Header image

Arhimandritul Ioanichie (Şapovîi) Contribuţie la studierea activităţii unui tipograf, arhitect şi slujitor al Bisericii Ortodoxe basarabene din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Contribuţie la studierea activităţii unui tipograf, arhitect şi slujitor al Bisericii Ortodoxe basarabene din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

De-a lungul existenţei sale Biserica ortodoxă din Basarabia a avut parte de un număr mare de personalităţi, care prin activitatea lor au contribuit la formarea unei structuri ecleziastice promotoare nu numai a valorilor spirituale, dar şi a celor culturale. Venite din spaţiul românesc sau din Estul slav, aceste personalităţi au reuşit să-şi lase amprenta asupra vieţii spirituale din regiune. Aceşti slujitori destoinici s-au format şi s-au manifestat în mare parte datorită contribuţiei şi susţinerii, pe care au primit-o din partea mitropolitului şi exarhului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi arhiepiscopului Dimitrie Sulima. Este vorba de aşa personalităţi, precum au fost protoiereii Petru Kuniţki, Gheorghe Rodostat, Teodor Maliavinski, arhimandritul Ioanichie (Ioan) Şapovyj şi alţii, care au venit în Dicasteria Exarhală a Moldovei, Ţării Româneşti şi Basarabiei după anul 1808, continuând să slujească alături de renumitul ierarh şi contribuind prin activitatea lor la organizarea noii eparhii formate în spaţiul pruto – nistrean, anexat la Rusia după 1 octombrie 1812.

În studiul de faţă ne propunem să aducem în atenţia publicului unele date biografice referitoare la viaţa şi activitatea arhimandritului Ioanichie (Ioan) Şapovyj, slujitor al bisericii, arhitec, tipograf şi profesor la Seminarul Teologic din Chişinău. Cu părere de rău, activitatea acestui slujitor a fost foarte puţin reflectată în literatura de specialitate. Date despre el aflăm doar în unele studii, apărute în decursul secolului al XIX-lea, şi în lucrarea lui Alexei Silin, dedicată activităţii lui Dimitrie Sulima, în care, în câteva rânduri, autorul aduce unele aprecieri activităţii de arhitect a arhimandritului Ioanichie în contextul construcţiei edificiului Seminarului Teologic din Chişinău sau în contextul introducerii şcolilor de tip lancasterian în Basarabia.

Un alt material referitor la activitatea arhimandritului Ioanichie este semnat de Piotr Starostenko şi Tatiana Soloviova, care aduc în atenţia publică unele realizări ale acestei distinse personalităţi în diverse domenii1.

Deşi acest slujitor a desfăşurat o vastă activitate în diverse sfere, până în prezent nu a fost acordată o atenţie aparte preocupărilor sale. Ţinând cont de acest fapt, ne propunem să scoatem din anonimat unele aspecte ale vieţii şi activităţii arhimandritului Ioanichie Şapovyj şi să încadrăm astfel numele lui în panteonul acelor personalităţi, care au avut un rol deosebit în viaţa spirituală a Basarabiei în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Viaţa şi activitatea stareţului Ioanichie de la Hârbovăţ

Ioanichie, blagocinul mănăstirilor, stareţ al mănăstirii cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Hârbovăţ, arhimandrit, cavaler al ordinului Sf. Ana, clasa a II-a, de naţionalitate velicorus, din rândul negustorilor. A studiat gramatica, matematica, geografia, arta desenului, arhitectura civilă şi de perspectivă. A predat la Seminarul Teologic din Chişinău limba latină, algebra, matematica, geografia, geometria şi arta desenului.

Stareţul arhimandrit Ioanichie în viaţa de mirean s-a numit Ioan Şapovîi. A învăţat carte în limba rusă. Toate acele discipline, pe care ulterior le-a predat la Seminarul din Chişinău, le-a studiat cu învăţători privaţi.

În anul 1798, la 23 iulie, a fost tuns în monahism de arhimandritul Sofronie de la mănăstirea Neamţ, iar la 27 mai 1807 a fost hirotonit ierodiacon de Prea Sfinţitul Amvrosie, mitropolitul de Novgorod. A fost hirotonit ieromonah la 25 martie 1815 de exarhul şi mitropolitul Gavriil, iar la 23 august 1817, cu binecuvântarea aceluiaşi exarh, a fost ridicat la rangul de egumen pentru mănăstirea Horodişte. În anul 1822, la 5 martie, prin ordinul Sfântului Sinod, a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

Din anul 1798 a fost monah la mănăstirea Neamţ din Ţara Moldovei, ocupându-se de transcrierea diferitor cărţi traduse de către stareţul Paisie Velicikovski din greacă în slavă. În anul 1803, la 25 noiembrie, a intrat în Lavra Sf. Alexandru din Sankt-Petersburg, unde a fost hirotonit ierodiacon. Ulterior, la 5 octombrie 1810, în temeiul adresării Înalt Prea Sfinţitului mitropolit şi exarh Gavriil către mitropolitul de Novgorod şi de Sankt-Petersburg Amvrosie, a fost transferat în Moldova, la Iaşi, în statele Dicasteriei Exarhale, fiind numit responsabil de veşmântărie. După transferarea Înalt Prea Sfinţitului exarh Gavriil la Chişinău, odată cu deschiderea aici a Seminarului Teologic, în anul 1813, a fost numit învăţător de desen, iar în 1814 – de aritmetică.

