Dacă voieşti, mereu vine harul

Dacă se întâmplă să pierd această stare de prezenţă, cum poate fi recâştigată?

– Te întorci imediat: „O, Doamne, am greşit! Iartă-mă, Doamne!” Nu te lăsa deloc: „Ce, să las să mă mănânce fiara fără să mă apăr deloc? Nu! Dacă se poate, să-l birui eu pe el!” Că asta vrea Dumnezeu, să te întorci tu şi lasă mai departe pe Hristos!

Vreau să înţelegeţi că nu se poate mântui omul prin puterea lui, dar faptele bune Îl biruiesc pe Dumnezeu, Îl moaie pe Dumnezeu. Dacă ne iubeşte?! Omul a fost creat de Dumnezeu cu voinţă liberă, cu raţiune şi simţire. Eu deliberez, gândesc să fac cutare şi apoi trec şi fac. Dar eu, cât gândesc să fac, pot să gândesc oricât, dar dacă nu merg să fac, nu se întâmplă nimic! Când merg să fac, atunci vine harul! „Dai voinţă, iei putere!”, cum zice la Proorocul Isaia. Mereu voieşti, mereu vine harul.

Ne vorbeşte Părintele Arsenie II, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 52-53