Header image

Biblioteca parohială în spaţiul informaţional al comunităţi

12:01, joi, 27 decembrie, 2012 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , ,

Elena BALINSCHI, şef serviciu Relaţii cu publicul,

Biblioteca Ştiinţifică a  UCCM, gradul 1 de calificare

 

„Biblioteca este o memorie a omenirii ce înfruntă cu măreţie timpul, nu aparţine       nimănui ‚şi aparţine tuturor, înainte de a fi intrat te aflai deja aici, vei rămîne aici şi atunci cînd vei ieşi”   (Borges)

Ideia scrierii articolului de faţă mă preocupă demult. Lecturînd articolul „Despre bibliotecile parohiale” publicat în Gazeta bibliotecarului în anul 2005. Am rămas impresionată de îngrijirea unor biblioteci parohiale descrise.

Sunt un bibliotecar zbuciumat. Îmi iubesc mult meseria. Activitatea reailzată în diverse tipuri de biblioteci m-a făcut să descopăr în profunzime universul Bibliotecii, Cărţii, Cititorului. Cu certitudine mă voi referi la rolul bibliotecii parohiale  în spaţiul informaţional al comunităţii în care locuesc. Este vorba despre biblioteca parohială „Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ”, biblioteca parohiei „Acoperămîntul Maicii Domnului” din s. Floreni, r-nul Anenii Noi, unde preot paroh este protoiereul Viorel Rusu.

Din iniţiativa şi în baza cărţile colectate în biblioteca personală a preotului parohiei a fost fondată în anul 2005  biblioteca parohială „Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ”. Întrebîndu-l pe preot de ce anume Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ, am aflat că sfîntul respectiv în viaţa sa a avut misiune şi de bibliotecar, a tradus, a scris versuri, parte din moaştele căruia se află în parohie. Fiind curioasă am studiat viaţa sfîntului, lăsîndu-mi în inimă o urmă adîncă. Primind din Botez numele de Ilie, la 6 luni rămas fără mamă, peste 2 ani rămas fără tată, fiind orfan rămîne în grija bunicii,care îl  învăţa credinţa şi evlavia, şi îl deprinde cu rugăciunea şi cu slujbele bisericeşti. La cei 11 ani bunica trece la cele veşnice, lăsându-l pe Ilie în grija feciorului ei mai mare, Alecu, în familia căruia copilul a continuat să primească aceeaşi educaţie creştinească. Moartea bunicii a lăsat o amprentă de neşters în sufletul viitorului ieromonah, dovadă în acest sens fiind şi poeziile Dorul bunicii şi În braţele părinteşti…

      Omul a încercat dintotdeauna să domine universul. Acest lucru se poate realiza doar prin cunoaştere.

În una din poeziile sale Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ remarcă:

„O om ce mari răspunderi ai

  De tot ce faci pe lume,

  De tot ce spui în scris şi grai…”

Aşadar, cartea este un sprijin. Ea ne ajută să pătrundem în tainele lumii, ale universului. În filele ei descoperim sfaturi, culegem înţelepciuni. În continuare descriu cîteva aspecte din istoria sa.

În Evul mediu, centre de cultură erau mănăstirile. Biblioteca şi atelierele de transcriere a cărţilor activau în mănăstiri. Cei care lucrau aici începeau să înveţe la vîrsta de 5ani şi studiau arta scrierii 12 ani. Copiştii transcriau cărţile religioase din diferite mănăstiri, operele poeţilor, filozofilor, oratorilor. În această perioadă s-au făcut traduceri, s-au multiplicat cărţi, apare piaţa de vînzare a cărţilor.

Cea mai mare bibliotecă din Moldova se afla la Mănăstirea Neamţ (sec.XIV), unde în 1933 Sf. Ioan Iacob  devine bibliotecar.