De rând cu aceste funcţii, începând cu anul 1813, când sunt construite Casa Arhierească şi Seminarul Teologic din Chişinău, precum şi reconstruită vechea biserică de piatră a mănăstirii Căpriana, care ţinea de Casa Arhierească, a fost solicitat şi în calitate de arhitect şi proiectant pentru schiţarea planurilor şi faţadelor, supraveghind, totodată, şi executarea lucrărilor de construcţie.2

În afara orelor de serviciu a fost trimis să efectueze lucrări de stabilire a hotarelor, a contribuit şi la activitatea Tipografiei, deoarece avea aptitudini în arta desenului, gravurii şi se pricepea la lucrările mecanice ale Tipografiei. În anul 1817, a activat în cadrul Seminarului în calitate de învăţător de matematică şi algebră, iar din momentul înfiinţării, în anul 1817, a Secţiei Chişinău a Societăţii Biblice a avut funcţia de trezorier, iar iniţial mai bine de doi ani a lucrat şi bibliotecar. În anul 1818, la 4 mai, a fost decorat, prin înaltă binecuvântare, cu Crucea cu pietre scumpe. În anul 1819, a fost numit bibliotecar al Seminarului Teologic din Chişinău. În 1820, este asesor al Consistoriului Duhovnicesc şi membru al Administraţiei Seminarului Teologic din Chişinău. În anul 1821, a fost numit de către Prea Sfinţitul Dimitrie, arhiepiscopul Chişinăului şi Hotinului, în funcţia de examinator. În 1822, cu ocazia înalt milostivei porunci de editare a tăbliţelor de învăţământ reciproc după metoda lancasteriană în limba moldovenească la Tipografia Duhovnicească din Basarabia3, lui i-a fost încredinţată pregătirea acestor materiale (adică a matriţelor), iar apoi chiar şi tipărirea lor, în special realizarea gravurilor, având poruncă ca lucrările să fie efectuate cu chibzuinţă şi fără prea mari cheltuieli din vistieria statului. În acelaşi an 1822, a fost eliberat din îndatoririle, ce le avea în cadrul Seminarului, şi a fost numit în funcţia de administrator al Tipografiei Eparhiale.

La 26 mai 1823, pentru munca depusă la tipărirea tăbliţelor de educaţie comună prin metoda lancasteriană, prin înaltă bunăvoinţă, a fost decorat cu ordinul Sf. Ana, clasa a II-a. În 1824, la 4 august, a fost desemnat stareţ la mănăstirea Japca şi la biserica de pe lângă Casa Arhierească, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a fost numit în calitate de revizor temporar al şcolilor lancasteriene din Basarabia.

La 16 martie1827, a fost desemnat în funcţia de stareţ al mănăstirii Adormirii Maicii Domnului din Hârbovăţ; la 12 ianuarie 1828, a fost numit în funcţia de blagocin al mănăstirilor. La 5 martie 1822 este ridicatîn treapta de arhimandrit4. În 1835, a fost desemnat de Administraţia Duhovnicească să se ocupe, în calitate de arhitect, de elaborarea planului şi faţadei şi să supravegheze lucrările de construcţie a edificiului din piatră a Consistoriului Duhovnicesc din Chişinău. În perioada anilor 1837 – 1841 a activat în calitate de membru primar al Comitetului temporar de revizuire a rapoartelor Seminarului din Chişinău şi ale şcolilor inferioare. Iar în 1839 a fost numit membru primar al Comitetului de Construcţii pentru reparaţia edificiilor Seminarului Teologic din Chişinău.5

Activitatea arhimandritului Ioanichie în calitate de blagocin al mănăstirilor

În arhiva Consistoriului Duhovnicesc al Chişinăului şi Hotinului s-au păstrat două dosare referitoare la indicaţiile şi ordinele emise spre a fi executate de către arhimandritul Ioanichie. Acestea reprezintă rapoartele lunare cu privire la ordinele şi dispoziţiile primite de către arhimandritul Ioanichie, care se referă atât la activitatea sa de stareţ al mănăstirii, cât şi de blagocin al mănăstirilor şi schiturilor. Astfel, la 30 decembrie 1826, Consistoriul ordona să fie întocmite rapoarte cu privire la dispoziţiile expediate, dar şi la modul de executare a acestora. Aceste rapoarte sunt interesante, deoarece reflectă activitatea propriu-zisă a mănăstirii Hârbovăţ, precum şi a mănăstirilor aflate în subordinea arhimandritului Ioanichie. În cele ce urmează vom analiza indicaţiile şi ordinele, care vizează activitatea mănăstirii Hârbovăţ.

Din cele 7 ordine ale Consistoriului, emise pe parcursul lunii decembrie 1832 şi primite de arhimandritul Ioanichie în decursul lunii ianuarie, doar una se referă nemijlocit la activitatea mănăstirii. Aceasta a fost emisă de Consistoriu la 31 decembrie 1832 cu nr. 6515 şi vizează eliberarea lui Iacov Mostinski din funcţia de staroste al bisericii din satul Hârbovăţ, fiind ridicat de la acesta Ordinul Consistoriului de numire în funcţie6. Astfel, la 9 februarie 1833, Ioanichie raporta Consistoriului că el personal şi obştea satului Hârbovăţ au fost informaţi despre eliberarea lui Mostinski din funcţia de staroste şi că Ordinul de numire în acest post i-a fost ridicat şi prezentat Consistoriului7.

Un alt ordin se referă la numirea lui Ioanichie în calitate de membru al Comisiei create pentru identificarea sumei de 5875 de ruble şi 72 de kopeici, care aparţineau Seminarului Teologic din Chişinău8.

