajutată funcția imunitară fără a fi afectat echilibrul microflorei bacteriene. Uleiurile volatile de busuioc, rozmarin, scorțișoară, ghimbir, fenicul, cimbru sunt doar câteva din cele a căror activitate antibacteriană a fost demonstrată de numeroase studii clinice și de laborator⁵⁸. Mai multe despre utilizarea uleiurilor volatile vom vorbi însă în numărul viitor.

Veronica Grădinariu

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr. 94/Noiembrie 2016

Bibliografie

1. Hughes, Diarmaid, and Anders Karlén. “Discovery and preclinical development of new antibiotics.”Upsala journal of medical sciences 119.2 (2014): 162-169.
2. Alan L. Harvey, RuAngelie Edrada-Ebel & Ronald J. Quinn, Nature Reviews Drug Discovery 14, 111–129 (2015).
3. https://clinicaltrials.gov/
4. Butler, M. S., Blaskovich, M. A. & Cooper, M. A. Antibiotics in the clinical pipeline in 2013. J. Antibiot. 66, 571–591 (2013).
5. Martin, Karen W., and Edzard Ernst. “Herbal medicines for treatment of bacterial infections: a review of controlled clinical trials.”Journal of Antimicrobial Chemotherapy 51.2 (2003): 241-246.
6. Kali, Arunava. “Antibiotics and bioactive natural products in treatment of methicillin resistant Staphylococcus aureus: A brief review.”Pharmacognosy reviews 9.17 (2015): 29.
7. Jevons MP. “Celbenin ”-resistant Staphylococci. BMJ. 1961;1:124–125.

8      Aqil F, Ahmad I, Owais M. Evaluation of anti-methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA) activity and synergy of some bioactive plant extracts. Biotechnol J. 2006;1:1093–102.

