Header image

Avem noi oare credinţă şi cum ajungem la ea

1:03, duminică, 13 octombrie, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , ,

Aşa a fost dat că poporul nostru a trecut de-a lungul istoriei prin mai multe perioade, a fost şi glorie, a fost tristeţe, pace, război, foamete…

Au fost vremuri grele, vremuri care au lăsat o pecete adîncă în memoria neamului, nici vremurile de acum nu sînt mai bune. În vremuri grele răbdam stihii, ni se lua ceva, ne lipseau de ţară atunci cînd o cotropeau, ne lipseau de conducători demni cumpărîndu-i sau punînd străini în fruntea ţării, luînd roada sau moşiile, ne luau copii şi tinerii în străinătăţi – băieţii la muncă sau la oaste străină iar fetele ca soţii, iar ţăranii erau făcuţi iobagi la străini pe propriul pămînt…

Dar toate acestea nu durau mult pînă cînd oamenii bravi ai neamului se ridicau contra nedreptăţii, chiar neavînd nimic, decît tăria credinţei şi setea de libertate de se cutremurau străinii şi mare le era frica de fugeau de pe-aici.

Şi mulţi acum mă vor întreba păi cum trăim vremuri grele acum? Nu avem război, avem de toate, maşini, TV organe de putere, democraţie etc. Da, le avem dar toate astea sînt doar vizibilul, se pare că pierdem ceva mai important, ceva ce nu se vede doar cu ochii, credinţa…

Da, avem multe acum, şi pe oricine ai întreba îţi va spune că acum e mai bine ca înainte de vreme, nici nu vreau să pun la îndoială aceste opinii, cred şi eu că evoluăm, dar încotro?

Munca e mecanizată avem informaţii din întreaga lume datorită Internetului şi presa, necătînd la toate astea în suflet se creează un gol care era umplut de ceva pe vremuri, de credinţă. Omul care are o credinţă o simte, o contemplează cu toată suflarea

Într-o societate modernă cum tind unii s-o transforme şi pe a noastră sau cel puţin aşa s-o prezinte, astfel ne apare întrebarea;  Oare avem nevoie de credinţă într-o societate modernă? Oare nu este deja totul cunoscut şi sistematizat? Putem sistematiza deja şi credinţa, sau credinţele(deja sînt mule după dictonul latin Divide et Impera). Poate unii cred că nu mai e, totul deja se cunoaşte iar credinţa a rămas doar în vremuri trecute cînd ştiinţa nu era aşa dezvoltată.

Dar vă spun că nu e nici o ştiinţă care ne va răspunde ce ne aşteaptă dincolo de viaţă, ce este sufletul, şi cum se explică minunile care se mai întîmplă şi în zilele noastre, dar despre asta mai tîrziu…

Vreau să spun că credinţa întotdeauna a fost o parte a neamului nostru, noi ne-am format ca popor în credinţă, şi aceasta este un pilon fundamental al existenţei noastre. 

Îmi aduc aminte, şi cred că mulţi au amintiri similare, cînd eram mic mă lua bunica cu ea la biserică şi era multă lume, şi copii mulţi, era ceva deosebit, primeam de la femei darnice bomboane, prăjituri, colac… Priveam în sus spre cupola bisericii era aşa de mare, aşa de înaltă, iar icoanele foarte frumoase, cîntările bisericeşti cu un efect absolut de liniştire te pătrundea pînă în suflet, şi acel miros de mir şi de agheazmă care era peste tot acolo… Eram copil şi nu ştiam toate rînduielile, făceam ceea ce fac cei din jur, mă puneam în genunchi, măridicam etc. Iar apoi toţi treceam pe la preot de ne punea semnul crucii pe frunte, şi azi îmi amintesc această senzaţie de frunte umedă şi mirosul plăcut şi nici să şterg fruntea, am înţeles că Dumnezeu ne priveşte pe fiecare şi ne spune ce e bine şi ce e rău, doar trebuie să-L ascultăm.