Alte două ordine din cele 7 vizează activitatea mănăstirii Horodişte. În unul din ele se vorbeşte despre întreţinerea arhimandritului Victor9, iar în altul – despre tunderea în monahism a posluşnicului Pavel10. Următoarele două indicaţii se refereau la interzicerea de a amplasa în biserici alte chipuri şi podoabe decât cele bisericeşti11.

La 5 februarie 1833, într-o scrisoare cu nr. 14, arhimandritul Ioanichie raporta, că a primit din partea Consistoriului în perioada 1 – 24 ianuarie şapte ordine, emise în perioada 20 – 31 decembrie 1832, şi anume: nr. 6335 din 20 decembrie 1832, cu indicaţia ca produsele alimentare pentru arhimandritul Victor să fie eliberate din trapeza obştii mănăstirii Horodişte, iar hainele necesare pentru acesta să fie confecţionate din banii aceleiaşi mănăstirii12. Din raportul cu nr. 15, datat cu aceeaşi zi de 5 februarie 1826, aflăm, că la 20 ianuarie 1833, Ioanichie poruncea egumenului Tarasie de la Horodişte să fie eliberate alimentele şi straiele necesare pentru arhimandritul Victor, în conformitate cu ordinul Consistoriului13.

Cea din urmă indicaţie se referea la căutarea lui Ivan Borisovici, fiu de preot din s. Taravoc, judeţul Mitinsk, gubernia Podolia, şi trimiterea acestuia la Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău14. Întru realizarea acestei indicaţii arhimandritul Ioanichie poruncise stareţilor mănăstirilor şi schiturilor, aflate în subordinea sa, ca, în caz dacă îl vor afla, să-l trimită la el pentru a fi transportat la Chişinău15.

În Raportul cu nr. 15 din 5 februarie Ioanichie menţionează, de asemenea, că a mai primit două note informative ale Consistoriului, emise pe parcursul lunii octombrie: nr. 4914 din 18 octombrie, cu referire la informarea slujitorilor bisericeşti despre lipsirea de rangul preoţiei a lui Ioan Carason din satul Chişcăreni, judeţul Iaşi, şi nr. 5145 din 29 octombrie, cu o informaţie similară privind preotul Sofronie Korunnîi din colonia Vulcăneşti16. Cele două informaţii aveau menirea de a-i avertiza pe preoţi să nu săvârşească încălcări canonice şi ale bunei cuviinţe pentru a nu fi lipsiţi de rangul duhovnicesc.

La 10 martie 1833, într-o scrisoare cu nr. 35, arhimandritul Ioanichie raporta despre executarea altor opt ordine şi indicaţii ale Consistoriului, pe care le primise pe parcursul lunii februarie a aceluiaşi an. Din cele opt acte nici unul nu se referea la activitatea mănăstirii, conduse de către acesta. În unul din ele, emis la 15 decembrie 1832 cu nr. 6182, clerul este informat despre oprirea din slujire a preotului Ştefan Zemski din satul Bordiug, ţinutul Hotin pentru faptul, că era bănuit de a fi avut relaţii extraconjugale17.

La 19 ianuarie 1833, arhimandritul primeşte Scrisoarea de intenţie cu nr. 143 cu privire la înălţarea unui monument în memoria consilierului de taină Gavriil Romanovici Derjavin în oraşul Kazan18. Alta se referea la interzicerea jocului de cărţi şi la măsurile care urmează a fi luate împotriva acestui viciu19. La 30 ianuarie primea ordinul cu privire la eliberarea de sub epitemie a Eudochiei Gonciareva, trimisă la mănăstirea Rudi pentru a-şi ispăşi pedeapsa pentru adulter, pe motiv că s-ar fi căsătorit20.

Un interes deosebit reprezintă, în viziunea noastră, actul cu nr. 379 din 30 ianuarie, cu privire la descoperirea şi expedierea la Academia de Ştiinţe din Sankt -Petersburg a obiectelor din antichitate21. În acest ordin se menţiona, că, „dacă vor fi descoperite lucruri deosebite, create de natură, sau creaţii de artă, cum ar fi mutanţi umani, de vite, păsări sau de animale, sau dacă cineva va găsi în pământ sau în apă obiecte vechi, cum ar fi pietre deosebite, oase umane sau de animale, de peşte sau păsări, neasemămănătoare cu cele cunoscute până în prezent sau care sunt de dimensiuni foarte mari sau mai mici ca de obicei, sau careva inscripţii pe pietre, fier sau aramă, sau arme vechi neobişnuite, vase şi altele lucruri vechi şi neobişnuite, să fie aduse direct la Sankt – Petersburg la Academia de Ştiinţă.”22

O altă dispoziţie se referea la transferarea preotului Vasile Moidicevski, care a intrat în mănăstirea Saharna pentru a se tunde în monahism, la schitul „Sfântul Nicolae” din Condrişa.23 La 14 februarie, Ioanichie poruncea egumenului Tarasie să nu-i creeze impedimente acestuia24.

La 4 februarie, Ioanichie primea ordinul cu nr. 446, prin care i se poruncea să-l aşeze în calitate de stareţ al mănăstirii Călărăşeuca pe egumenul Nicodim şi să ia în primire de la ieromonahul Martirie, administratorul acelei mănăstiri, toate bunurile conform izvodului. După învestirea lui Nicodim urma să raporteze Consistoriului.

La 24 februarie 1833, primea corespondenţa cu privire la restituirea Condicilor de venituri şi cheltuieli ale mănăstirilor Japca, Cosăuţi, Calarăşeuca şi Rudi, pe care Consistoriul le trimise cu nr. 591, la 31decembrie 183225.