9. Phongpaichit S, Pujenjob N, Rukachaisirikul V, Ongsakul M. Antimicrobial activities of the crude methanol extract of Acorus calamus Linn.Songklanakarin J Sci Technol. 2005;27(Suppl 2):517–23.
10. Kar A, Jain S. Antibacterial evaluation of some indigenous medicinal volatile oils.Qualitas Plantarum et Materiae Vegetabiles. 1971;20:231–7.
11. Mehrotra S, Srivastava AK, Nandi SP. Comparative antimicrobial activities of Neem, Amla, Aloe, Assam Tea and Clove extracts against Vibrio cholerae, Staphylococcus aureus and Pseudomonas aeruginosa.J Med Plants Res. 2010;4:2473–8.
12. Aqil F, Khan MS, Owais M, Ahmad I. Effect of certain bioactive plant extracts on clinical isolates of beta-lactamase producing methicillin resistant Staphylococcus aureus. J Basic Microbiol. 2005; 45(2):106-14.
13. Voravuthikunchai SP, Kitpipit L. Activity of medicinal plant extracts against hospital isolates of methicillin-resistant Staphylococcus aureus. Clin Microbiol Infect. 2005 Jun; 11(6):510-2.
14. Akinyemi KO, Oladapo O, Okwara CE, Ibe CC, Fasure KA. Screening of crude extracts of six medicinal plants used in South-West Nigerian unorthodox medicine for anti-methicillin resistant Staphylococcus aureus activity. BMC Complement Altern Med. 2005; 5:6.
15. Mandal, Manisha Deb, and Shyamapada Mandal. “Honey: its medicinal property and antibacterial activity.”Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine 1.2 (2011): 154-160.
16. Visavadia, Bhavin G., Jan Honeysett, and Martin H. Danford. “Manuka honey dressing: An effective treatment for chronic wound infections.” British Journal of Oral and Maxillofacial Surgery 46.1 (2008): 55-56.
17. Lusby, Patricia E., Alexandra L. Coombes, and Jenny M. Wilkinson. “Bactericidal activity of different honeys against pathogenic bacteria.” Archives of medical research 36.5 (2005): 464-467.
18. Visavadia, Bhavin G., Jan Honeysett, and Martin H. Danford. “Manuka honey dressing: An effective treatment for chronic wound infections.” British Journal of Oral and Maxillofacial Surgery 46.1 (2008): 55-56.
19. Allen KL, Hutchinson G, Molan PC. The potential for using honey to treat wounds infected with MRSA and VRE.First World Healing Congress, Melbourne, Australia. 2000:10–13.
20. Kingsley, Andrew. “The use of honey in the treatment of infected wounds: case studies.”British Journal of Nursing 10.Sup5 (2001): S13-S20.
21. Haniyeh K, Seyyed MS, Hussein M. Preliminary study on the antibacterial activity of some medicinal plants of Khuzestan (Iran) Asian Pac J Trop Med. 2010;3(3):180–184.
22. Simon, Arne, et al. “Medical honey for wound care—still the ‘latest resort’?.” Evidence-based complementary and alternative medicine 6.2 (2009): 165-173.
23. Molan PC. The antibacterial nature of honey. The nature of the antibacterial activity. Bee World. 1992;73:5–28.Molan, P. C., and R. A. Cooper. “Honey and sugar as a dressing for wounds and ulcers.” Tropical Doctor 30.4 (2000): 249-250.
24. Weston RJ. The contribution of catalase and other natural products to the antibacterial activity of honey: a review. Food Chemistry. 2000;71:235–239.
25. Mavric, Elvira, et al. “Identification and quantification of methylglyoxal as the dominant antibacterial constituent of Manuka (Leptospermum scoparium) honeys from New Zealand.” Molecular nutrition & food research 52.4 (2008): 483-489.
26. Bang, Lynne M., Catherine Buntting, and Peter Molan. “The effect of dilution on the rate of hydrogen peroxide production in honey and its implications for wound healing.” The Journal of Alternative & Complementary Medicine 9.2 (2003): 267-273.Taormina, Peter J., Brendan A. Niemira, and Larry R. Beuchat. “Inhibitory activity of honey against foodborne pathogens as influenced by the presence of hydrogen peroxide and level of antioxidant power.” International journal of food microbiology 69.3 (2001): 217-225.
27. Cutler, R. R., and P. Wilson. “Antibacterial activity of a new, stable, aqueous extract of allicin against methicillin-resistant Staphylococcus aureus.” British Journal Of Biomedical Science 61.2 (2004): 71-74.
28. Fujisawa, Hiroyuki, et al. “Antibacterial potential of garlic-derived allicin and its cancellation by sulfhydryl compounds.”Bioscience, biotechnology, and biochemistry 73.9 (2009): 1948-1955.
29. Adetumbi, M., G. T. Javor, and B. H. Lau. “Allium sativum (garlic) inhibits lipid synthesis by Candida albicans.”Antimicrobial agents and chemotherapy30.3 (1986): 499-501.
30. An, MaoMao, et al. “Allicin enhances the oxidative damage effect of amphotericin B against Candida albicans.”International journal of antimicrobial agents 33.3 (2009): 258-263.
31. Ankri S, Miron T, Rabinkov A, Wilchek M, Mirelman D. Allicin from garlic strongly inhibits cysteine proteinases and cytopathic effects of Entamoebahistolytica.Antimicrobial Agents and Chemotherapy. 1997;41(10):2286-2288.