Prima carte tipărită în Moldova a fost „Cazania”  sau „Cartea românească de învăţătură” tipărită de mitropolitul Varlaam în 1643 la mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iaşi. Cartea de cult (peste 900 pagini) conţine predici, comentarii evanghelice şi legende hagiografice şi reprezintă expresia cea mai completă a tradiţiei literare moldoveneşti. Cartea a fost difuzată printre toţi românii, contribuind la exersarea şi rafinarea limbii literare româneşti, fiind unul din principalele monumente literare ale culturii vechi româneşti.

Pentru parohie înfiinţarea  bibliotecii parohiale are o mare importanţă din punct de vedere cultural şi în special misionar. Ea reprezintă un ajutor nepreţuit pentru preot în vederea cunoaşterii dumnezeeştilor învăţături, în dorinţa sinceră pe calea de a forma şi îndruma sufletele păstoriţilor pe calea mîntuirii. Biblioteca poate fi privită şi sub aspectul unui act de comuniune între semenii creştini.

Tânărul teolog Danion Vasile, în articolul „În lumea cărţilor” inclus în cartea „Ortodoxia calea adevărului” se referă la folosul care vine din citirea cărţilor religioase. Dînsul menţionează, că există foarte multă literatură religioasă, dar nu toată este de calitate. Consider, că problema cărţii în biblioteca parohiei este legată nu doar de cantitate, dar şi de calitate. Colecţiile sale comunică foarte mult despre ea. Nouă, cititorilor , ne revine să culegem nectarul din ele.

Cunosc care sunt duşmanii cărţii, dar pentru cartea duhovnicească cel mai mare duşman este diavolul. Nu pot spune că citesc mult, dar citesc ceia ce găsesc de cuviinţă. De fiece dată cînd găseam timp pentru lectură duhovnicească, timpul dispărea. Acum cu siguranţă afirm, că duşmanul cărţii îmi răpea timpul, m-a făcut să fiu datorul bibliotecii, să restitui cărţi necitite.

      Una din funcţiile fundamentale ale bibliotecii parohiale ca deţinătoare a unor colecţii de valoare, este conservarea, promovarea şi valorificarea publicaţiilor.

Biblioteca dispune de o varietate de publicaţii: cărţi religioase, duhovniceşti, cărţi din domeniul În scopul îmbogăţirii patrimoniului bibliotecii, la moment sursă de provenienţă a publicaţiilor intrate este cumpărarea în special din Romania, donaţii de la creştini.

Un loc aparte în bibliotecă le revin cărţilor rare. Dînsele sunt parte integrată a patrimoniului bibliotecii parohiei şi se utilizează în cadrul Sfintelor serviciilor religioase.

Dumnezeeasca Liturghie a celui între sfinţi părinelui nostru Ioan Gură de aur.- Bucureşti: Tipografia cărţilor bisericeşti, 1921.- 80p.

Гда нашегw Iиса  Xрmа. Святое eвангелiе oть Матоея, Марка, Луки и Iоанна на славянскомь и русскомь языкахь.- 63-e изд.- Санктпетербургь: Сvнодальная типографiя, 1910.- 464с.

Unele cărţi sunt restaurate, nu conţin foaie de titlu, dar după aspect se consideră cărţi rare şi formează tezaurul cel mai de preţ al bibliotecii.

     O valoare aparte constitue cărţile din colecţia „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.

Cele mai noi informaţii cu aspect religios se află în publicaţii periodice:

–          Altarul credinţei;

–          Curierul ortodox;

–          Misionarul;

–          Ortodoxia;

–          Toaca.

Alături de publicaţiile deţinute în bibliotecă, sunt şi  publicaţiile apărute cu străduinţa preotului paroh Viorel Rusu:

     –    Carte de rugăciuni. 2005;

–          Carte de rugăciuni pentru copii şi părinţi. 2008;

–          Cine are o limbă are o credinţă: Floreni – 150 ani. 2010;

–          Calendar creştin. 2010,2012.