Spre deosebire de raportul cu privire la corespondenţa primită, în cel despre corespondenţa referitoare la executare din 10 martie 1833 cu nr. 36, Ioanichie indică doar 5 acte: unul cu privire la starostele bisericii din Hârbovăţ, care a fost eliberat din funcţie; altul se referă la cazul preotului Ştefan Zelinski din s. Bordiuga, ţinutul Hotin; cel de-al treilea se referă la indicaţiile adresate la 14 februarie stareţilor de mănăstiri şi schituri, aflaţi în subordinea sa, privind interzicerea jocurilor de noroc26; al patrulea se referă la anunţarea stareţilor cu privirea la semnalarea şi trimiterea antichităţilor la Academia de Ştiinţe din Sankt – Petersburg; cel din urmă vizează transferul preotului Vasile Moidicevski de la Saharna la Condriţa.

La 10 aprilie 1833, arhimandritul trimetea un nou raport cu privire la corespondenţa din luna martie. Referindu-se la adresarea cu nr. 591 din 31 decembrie 1832 cu privire la condicele de venituri şi cheltuieli, Ioanichie informa, că la 10 martie aceste condici au fost trimise către stareţii de mănăstiri şi schituri „pentru a introduce veniturile şi cheltuielile făcute în perioada anului 1832”, ordonându-le ca acestea să fie expediate înapoi pentru verificarea corespunzătoare27.

Una din cele trei adrese, primite de Ioanaichie din partea Consistoriului pe parcursul lunii martie 1833, cea cu nr. 583 din 15 februarie 1833, se referea la Decretul imperial, prin care era interzis să se ceară excluderea normelor din cadrul legilor în vigoare.

Alte două ordine se refereau la tunderea în monahism a posluşnicului Ioan Criţki, prima, cu nr. 1448, expediată la 23 martie 1833, şi a doua, cu nr. 1472, din 24 martie28. În prima se menţiona, că posluşnicul Ioan Kriţkj nu a fost găsit vinovat de schimbarea numelui şi a fost eliberat, cu dreptul de a fi ispitit pentru monahism, solicitându-se să fie trimis la Consistoriul Duhovnicesc pentru a fi povăţuit, că atât în cuvinte, cât şi în fapte trebuie să respecte adevărul şi să nu-şi permită de a se îndepărta de acesta. Prin cel de-al doilea se permitea ca posluşnicul Ioan Criţki să fie tuns în mantie, iar după încheirea acestei ceremonii să se raporteze. Drept urmare, la 30 martie acesta a fost tuns în mantie, dându-i-se numele Ilarion.29

În raportul pentru corespondenţa recepţionată cu nr. 53 din 1 mai 1833 Ioanichie raporta despre patru scrisori primite de la Consistoriu. Prima se referea la modul de abonare la ziarele Руский Инвалид şi Военные Ведомости30Pe marginea acesteia a informat stareţii aflaţi în subordinea sa31.

Un alt ordin, emis de Consistoriu la 18 martie 1833 cu nr. 1355, conţinea următoarea indicaţie: „în procesul de investigare şi cercetare la faţa locului a diferitor cauze din porunca Conducerii Eparhiale să fie luate de la persoanele prezente răspunsurile, dovezile şi îndreptăţirile, precum şi mărturiile în prezenţa lor, fără adaosuri care nu se referă la caz, străduind a afla adevărul în baza plângerilor şi petiţiilor.”32

Cea de-a treia adresă vizează procedura de spovedire şi de împărtăşire a credincioşilor cu Sfintele Taine33.

Conform ordinului cu nr. 1707, emis la 7 aprilie, arhimandritul Ioanichie urma să prezinte la Judecătoria Civilă a Basarabiei hrisovul domnului Mihai Racoviţă voievod din 5 februarie 7230, solicitat prin Decretul Sfântului Sinod, iar despre executare urma să raporteze34. Drept răspuns, Ioanichie informa Consistoriul, că raportul a fost înaintat Judecătoriei Civile contra semnătură încă la 24 martie 183335.

La 26 iunie, în scrisoarea cu nr. 78 Ioanichie informa, că a primit doar o singură adresă informativă de avertizare a clerului, prin care Consistoriul aducea la cunoştinţă, că preotul Ioan Carauş din satul Biliceni, ţinutul Iaşi a fost lipsit de preoţie pentru leziunile corporale şi injuriile de cele sfinte la adresa funcţionarului de cancelarie Zamfir Papacociu36. Arhimandritul poruncea stareţilor, aflaţi în subordinea sa, să fie făcut public acest ordin, adică să fie citit în faţa soborului în toate mănăstirile37.

La 1 iulie 1833, arhimandritul Ioanichie înainta un alt raport cu nr. 86, cu privire la corespondenţa primită, şi cu nr. 87, cu privire la cea executată în decursul lunii iunie. Este vorba de unsprezece adrese, expediate de Consistoriu în perioada martie – iunie 1833. Unul din aceste documente este Ordinul cu nr. 1496 din 24 martie 1833, prin care se poruncea ca înFormularele de serviciu ale monahilor să nu mai fie indicată provenienţa nobilă în lipsa documentelor ce confirmă originea socială, eliberate de Comisiile de Heraldică sau de Adunările Nobilimii din guberniile, unde sunt înregistraţi titularii actelor38.

O altă scrisoare conţinea Hotărârea cu nr. 1508 cu privire la călugării care renunţă la monahism din proprie dorinţă şi cei scoşi din această tagmă din porunca conducerii duhovniceşti, expediată la 24 martie 183339.