32. Harris, Janine C., et al. “The microaerophilic flagellate Giardia intestinalis: Allium sativum (garlic) is an effective antigiardial.”Microbiology 146.12 (2000): 3119-3127.
33. Weber, Norbert D., et al. “In vitro virucidal effects of Allium sativum (garlic) extract and compounds.”Planta medica 58.05 (1992): 417-423.
34. Ankri, Serge, and David Mirelman. “Antimicrobial properties of allicin from garlic.” Microbes And Infection 1.2 (1999): 125-129.
35. Kumar, M., and J. S. Berwal. “Sensitivity of food pathogens to garlic (Allium sativum).” Journal of Applied Microbiology 84.2 (1998): 213-215.
36. Kyung, Kyu Hang, et al. “Alliinase‐independent Inhibition of Staphylococcus aureusB33 by Heated Garlic.” Journal Of Food Science 67.2 (2002): 780-785.
37. Mehta, Rajendra G., et al. “Cancer chemopreventive activity of brassinin, a phytoalexin from cabbage.”Carcinogenesis 16.2 (1995): 399-404.
38. Verhoeven, Dorette T., et al. “Epidemiological studies on brassica vegetables and cancer risk.” Cancer Epidemiology Biomarkers & Prevention 5.9 (1996): 733-748.
39. Heggers, John P., et al. “The effectiveness of processed grapefruit-seed extract as an antibacterial agent: II. Mechanism of action and in vitro toxicity.”The Journal of Alternative & Complementary Medicine 8.3 (2002): 333-340.
40. Bernstein, David I., et al. “Evaluation of the clinical efficacy and safety of grapeseed extract in the treatment of fall seasonal allergic rhinitis: a pilot study.”Annals of Allergy, Asthma & Immunology 88.3 (2002): 272-278.
41. Ionescu, G., et al. “Oral citrus seed extract in atopic eczema: In vitro and in vivostudies on intestinal microflora.”J Orthomol Med 5.3 (1990): 155-157.
42. Shishehbor, F., et al. “Apple cider vinegar attenuates lipid profile in normal and diabetic rats.”Pakistan journal of biological sciences: PJBS 11.23 (2008): 2634-2638.
43. Dornelles-Morgental, Renata, et al. “Antibacterial efficacy of endodontic irrigating solutions and their combinations in root canals contaminated with Enterococcus faecalis.”Oral Surgery, Oral Medicine, Oral Pathology, Oral Radiology, and Endodontology 112.3 (2011): 396-400.
44. Verallo-Rowell, Vermén M., Kristine M. Dillague, and Bertha S. Syah-Tjundawan. “Novel antibacterial and emollient effects of coconut and virgin olive oils in adult atopic dermatitis.”Dermatitis 19.6 (2008): 308-315.
45. Sampson, Wallace. “Studying herbal remedies.”New England Journal of Medicine 353.4 (2005): 337.
46. Binns, S. E., et al. “Antiviral activity of characterized extracts from Echinacea spp.(Heliantheae: Asteraceae) against herpes simplex virus (HSV-I).”Planta medica 68.09 (2002): 780-783.
47. Mir-Rashed, Nadereh, et al. “Disruption of fungal cell wall by antifungal Echinaceaextracts.”Medical mycology 48.7 (2010): 949-958.
48. Sharma, M., et al. “Echinacea extracts contain significant and selective activities against human pathogenic bacteria.”Pharmaceutical Biology46.1-2 (2008): 111-116.
49. Petica, Aurora, et al. “Colloidal silver solutions with antimicrobial properties.”Materials Science and Engineering: B152.1 (2008): 22-27.
50. Galdiero, Stefania, et al. “Silver nanoparticles as potential antiviral agents.”Molecules16.10 (2011): 8894-8918.
51. Bogdanchikova, N. E., et al. “Activity of colloidal silver preparations towards smallpox virus.”Pharmaceutical Chemistry Journal 26.9 (1992): 778-779.
52. Dadalioglu, Itir, and Gulsun Akdemir Evrendilek. “Chemical compositions and antibacterial effects of essential oils of Turkish oregano (Origanum minutiflorum), bay laurel (Laurus nobilis), Spanish lavender (Lavandula stoechas L.), and fennel (Foeniculumvulgare) on common foodborne pathogens.”Journal of agricultural and food chemistry 52.26 (2004): 8255-8260.
53. Gilling, D. H., et al. “Antiviral efficacy and mechanisms of action of oregano essential oil and its primary component carvacrol against murine norovirus.”Journal of applied microbiology116.5 (2014): 1149-1163.
54. Soylu, S., et al. “Antifungal effects of essential oils from oregano and fennel on Sclerotinia sclerotiorum.”Journal of applied microbiology 103.4 (2007): 1021-1030.
55. Baydar, Hasan, et al. “Antibacterial activity and composition of essential oils from Origanum, Thymbra and Satureja species with commercial importance in Turkey.”Food control 15.3 (2004): 169-172.
56. Kim, Jeongmok, Maurice R. Marshall, and Cheng-I. Wei. “Antibacterial activity of some essential oil components against five foodborne pathogens.”Journal of agricultural and food chemistry43.11 (1995): 2839-2845.
57. Singh, G., et al. “Studies on essential oils: part 10; antibacterial activity of volatile oils of some spices.”Phytotherapy research 16.7 (2002): 680-682.

58.          Nevas, Mari, et al. “Antibacterial efficiency of Finnish spice essential oils against pathogenic and spoilage bacteria.” Journal of Food Protection® 67.1 (2004): 199-202