Arătarea limanului vieţii

Acum câţiva ani, Florence Chadwik a ratat traversarea înot a Canalului Mâinicii cu câteva sute de yarzi. Mai târziu ea a explicat că pricina eşecului a fost ceaţa din zori ce se lăsase deasupra canulului. „Dacă aş fi putut vedea malul”, a spus ea, „aş fi reuşit”.

În fiecare an la praznicul Schimbării la Faţă, Dumnezeu ne lasă să vedem malul. În dragostea sa, Dumnezeu ne dă o videnie a limanului nostru în taina Schimbării la Faţă, atunci când slava şi frumuseţea lui Dumnezeu a străluminat o clipă persoana lui Iisus Hristos, aşa cum se va întâmpla într-o zi cu trupurile noastre înviate. Iată slăvitul nostru ţel. Iată de ce viaţa are un ţel aşa de înalt. Iată de ce, cu nădejde aducem copii în lumea aceasta: spre a le da prilej să fie partaşi la această slavă veşnică. Cum scrie şi Sfântul Pavel:

„Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi.”

„Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta?…  Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul. „

(I Cor.15, 54-58)