Urmează o dispoziţie cu privire la primirea în mănăstirea Hârbovăţ pentru ispăşirea anatemei şi oprirea din slujire a preotului Ioan Soltanov din satul Alexăndrodar, care a cununat cu acte false, întocmite de el, pe un locotenent din batalionul 3 al regimentului de infanterie din Odesa cu domniţa Parascheva Novicova din Ociakov40.

O altă scrisoare conţinea dispoziţia ca lucrurile rămase de la răposatul ierodiacon Leonic să fie repartizate călugărilor şi posluşnicilor săraci, iar icoanele, cărţile, toporul şi barda să fie trecute în inventarul mănăstirii41.

La 5 iunie 1833, Consistoriul emite un ordin cu nr. 2733, prin care poruncea ca toate crucile de bronz, pe care le primiseră clerul prin Decretul Sfântului Sinod din 29 noiembrie 1819, după moartea beneficiarilor, în lipsa moştenitorilor, să fie păstrate în veşmântăria bisericilor. Prin aceiaşi adresă se poruncea ca alte semne de distincţie să nu fie primite în biserici.

La 6 iunie, arhimandritul Ioanichie primea ordinul de a dispune să fie primit la ascultare la mănăstirea Saharna mireanul Avxentie Lisenco, scos de la evidenţă, locuitor al satului Tineşeuţi42.

Un document important îl reprezintă actul cu nr. 2762 din 6 iunie 1833, prin care Consistoriul poruncea arhimandritului Ioanichie să-l excludă din listele monahilor pe egumenul mănăstirii Cosăuţi Lazăr şi să fie întocmită o inventariere a bunurilor acestuia, iar rezultatele să fie prezentate arhiepiscopului Dimitrie Sulima. Totodată, prin aceiaşi poruncă, Consistoriul cerea de la Ioanichie să-şi expună opiniile referitor la necesitatea de a numi la această mănăstire un alt stareţ sau la închiderea acestui lăcaş43. În raportul de executare arhimandritul confirma, că răposatul egumen va fi exclus din registrul monahilor, iar cât priveşte partea a doua a adresei respective, el menţiona, că şi-a expus poziţia încă la 19 mai44.

La 10 iunie, arhimandritul primea dispoziţia cu nr. 2846, prin care i se poruncea să-i elibereze egumenului mănăstirii Saharna Tarasie bilet de liberă trecere spre Odesa pe o perioadă de 15 zile. Printr-o altă dispoziţie, cu nr. 2831, de la aceiaşi dată, erau chemaţi la Consistoriu arhimandritul Victor, ieromonahul Nichifor şi monahul Gherontie. Arhimandritul Ioanichie a poruncit executarea acestui ordin administratorului mănăstirii Horodişte şi egumenului mănăstirii Saharna Tarasie, la 27 iunie45.

La 14 iunie, arhimandritul primea dispoziţia să se documenteze la faţa locului, la mănăstirea Curchi, dacă preotul Matei este cu adevărat fiul preotului Ioan şi al Vasilcăi din Gruşeva, precum pretinde, dacă acest preot, rămas văduv, a trecut la mănăstirea Ţigăneşti, fiind apoi transferat la mănăstirea Curchi, unde a fost tuns în monahism cu cinul de ieromonah, iar în anul 1829 a decedat. De asemenea, i se solicita să cerceteze, dacă Matei cu adevărat timp de 8 ani a vieţuit la mănăstirea Curchi şi să clarifice, de ce nu este trecut în nici într-o listă a mănăstirii.

Cea din urmă scrisoare, primită de Ioanichie în decursul lunii iunie, conţinea o informaţie cu privire la faptul, că fostul dascăl al bisericii „Sfânta Treime” din satul Horodişte a fost hirotonit preot pentru schitul de maice Rudi46.

La 31 august 1833, într-o scrisoare cu nr. 98, informa despre corespondenţa primită în decursul lunii iulie, care conţinea şapte ordine, instrucţiuni şi anunţuri. La 21 iunie, Consistoriul informează prin scrisoarea cu nr. 3087 despre sancţiunile, ce urmau a fi aplicate persoanelor, care treceau în mod clandestin frontiera, evitând carantinele. La 26 iunie, în scrisoarea cu nr. 3211 se informează despre decizia de transferare a călugăriţei Varvara de la mănăstirea Vărzăreşti la Rudi. La 30 iunie, se anunţă prin scrisoarea cu nr. 3306, că Consistoriul a eliberat maicelor Magdalina şi Tavifa o condică de milostenii pentru un an de zile, sumele adunate urmând să fie folosite pentru reparaţia şi văruirea bisericii mănăstirii Rudi.

La 6 iulie, în scrisoarea cu nr. 3440, Consistoriul solicita o informaţie cu privire la numărul necesar de opere ale Sfântului Ioan Gură de Aur în biserici şi la disponibilitatea preoţilor de a procura aceste lucrări pentru uzul personal. În aceiaşi adresă se mai anunţa despre comercializareaPovestirilor despre descoperirea moaştelor episcopului Mitrofan al Voronejului la preţul de 1 rublă şi 10 kopeici.

Adresa din 12 iulie 1833 cu nr. 3570 se referea la modul de evidenţă a corespondenţei şi de aplicare a peceţilor pe scrisori şi pe diverse colete.

La 14 iulie, prin adresa cu nr. 3815, Arhimandritul Ioanichie a fost delegat în calitate de deputat din partea clerului pentru participare la examinarea cauzei dintre mănăstirea Ţigăneşti şi medelnicerul Lupu Rosset, aflată în administrarea reprezentantului judecătoriei ţinutului Orhei Smoldovici47.

