Header image

„Arca lui Noe“ de la Alba Iulia, o biserică ortodoxă originală din România

16:49, marți, 19 mai, 2015 | Cuvinte-cheie: , ,

La Alba Iulia a fost sfinţită duminică, 17 mai 2015, cea mai originală şi, în acelaşi timp, cea mai frumoasă biserică ortodoxă din România. Construită cu spijin financiar privat, biserica din cartierul Miceşti este o veritabilă piesă de muzeu.

Biserica are două hramuri, ”Sfinţii Ioan Botezătorul, Teologul şi Gură de Aur” şi ”Sfinţii martiri Brâncoveni” şi a fost ctitorită în perioada 2007 – 2015 de către fundaţia Transavia, în colaborare cu Parohia Certier Nou II, păstorită de preotul Ioan (Jan) Nicolae. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă în 31 mai 2007.   ”Facerea acestei biserici într-o perioadă de criză reprezintă o adevărată minune, reunind o serie de exigenţe estetice şi excelenţe profesionale: arhitectul Dorin Ştefan, pictorul Ioan Popa, sculptorul Virgil Scripcariu, într-o echipă admirabilă care a reuşit să edifice un templu duhovnicesc devenit un adevărat simbol al oraşului, o arcă noetică şi euharistică pentru creştinii secoului XXI”, se afirmă în materialul de prezentare a lăcaşului de cult.

Dorin Ştefan, cel care a realizat proiectul bisericii şi al clopotniţei, este unul dintre cei mai mari arhitecţi români contemporani. Acesta a câştigat în noiembrie 2010 un concurs internaţional pentru proiectarea Turnului Taiwan (Taiwan Tower), înalt de 350 de metri. Proiectul arhitectului român a fost ales din 237 de propuneri venite din 25 de ţări. A participat de-a lungul vremii la numeroase alte concursuri internaţionale de anvergură.

Pictura bisericii a fost realizată în perioada 2012 – 2014 de către pictorul Ioan Popa (Otopeni) şi colaboratorii acestuia, după un program iconografic inedit conceput împreună cu părintele paroh. Iconostasul şi candelabrul au fost realizate de către sculptorul Virgil Scripcariu. Sfinţirea bisericii a avut loc duminică, 17 mai 2015, în prezenţa Arhiepiscopului Ortodox de Alba Iulia, Irineu. „Este şi o metaforă a spiritualităţii româneşti. Foarte simplă şi în acelaşi timp cu o mare bogăţie simbolică. Este corabia lui Noe, o pasare măiastră“, a afirmat preotul Jan Nicolae. Din punct de vedere arhitectural, biserica de la Miceşti este considerată o simplă „cutie de rezonanţă” care porneşte dinspre pământ de la un plan rectangular şi se transformă progresiv de-a lungul secţiunii verticale spre un plan în cruce. Acoperişul nu are turle, ci o modulare care subliniază şi accentueză planul în cruce şi ideea de „boltă” din intersecţie. Clădirea are o înălţime de 12 metri şi o lungime de 24 metri.   ”O cutie de rezonanţă în interiorul căreia are loc misterul”   ”(…)

În capela improvizată unde slujeam duminica, am lăsat planşele intenţionat pe masă, fără să le spun însă credincioşilor că este vorba despre viitoarea noastră biserică. Am fost uimit de modul în care au reacţionat la elementele de noutate ale lăcaşului propus de arhitectul Dorin Ştefan: planul inedit cu o trecere din basilical în cruciform printr-o unduire progresivă a absidelor care sugerează evoluţia diacronică a edificiilor liturgice, eliminarea ferestrelor obişnuite şi înlocuirea lor cu o bandă de sticlă de jur-împrejur, sub cornişă, pentru a crea un spaţiu semiîntunecat, pridvorul într-un amplu arc de cerc tot cu o formă unduită, forma de elipsoid a acoperişului şi de aripă de pasăre măiastră care iese mult în afară formând un spaţiu de ocrotire deasupra pridvorului stilizat la maximum, împodobirea zidurilor exterioare în întregime cu frescă, aşa cum întâlnim la ctitoriile rareşene.

(…) Cei care aveau iniţial îndoieli s-au convins că e vorba de un lăcaş deosebit care nu doreşte cu orice preţ să fie altfel, ci şlefuieşte creativ elementele care există în tradiţia arhitecturală ortodoxă: «Prin forma sa nuanţată, biserica aminteşte evoluţia în timp a edificiilor de cult, de la simplitatea geometrică a planurilor bazilicale la complexitatea rezultată ulterior prin curbarea liniilor şi adăugarea progresivă a navelor şi a nişelor. Urmărind privirea credincioşilor care se apleacă pentru a se ridica mai târziu, planul dreptunghiular de la baza construcţiei devine treflat înspre cornişă. În mod simbolic, construcţia este structurată pe un modul de 12, căci are 12 metri lăţime, 12 metri înălţime şi 24 lungime. Potrivit arhitectului, edificiul ar trebui să fie, înainte de toate, o cutie de rezonanţă în interiorul căreia are loc misterul. Ca şi în cazul mănăstirilor de pe vremea lui Ştefan cel Mare, taina se continuă în exterior prin intermediul picturilor de pe ziduri. Iluminarea bisericii se face intenţionat prin fante prevăzute în acoperiş şi în zona cornişei, pentru a nu afecta continuitatea pereţilor. Prelungirea frontală a acoperirii redă prin unduirea sa lină aripa unui înger. Intenţia a fost de a crea un spaţiu de adunare, în care oamenii să se simtă protejaţi, în siguranţă”, astfel descrie proiectul bisericii preotul Jan Nicolae într-un articol publicat în revista Arhitectura. (Credite foto: Igor Feller, Irinel Carlanaru, Jan Nicolae)

Autor: Președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Radu Preda.

Sursă: http://adevarul.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com