După slujbă oamenii se mai reţineau în preajma bisericii de mai discutau din cele ce trebuie făcute şi ce se mai aude nou, de nu mai era nevoie de TV sau Internet pentru a afla noutăţile sau a discuta între oameni. Şi nu vreau să spun acum că totul era bine şi frumos iar vremurile erau uşoare, era foarte greu, puterea sovietică nu accepta credinţa, ne închidea bisericile, arestau preoţii, erau vremuri de prigoană, şi unora au reuşit să le smulgă acel grăunte de credinţă. Însă mulţi şi l-au păstrat, am obsevat că cei ce l-au păstrat erau mult mai mulţumiţi de ceea ce au, chiar şi dacă era puţin, erau oameni încrezuţi în ziua de mîine(încrederea venea de la credinţă), mai liniştiţi, era Dumnezeu în inoma lor.

Asta era la sate, mai mult, biserica aduna toată localitatea, era satul buneilor, părinţii erau deja altfel, aveau credinţă dar era parcă mai slabă. Nu vedeai o icoană în casă, iar grijile cele mai mari erau pentru confort, bani… Aşa afost generaţia sistemului, şinu doar părinţii mei ci şi ai multor altor copii sovietici.

Credinţa noastră se simte în multe lucruri pe care poate nu le observăm, le credem obişnuite, cînd ajungem aproape de Paşte lumea ţine postul sau se străduie s-o facă, însă acum tot mai puţini reuşesc să ţină post aşa cum trebuie şi uită acesta nu e doar o abţinere de a mînca de toate dar şi o încercare a puterii duhului. Civilizaţia urbană nu lasă loc pentru post sau pentru credinţă. Şi totuşi încă ţinem să păstrăm rînduiala de Paşte.

Eram mic dar ştiam că în dimineaţa de Paşte cînd mă voi scula pe masă vor fi deja bucatele sfinţite, căci cineva din cei mari a fost la slujbă la biserică şi a luat bucate care să fie sfinţite precum ouă roşii, pasca (cozonacul) şi alte. Înainte de taote trebuie să mănînci din bucatele sfinţite. Ouăle roşii care le ciocneşti cu un capăt în prima zi şi cu altul în a doua zi. Iar seara înainte de Paşte se făcea denia şi se aprindeau ruguri mari de se vedeau în tot satul doar luminiţe.

De ce spun toate astea?! Pentru că aşa făceau mulţi, toţi vroiau să înceapă masa cu bucate sfinţite chiar şi cei ce merg odată în an la biserică, valorile erau apropiate.

Iar popor poate fi numită doar o comunitate de oameni xcare au aceleaşi valori, deci eram şi sîntem un popor atîta timp cît sîntem cu aceleaşi valori, aceeaşi credinţă în suflet, nu limba(lumea arabă vorbeşte o limbă, araba, dar nu sînt un popor), nu naţionalitatea(chinezii şi taiwanezii sînt aceeaşi naţionalitate dar nu sînt un popor), şi nu graniţile definesc un popor ci credinţa.

Ceea ce îmi pare minunat este că chiar acolo unde nu erau biserici (în Biruinţa foarte mult timp nu era biserică), copii din părinţi sovietici mulţi crescuţi în ateism, ne adunam pentru a pleca pe jos  în dimineaţa de Paşte pe la orele 3-4 pentru a pleca la sfinţit pasca în satul vecin unde se făcea slujba. Era ploaie dar nu ne oprea, şi nu erau toţi foarte credincioşi dar plecam.

Astăzi lucrurile se schimbă mult, se pierde credinţa din inimile oamenilor, banii, confortul, stabilitatea, bunăstarea, astea sunt cele cu care operăm, nu credinţa.

Ce se întîmplă? Cine este vinovat? Şi ce ne facem? Răspunsul nu este univoc, la această situaţie s-a ajuns treptat, este o suită întreagă de elemente în mare majoritate străine neamului nostru.