Iar prin adresa cu nr. 3899 din 25 iulie Ioanichie era anunţat că călugărul mănăstirii Hârbovăţ Ilarion a fost ridicat în cinul de ierodiacon48.

În corespondenţa pentru luna august Ioanichie informa prin scrisoarea cu nr. 107 din 1 septembrie despre opt scrisori primite49. Dintre acestea remarcăm pe cea din 26 iulie 1833 cu nr. 3935, recepţionată la 2 august, prin care Consistoriul interzicea ca în mănăstiri să fie primite să vieţuiască persoane necunoscute fără acte de identitate. Cei care aveau să fie aflaţi în această situaţie urmau să fie trimişi de urgenţă la administraţiile civile locale.

În scrisoarea cu nr. 4032 din 29 iulie se informa despre ridicarea călugărilor de la mănăstirea Japca Veniamin şi Hrisanth în cinul de ieromonah şi, respectiv, ierodicacon.

În adresa din 31 iulie cu nr. 4116 se solicita de a face cercetări, dacă în Basarabia nu s-au identificat bunuri şi surse băneşti, ce ar fi aparţinut registratorului colegial Demiancenko, fiul lui Zavinovski, care a activat în calitate de econom în administraţia Basarabiei.

La 31 iulie, prin adresa cu nr. 4120, arhimandritul era informat despre lichidarea mănăstirii Cosăuţi, cu transferarea călugărilor şi a bunurilor fostei mănăstiri la Călărăşeuca50.

La 2 aprilie, Consistoriul cerea lui Ioanichie, prin adresa cu nr. 2030, să fie scos din lista monahilor mănăstirii Hârbovăţ schimonahul Constantie, dispunând ca toate bunurile ce aparţineau răposatului să fie luate în folosul mănăstirii.51

La 4 august arhimandritul era informat despre faptul, că ieroschimonahul Luchian de la mănăstirea Curchi este transferat pe un termen de trei luni la mănăstirea Horodişte pentru a se trata.

La 19 august, prin adresa cu nr. 4404, la mănăstirea Hârbovăţ era trimis spre a-şi ispăşi pedeapsa pentru preacurvie Gherasim Vozian, locuitor al satului Gasanspagi din ţinutul Ismail.

Iar la 26 august, prin adresa cu nr. 4519, Consistoriul cerea să fie trimis la Administraţia Economică a Casei Arhiereşti din Chişinău pentru a face ascultare monahul Chiriac de la mănăstirea Hârbovăţ. De asemenea, se cerea să fie luată în folosul mănăstirii livada acestui călugăr, aflată pe moşia mănăstirii52.

La 14 august, în adresa cu nr. 4354, Consistoriul expedia spre cunoştinţă Decretul Imperial cu privire la modul de eliberare a paşapoartelor pentru persoanele care doresc să meargă la Ierusalim. Conform acestui decret, se interzicea eliberarea unor asemenea documente, excepţie făcându-se doar pentru locuitorii regiunilor limitrofe hotarelor cu Turcia şi Marea Neagră, inclusiv din oraşele Odesa, Chişinău, Ismail, Teodosia, Simferopol, Kerci şi Taganrog. Decizia a fost luată din considerentele, că locuitorii din aceste regiuni aveau mai mari posibilităţi să călătorească la Ierusalim.

Adresa din 31 iulie cu nr. 4653 conţinea o notă informativă despre procedura de evidenţă şi control a coletelor şi transportarea acestora.

La 3 august, prin adresa cu nr. 4663, era trimis la ascultare la mănăstirea Hârbovăţ pălămarul din satul Hârbovăţ, Mihail, fiul lui Nazaria Daşchevici53.

La 26 august, prin adresa cu nr. 4691, se informa, că pelerinajul la Ierusalim al arhimandritului Sinesie, stareţul mănăstirii Dobruşa, a fost amânat până în anul 1834.

La 3 noiembrie 1833, prin scrisoarea cu nr. 135, Ioanichie informa despre corespondenţa primită în decursul lunii octombrie, care includea 4 scrisori. Prima se referea la transferul călugărului Conon de la mănăstirea Frumoasa la Japca. La 31 august, Consistoriul transmitea arhimandritului Ioanichie, prin adresa cu nr. 4601, dispoziţia Comitetului de Stat cu privire la regulile, care urmau a fi aplicate în privinţa preoţilor de mir (clerului alb), care renunţau benevol sau erau lipsiţi de cinul preoţiei.

Prin hotărârea din 18 august cu nr. 4958, locuitorul târgului Otaci, Ananie Stoianov, era trimis la mănăstirea Hârbovăţ pentru ispăşirea pedepsei pentru faptul că evita să se mărturisească şi să se împărtăşească.

La 3 octombrie 1833, arhimandritul primea ordinul cu nr. 5297 privind cercetarea circumstanţelor, în care a fost tuns în monahism călugărul Andrei Kiselevski, în anul 1811. În caz, dacă nu se aflau dovezi documentate, urmau să fie anchetaţi vieţuitorii din acea vreme ai schiturilor Tabăra şi Horodişte.

Conform raportului pentru luna noiembrie din 1 decembrie cu nr. 153, arhimandritul Ioanichie a primit 15 scrisori, ordine etc. La 25 octombrie 1833, cu nr. 5696, primea condica de venituri şi cheltuieli a mănăstirii Japca. La 13 octombrie, cu nr. 5476, primea poruncă să elibereze paşapoarte pe numele călugărului Teofilact şi posluşnicului Andronic pe o perioadă de o lună pentru a merge în ţinutul Akkerman.

