Nu este corect să ne plângem că Dumnezeu nu ne ascultă

Rugăciunea este înălţarea sufletului spre Dumnezeu sau o convorbire intimă cu Dumnezeu. Pentru omul pragmatic, care caută un sens în orice acţiune, Sfântul Ioan Scărarul dă următoarea definiţie: “Rugăciunea este, după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului şi a lui Dumnezeu; iar după lucrare, susţinătoarea lumii”.

Aşadar, rugăciunea este un dialog cu Dumnezeu, o întâlnire şi o relaţie intimă cu Dumnezeu. Dacă de multe ori, încercând să ne rugăm, nu putem stabili o convorbire cu Dumnezeu, părându-ni-se că Dumnezeu este absent, trebuie să găsim cauzele acestei situaţii. Nu este corect să ne plângem că Dumnezeu nu ne ascultă, dacă luăm în considerare caracterul reciproc al unei relaţii şi observând faptul că Dumnezeu are mai multe temeiuri decât noi de a se plânge.

Noi ne plângem că El nu ni se manifestă în cele câteva minute pe care I le rezervăm. Ce putem spune atunci de cele douăzeci şi trei de ore şi jumătate, în timpul cărora Dumnezeu bate la poarta noastră şi ea este închisă? Dumnezeu are delicateţea să nu înfiripe cu noi un dialog într-un moment inoportun. Oamenii sensibili erau convinşi de acest lucru.

Din Andrei Andreicuţ, Morala Împărăţiei, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2011