  1. Vina bisericii este că permite anumite slăbiciuni şi abateri de la Sfînta scriptură, cică nu mai sînt acele vremuri, unii slujitori ai bisericii se abat de la viaţa curată şi cad în păcat.
  2. Vina societăţii, aceasta caută să exprime totul în prisma laicităţii şi că nu doar oamenii sînt egali între ei dar şi credinţele lafel, şi mai mult le egalează cu idei străine neamului şi chiar credinţe care nu puteau fi în mod normal pe acest teritoriu, credinţe păgîne cu care au luptat strămoşii noştrii.
  3. Vina fiecăruia din noi este că nu avem tăria de a urma cele scrise, mergem pe calea cea mai uşoară şi uneori fugim chiar şi de păcatul nostru, ne ascundem după sintagma „Aşa e situaţia sau aşa îs vremurile de azi”

Oricum ar fi şi cum nu aş expune eu aici, să crezi sau să nu crezi este linera alegere a fiecăruia din noi, însă o mai spun, un popor nu înseamnă doar aceeaşi limbăsau acelaşi stat, popor este acea parte de oameni care sunt legaţi sufleteşte de o istorie comună de un teritoriu comun şi au aceleaşi valori şi credinţă, iar limba este un atribut care vine să confirme şi să tezaurizeze valorile poporului, nu doar ca mijloc de comunicare.

Efectele lipsei de credinţă se fac evidente, mai ales în Moldova de acum dar nu numai, este un război care are deja un alt plan şi un alt cîmp de luptă, sufletele noastre! În presă ni se crează impresii şi idei care trebuie să le împărtăşim,

–          ni se arată cum trebuie să fie omul modern, bogat, frumos, sexy, corupt şi nu evlavios, în primul rînd trebuie să fii om al sistemului şi să-l slujeşti bine,

–          ni se arată noii idoli să-i ascultăm şi să-i copiem precum; politicieni corupţi, afacerişti de tot soiul, actori şi actriţe care se căsătoresc de 7 ori pe an şi au copii nu ştiu cu cine etc.

Omului i se spală din creieri adevăratele valori şi idealuri; devenim mai reci, mai avari, ni se insuflă direct că politica e murdară şi aşa şi trebuie să fie, iar tu eşti prea mic ca să poţi hotărî sau schimba ceva, oare chiar aşa să fie? Oare chiar nu putem schimba nimic şi vom merge ca o frunză dusă de apele tulburi? Oare chiar asta vrei saă fii?, un micuţ element purtat de apele tulburi, manipulat de oameni care nu au nici cel mai mic simţ al ruşinii şi urmăresc doar interese meschine?, precum politicanţii. Sigur ca unii vor spune ca e prea sumbru spus şi: „Nu e cazul meu, pe mine nu mă manipulează iar cei pentru care votez sînt cei mai demni şi bravi oameni” este exact ceea ce vrea să impună sistemul, dar e foarte uşor de aflat adevărul dacă urmărim ce fac idilii noştri şi cum se comportă, cum vorbesc, au sau nu frică de Dumnezeu şi cît de mare este dreptatea lor.

Efecte ale lipsei de credinţă nu sînt doar ducerea în eroare a poporului şi minciuna la rang de credinţă de stat, mai vin şi pedepsele de sus pe care trebuie să fii orb să nu le observi:

–          Sîntem (sau bine ne transformăm în) robii străinilor cu bani, la noi pe pămînt, frumos li se spune investiţii străine sau întreprinderi cu capital străin, de fapt acestea nu urmăresc decît să îmbogăţească stăpînii (investitorii), iar pe noi să ne sărăcească, bunăstarea ce apare cu locurile de muncă este doar temporară şi este o bombă cu efect întîrziat(ex Grecia 2011-2012)

–          Tinerii noştri lucrează la munci negre în străinătăţi, dacă pe vremuri erau luaţi cu sila acumpleacă benevol (nu-i mai ţine nimic,banul e forţa).