La aceiaşi dată, cu nr. 5483, era trimis în calitate de posluşnic la mănăstirea Hârbovăţ Atanasie Mostinski, fiu de cântăreţ.

La 31 august, cu nr. 4629, erau expediate regulile privind încheierea căsătoriei între ortodocşi şi persoane de alte confesiuni şi religii.

La 25 octombrie, cu nr. 5695, se cerea să fie dispusă trimiterea la Înalt Preasfinţitul Dimitrie a posluşnicului mănăstirii Japca Timofei Ravlovski.

La 28 octombrie, cu nr. 5781, se cerea să fie trimis la Consistoriu arhimandritul Victor cu actele pentru casa văduvei Ana Munteanu, locuitoare a oraşului Chişinău. Prin aceiaşi scrisoare arhimandritul era informat şi despre interdicţia de a procura imobile de către biserici şi mănăstiri fără aprobarea prealabilă.

La 27 octombrie 1833, prin scrisoarea cu nr. 5790, Ioanichie primea dispoziţia să păstreze la mănăstire clopotul descoperit în livada lui Ignatie Calfa, cu indicaţia de a nu-l preda nicăieri fără aprobarea autorităţilor eparhiale54.

La aceiaşi dată, prin scrisoarea cu nr. 5791, i se cerea să fie exclus din liste monahul mănăstirii Japca Dionisie, care a decedat.

Un anunţ din partea Consistoriului către preoţi era trimis cu adresa nr. 5815 din 28 octombrie. Aceştia erau întrebaţi, dacă nu vor să procure lucrarea Aspecte generale ale izvoarelor Dreptului Canonic rusesc şi a antic al patriei.

La 30 octombrie, prin scrisoarea cu nr. 5836, i se cerea să-l întrebe pe administratorul mănăstirii Horodişte Tarasie, dacă îi primeşte în mănăstire pe călugării mănăstirii Dobruşa Vasile şi Ioil.

La aceiaşi dată, în scrisoarea cu nr. 5839, se solicita ierarea din liste a posluşnicului mănăstirii Călărăşeuca Ştefan Cernator, care decedase.

La 30 octombrie, se cerea de la Ioanichie să transmită la Consistoriu 4 ruble şi 2 ½ kopeici ca să fie transmise Biroului Sinodal pentru trei exemplare ale lucrării Spovedania ortodoxă a bisericii catolice şi apostolice orientale.

La 18 octombrie, cu nr. 5591, primea poruncă să cerceteze faptele comise de către arhimandritul Victor de la Horodişte şi să prezinte darea de seamă arhiepiscopului Dimitrie.

La 3 noiembrie 1833, Consistoriul emitea circulara cu nr. 5992, prin care interzicea călugărilor şi posluşnicilor, precum şi călugăriţelor şi ascultătoarelor să ţină pe lângă sine copii în mănăstire. În caz, dacă unii dintre slujitorii bisericii, care au intrat în mănăstire pentru ispitire în viaţa monahală, ar primi învoire de a avea pe lângă ei în mănăstire vreun fiu, atunci stareţii de mănăstiri în mod obligatoriu urmează să-i includă înFormularele călugărilor, cu indicarea vârstei, comportamentului şi a învăţăturii, pe care o primeşte.

La 2 noiembrie primea Decretul de primire a lui Gheorghe Grajdianu, fiu de preot, în ascultare la mănăstirea Japca.

La 11 ianuarie 1834, Ioanichie înainta Consistoriului raportul cu privire la corespondenţa primită în decursul lunii decembrie a anului 1833. La 17 noiembrie, cu nr. 6283, erau trimise condicile de venituri şi cheltuieli ale mănăstirilor Călărăşeuca, Cosăuţi şi schitul Rudi, aprobate pentru anul 1832.

La 30 noiembrie, cu nr. 6495, primea ordinul de a trimite la Consistoriu două cărţi, care anterior aparţineau mănăstirii Cosăuţi, Piatra credinţei şiSabia sufletului, pentru a fi incluse în biblioteca catedralei.

La 4 noiembrie, prin adresa cu nr. 6590, era trimis la mănăstirea Hârbovăţ fiul de preot Avram Pribâlski pentru a învăţa să citească, să cânte, să scrie şi cateheza.

La 16 decembrie, cu nr. 6839, primea Formularul unic de evidenţă a călugărilor şi posluşnicilor din mănăstiri.

La 20 decembrie, prin adresa cu nr. 6921, era informat despre numirea unui nou stareţ pentru mănăstirea Japca în persoana egumenului Nicodim şi a unui nou administrator la mănăstirea Călărăşeuca în persoana ieromonahului Vitali. Aceştia urmau să ia în primire cele două mănăstiri în prezenţa arhimandritului Ioanichie, după care acesta trebuia să anunţe autorităţile eparhiale.

Din corespondenţa anului 1833, cunoaştem că arhimandritul Ioanichie a fost inclus în componenţa Comisiei abilitate cu construcţia Catedralei din Chişinău55. În nota pe marginea acestei numiri se indică că „… Arhimandritul Ioanichie au împlinit dregătoria Arhitectorului la zidirea Mitropoliei şi Seminariei în anii 1813-1817”.

Examinând corespondenţa, purtată de administraţia eparhială cu exarhul mănăstirilor, arhimandritul Ioanichie, constatăm un proces complex de administrare. Vedem, că exarhul mănăstirilor era preocupat de o arie largă de probleme, începând cu procesul de organizare a vieţii în mănăstirile, aflate în subordine, şi terminând cu acţiuni concrete, orientate la îmbunătăţirea vieţii obştilor monahale basarabene.

