Puterea rugăciunii inimii

Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. În vremea Sfintei liturghii stătea în Sfântul Altar şi spunea cu mintea rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Acolo la biserică aduseseră un demonizat, ca să fie vindecat de Sfântul Gherasim.

În timp ce monahul rostea rugăciunea în Sfântul Altar, diavolul fiind ars a început să strige:

– Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

– Frate, fă rugăciune cât poţi de mult, ca să fie slobozită făptura lui Dumnezeu de diavvol.

Atunci diavolul mânios a strigat:

– Bre, popă ticălos, ce-i spui să tragă de sfoară? Nu vezi că mă arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multă durere, şi omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Din Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi  Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, p. 134