–          Femeile şi fetele noastre sunt şi ele exploatate în străinătăţi…

–          Pămînturile noastre sînt luate de străini pe zeci şi sute de ani iar unii politicanţi propun chiar să le vindem pentru a le înstrăina în totalitate.

–          Banii şi bogăţiile din ţară sînt rapid transformate în averi ale politicienilor corupţi şi amicilor acestora iar apoi scoase peste hotare.

–          Ni se impun idei de egalitate şi toleranţă cu cele mai mari păcate pe care trebuie să le acceptăm ca normalitate

–          Ni se impun alte credinţe care trebuie să le egalăm cu credinţa neamului nostru, astfel ne lipsec şi de cele sfinte, ni-L smulg pe Hristos din inimi.

Suntem asupriţi fără a fi pierdut un război, iar cel mai rău este că ni se atacă sufletele noastre şi toate acestea enumerate mai sus le facem benevol şi cu bună ştiinţă în virtutea vremurilor în care trăim şi a acordurilor existente în societate. Iar ca să nu facem gălăgie, există presă şi putere ce se controlează reciproc. Totul s-a făcut treptat, au fost aduşi oamenii la înapoiere economică(mai ales în zona rurală), morală(cel mai bine au reuşit în cadrul civilizaţiei urbane), apoi s-au impus idei că viaţa şi valorile de odinioară nu costă nimic şi erau total greşite, au arătat alte exemplede valori precum cele occidentale, au fost impuse idei că doar banii şi averea sînt valori şi astăzi avem rezulatul.

Multiculturalismul şi multicredinţa (nu ştiu sigur dacă sînt asemenea cuvinte) nu este benefică pentru poporul nostru, modelul de viaţă nou (nu cred că aşa e modelul vestic), e doar la suprafaţă frumos, în interior este putred şi pe noi ne paşte acest pericol.

Ne-am depărtat de rădăcini, de strămoşii noştri, de adevăr, de biserică; acum sîntem altfel (unii mint spunînd că am evoluat), de fapt degradăm moral şi spiritual, generaţii de copii cresc cu părinţii luaţi (defapt mai rău sunt benevol plecaţi) de ţări străine, fete ce îşi vînd corpul pentru bani străini (plecate benevol su minţite), alţii se angajează într-un job fine, defapt argaţi la străini. Politicienii noştri ne fac legi de ne numără prin cod de bare pe toţi, ne filmează şi ne controlează peste tot, şi asta pe bani din străinătate, aşa că dacă pe vremuri sultanul turc nu ştia cîţi oşteni caere să apere această ţară sunt, ce arme au, unde se ascund şi cum luptă acum străinii ne văd ca în palme, bravo progresului şi dravo laşilor noştri de la putere care au dat acordul.

Mai sînt multe de spus aici, iar vremurile ce vin trebuiesc schimbate că de altfel nu va rămîne nimic sfînt în noi şi în sufletele noastre, fără cele sfinte vom deveni roboţi care fac exact ceea pentru ce au fost făcuţi.

De ce am ajuns în halul asta? Fiindcă nu am avut credinţă, un om care are credinţădreaptă nu poate fi amăgit că e slabşi trebuie să tacă sau să plece capul în faţa minciunii, acesta este un om puternic. Iar o societate cu credinţă este una sănătoasă cu mai puţine vicii, mai multă iubire şi încredere. O ţară cu credinţă nu va face legi contra poporului şi nu va permite accederea la putere a politicienilor corupţi, de aceea ei se tem şi nu vor să fie credinţă în popor.

La noi vor să taxeze deja şi bisericile conform fiscului şi taxelor, defacto să le transforme în SRL-uri, cică la vest este aşa… mare prostie.

Avem noi oare nevoie de credinţă şi de o Biserică dreaptă?, da avem,cît mai repede cu atât mai bine, cît încă ni e prea tîrziu, cît încă nu am pierdut memoria neamului.

Cine ne atacă biserica? Va urma…

Contact Form Powered By : XYZScripts.com