Din perioada anului 1846 se păstrează corespondenţa dintre Societatea Rusă de Geografie din Sankt-Petersburg şi Consistoriul Duhovnicesc din Chişinău. Astfel, Societatea Rusă de Geografie solicita să fie prezentate informaţii cu privire la manuscrisele vechi, planurile şi hărţile, aflate în cuprinsul acestei eparhii. Din raportul, prezentat de arhimandritul Ioanichie la 9 octombrie 1846, cu nr. 44, aflăm, că nici unul din obiectele, indicate în adresa Societăţii, nu se află în biblioteca mănăstirii Hârbovăţ56.

Din informaţiile prezentate de Al. Silin cunoaştem, că arhimandritul Ioanichie a trecut la cele veşnice în anul 1853, fiind înmormântat la mănăstirea Hârjăuca57. Conform altor informaţii, Ioanichie Şapovyj ar fi decedat în anul 1851 şi a fost înhumat în spatele altarului bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la mănăstirea Hârbovăţ58.

1Петр Старостенко, Татьяна Соловьева, Благодарный ссыльный//http://www.ko.md/main/view_article.php?issue_date=2010-02-18&issue_id=1612&PHPSESSID=c71102082d4bb43ad3204754b86b1a6b; Ibidem // “Кишиневский обозреватель”, 18февраля 2010.
2 Silin A. Activitatea lui Dumitru Sulima, // KEV, nr. 5, p. 184-185. Referindu-se la activitatea episcopului vicar al Benderului şi Akkermanului Dimitrie Sulima, A Silin nota: „… din cuvintele Arhimandritului Ioanichie, care în vremea zidirii Mitropoliei şi a Seminariei se iscălea în hârtii „Arhitector” că în curgerea de toată vremea când se făcea zidirile Preosfinţitul Dimitrie, după îndatorirea Mitropolitului, se îndeletnicea împreună cu părintele Ioannichie cu facerea socotelelor, aşijderea şi cu cercetarea cheltuielilor. Afară de aceia, în curgerea de toată vremea a facerii zidirilor, necurmat lua seamă după lucrătorii, mai deosebit când se ducea Mitropolitul din Chişinău.”
3 Pentru această problemă a se vedea şi A. Silin, Dimitrie Sulima, // KEV, nr. 20 (15 aprilie 1868), p. 454.
4 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 1207, f. 9-11
5 ANRM, F. 208, inv. 3, d. 32, f. 46v-49.
6 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 415a, f. 2.
7 Ibidem, d. 413, f. 3v.
8 Ibidem, f. 415a, f. 2.
9 Ibidem, d. 415a, f. 1v.
10 Ibidem.
11 Ibidem, f. 1v-2.
12 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 415a, f. 1v.
13 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 413, f. 2.
14 Ibidem, d. 415a, f. 2-2v
15 Ibidem, d. 413, f. 2v.
16 Ibidem, d. 413, f. 1v-2.
17 Ibidem, d. 415a, f. 3v.
18 Ibidem.
19 Ibidem, f. 3v-4.
20 Ibidem, f. 4.
21 Ibidem, f. 4.
22 Ibidem.
23 Ibidem, f. 4v.
24 Ibidem, d. 413, f. 4v
25 Ibidem, d. 415a, f. 4v.; nu este exclus ca data să fie greșită.
26 Ibidem, d. 413, f. 4.
27 Ibidem, d. 413, f. 5v.
28 Ibidem, d. 415a, f. 5v-6.
29 Ibidem, d. 413, f. 6.
30 Ibidem, d. 415a, f. 7v.
31 Ibidem, d. 413, f. 7v.
32 Ibidem, d. 415a, f. 7v-8.
33 Ibidem, d. 415a, f. 8-8v.
34 Ibidem, d. 415a, f. 8v.
35 Ibidem, d. 413, f. 8v.
36 Ibidem, d. 415a, f. 10.
37 Ibidem, d. 413, f. 10.
38 Ibidem, d. 415a, f. 11v.
39 Ibidem.
40 Ibidem, d. 415a, f. 11v-12.
41 Ibidem, d. 415a, f. 12.
42 Ibidem, d. 415a, f. 12.
43 Ibidem, d. 415a, f. 12-12v.
44 Ibidem, d. 413, f. 12-12v.
45Ibidem, d. 413, f. 12v.
46 Ibidem, d. 415a, f. 13.
47 Ibidem, d. 415a, f. 15v.
48 Ibidem.
49 Ibidem, d. 415a, f. 16-17v.
50 Ibidem, d. 415a, f. 17.
51 Ibidem, d. 415a, f. 17.
52 Ibidem, d. 415a, f. 17v.
53 Ibidem, d. 415a, f. 19.
54 Ibidem, d. 415a, f. 23.
55 Al. Silin, Adăugire cătră scrierea vieţii a preaosfinţitului Dimitrie, KEV 11-12, p.434.
56 ANRM, F. 208, inv. 3, d. 239, f. 12-12v.
57 Deși în varianta română a Buletinului este indicat anul 1843, trebuie de citit anul indicat în varianta rusă, fiind indicat 1853. Al. Silin, Adăugire cătră scrierea vieții a preaosfințitului Dimitrie, KEV 11-12, p.434.
58 Петр Старостенко, Татьяна Соловьева, Благодарный ссыльный// http://www.ko.md/main/view_article.php?issue_date=2010-02-18&issue_id=1612&PHPSESSID=c71102082d4bb43ad3204754b86b1a6b; Ibidem // “Кишиневский обозреватель”, 18февраля 2010.
Arhim. Ioan Moșneguțu
http://ioanmosnegutu.info/

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com