Cel mai activ cititor al bibliotecii este Nicolae Pîntea. Dînsul are o dragoste deosebită faţă de carte, în special de cea duhovnicească. Cartea-i povăţueşte viaţa. De fiece dată cînd ceva mult îl impresionează neapărat face schimb de idei cu cei interesaţi ,face schimb de carte. Acest schimb vine în scopul promovării bibliotecii parohiale, biblioteca care i-a oferit cărţe împrumutate. Cititul cărţilor îi oferă să descopere în profunzime multe lucruri frumoase, multe sfaturi utile, îl încurajază în viaţa de zi cu zi. Recomandă tuturor creştinilor să cunoască taina sfintelor evangelii şi nu numai…

Unii din cititorii bibliotecii sunt elevii gimnaziului Floreni care intră în componenţa corului „Sf. Nectarie”, activitatea căruia se desfăşoară în parohie. Cea mai utilizată carte de către ei este cartea Pr. Dr. Nicu Moldoveanu. Repertoriu coral.- Galaţi: Episcopia Dunării de Jos, 1998.- 672p.

     Discutînd în bibliotecă cu tînărul cititor Nicolae Salcuţan, vorbea cu multă dragoste despre cartea captivantă: Vasile Marcu. O carte pentru toate gusturile şi vîrstele „Antonel”. Despre un vis împlinit şi totuşi fericit. Suflet îndurerat, de Dumnezeu mîngîiat! Antonel – un băieţel cu suflet bun este chipul monahului (creştinului) fericit, care şi-a dus viaţa în mijlocul lumii în bună curăţenie trupească şi sfinţenie!

S-a constatat, în urma analizei lecturii de către doamna responsabilă de bibliotecă  Nina Mincu, că cărţile de rugăciuni şi cele duhovniceşti sunt solicitate frecvent de către credincioşi.

 „Rostul misionar-catehetic al bibliotecilor parohiale, ca mijloc practic de catehizare a credincioşilor, este ca, prin lectura cuvîntului care zideşte, creştinul ortodox să aibă şansa de a cunoaşte cît mai mult despre viaţa Bisericii, despre Sfînta Liturghie, despre obştea creştină,despre viaţa parohiei, despre tot ce îi pune la dispoziţie Sfînta Biserică pentru urcuşul său duhovnicesc spre mîntuire. De aceea, este de datoria păstorului să recomande cartea şi lectura ziditoare din faţa sfîntului altar, aşa cum tot de datoria lui este să-i ferească pe păstoriţii săi de „basmele lumeşti şi băbeşti” (I Timotei 4, 7).

      Întradevăr, biblioteca parohiei este acel loc, unde creştinul de toate vîrstele găseşte acele cărţi folositoare pentru suflet, scrieri duhovniceşti, care sunt la îndămîna şi prin buna organizare şi binevoinţa preotului. Ea nu numai că informează şi îndrumă spre înţelepciune, spre cultură, are şi rolul de a-l ajuta să se mîntuiască. De multe ori biblioteca poate înlocui chiar şi pe preot în misiune, pentru că ele duc cuvîntul ziditor peste tot. Cei care doresc să primească învăţătura Sfintei Evanghelii şi să se desăvîrşească o pot face prin activitatea bibliotecilor.

Promovarea cărţii şi a bibliotecii parohiale se realizează şi prin intermediul orelor de Religie desfăşurate în gimnaziul din localitate.

      Mulţumirile se îndreaptă către toţi cei care au contribuit şi vor contribui, prin eforturile sale la dezvoltarea colecîiilor bibliotecii parohiale din s. Foreni, r-ul Anenii Noi.

              Înfiinţarea şi dezvoltarea bibliotecii parohiale ar fi binevenite în orice parohie, ce pot deveni în timp o sursă de redescoperire a frumuseţii lecturii…

www.bisericafloreni.md

Contact Form Powered By : XYZScripts.com