Header image

Botezul – Taina unirii cu Hristos

Botezul este prima taina fundamentala a Bisericii Ortodoxe. Prin botez fiecare credincios devenind membru al trupului tainic al lui Hristos. Potrivit invataturii Bisericii, aceasta taina a Botezului se savarseste la 40 de zile dupa nastere, deci inca din pruncie. Practica botezarii pruncilor a ridicat de-a lungul timpului anumite rețineri in randul necredinciosilor, unele confesiuni crestine amanand savarsirea Botezului pana la adolescenta sau maturitate, cand fiecare poate sa-și marturiseasca liber dorinta de a fi botezat.

Sub pretextul ca botezul ortodox al copiilor, prin afundarea lor de trei ori in cristelnita, implica unele „pericole”, mass-media loveste direct in dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe. Caracterizand slujba botezului pruncilor drept una „primitiva”, necredinciosii creaza panica in randul populatiei mai ales prin mediatizarea brutala a unor cazuri rare de imbolnavire in urma botezului. Pornind de la aceste cazuri, desi sunt mii de botezuri care au loc anual potrivit canoanelor Bisericii, prin scufundare completa, lipsite de orice pericol, exista oameni care ajung sa negocieze cu preotul, cum anume sa le boteze copilul.

Botezul, prima taina a Bisericii Ortodoxe

Botezul este intemeiat de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui și al Fiului și al Sfantului Duh” (Matei 28, 19). Botezul este acea sfanta Taina prin care omul, in urma intreitei afundari in apa sfintita, de catre preot, in numele Sfintei Treimi, dobandeste iertarea pacatului stramosesc și a tuturor celorlalte pacate savarsite pana in acel moment (la maturi), devenind astfel membru al Bisericii lui Hristos.

Botezul se savarseste numai de catre preot și episcop, intotdeauna in biserica. Numai in cazuri cu totul speciale, botezul poate fi savarsit in afara bisericii (spital, casa). Cand nu se poate afla un preot, in cazuri de urgenta majora, botezul poate fi savarsit de catre orice crestin ortodox, prin stropire cu aghiasma sau apa curata, in numele Sfintei Treimi. Nu pot fi botezati copiii avortati și cei morti mai inainte de botez.

Botezul copiilor, marturia Sfintei Scripturi

Mantuitorul nu a stabilit nici o varsta sau limita de varsta pentru primirea Botezului, ci a aratat doar faptul ca primirea Botezului este de o importanta vitala pentru intrarea in Imparatia lui Dumnezeu: „De nu se va naste cineva din apa și din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; și ce este nascut din Duh, duh este” (Ioan 3, 5-6). Desi Mantuitorul i-a chemat intotdeauna la Sine pe copii și i-a dat drept exemplu celor mari, El nu a dat de inteles niciodata ca acestia ar putea intra in Imparatia Sa fara a fi botezati.

Sfanta Scriptura nu mentioneaza nicaieri faptul ca pruncii ar fi lipsiti de pacatul stramosesc, drept pentru care și zice Psalmistul David: „Iata, intru faradelegi m-am zamislit și intru pacate m-a nascut maica mea” (Psalmi 50, 5). Mai apoi, deoarece „cugetul inimii omului se pleaca la rau inca din tineretile lui”(Facere 8, 21), nimeni nu poate sti cand copiii incep sa lucreze cele rele.

In perioada Vechiului Testament, in a opta zi dupa nastere, pruncii de parte barbateasca erau taiati imprejur și li se punea numele; aceasta practica veche a fost vazuta de Biserica drept un chip al Botezului. Astfel, daca taierea imprejur se facea imediat dupa nastere, tot asa s-a socotit ca și botezul, care a luat locul taierii imprejur, trebuie savarsit cat mai curand.

Cu siguranta, intre miile de neofiti botezati dupa predica Sfantului Apostol Petru, in Ierusalim (Fapte 2, 1-41), erau și copii mici care isi insoteau parintii la praznic. Mai mult, nicaieri in Noul Testament nu exista vreun caz cand pruncii nascuti din parinti crestini și crescuti de acestia sa fi fost botezati la varsta adolescentei sau ca adulti.

Inca dintru inceput, Apostolii au botezat adulti și copii la un loc, dupa cum citim: „Pe cand Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul. (…) Atunci a raspuns Petru: Poate, oare, cineva sa opreasca apa, ca sa nu fie botezati acestia care au primit Duhul Sfant ca și noi? Și a poruncit ca acestia sa fie botezati in numele lui Iisus Hristos” (Fapte 10, 44-48). Mai mult, unii se botezau impreuna cu toata „casa” lor, adica impreuna cu toata familia (Fapte 16, 12-15; 30-34; I Corinteni 1, 16). Comentatorii biblici sunt intru totul de acord ca prin „casa” se intelege „intreaga familie”.

Botezul copiilor, marturia Sfintei Traditii

In perioada de inceput, Botezul se administra mai ales celor maturi, atat pentru ca lor le era adresata propovaduirea Sfintilor Apostoli, cat și pentru ca pruncii nu puteau fi botezati mai inaintea parintilor lor. In scurta vreme insa, cand barbati de seama au inceput a se boteza impreuna cu toata familia lor, Botezul a inceput a fi administrat și copiilor.

In anul 253 exista deja practica botezarii pruncilor la opt zile dupa nastere. In cadrul celui de-al treilea sinod local din Cartagina, Sfantul Ciprian stabileste ca Botezul trebuie administrat imediat dupa nastere. Astfel, intr-una dintre epistolele sinodale, gasim scris: „In ce priveste pe copii, sinodul nostru a hotarat ca nu trebuie refuzate nici unui om venit pe lume indurarea și harul lui Dumnezeu. Atata cat depinde de noi, trebuie sa ne grijim a nu se pierde vreun suflet. Ce-i lipseste, in cele din urma, celui pe care l-au plasmuit mainile lui Dumnezeu din sanul maicii sale? Orice prunc sau persoana mai in varsta sa primeasca la fel darul dumnezeiesc. Duhul Sfant este dat in chip egal tuturor, nu dupa o masura proportionala, ci dupa o bunatate și bunavointa parinteasca. Caci Dumnezeu nu are preferinte dupa varsta și persoana, ci El este pentru toti, in imparatia harului ceresc, un tata care imparte egal.”

Sfantul Grigorie de Nazianz marturiseste undeva ca n-ar dori sa experimenteze cineva teama prin care a trecut el cand, tanar fiind, se gasea pe mare și a izbucnit o furtuna care ameninta sa-i nimiceasca corabia. Pentru ca nu fusese botezat, il cuprinse o nesfarsita teama, nu ca va pieri in valuri, ci ca va trece in viata cealalta incarcat de pacate. Drept pentru care, e mai bine sa fii sfintit fara s-o stii, adica sa primesti Botezul de mic, decat sa mori fara pecetea initierii crestine.

La randul sau, Sfantul Vasile cel Mare, in cuvantarea „Indemn la Sfantul Botez”, critica obiceiul acelora care amanau botezul cat mai mult posibil, chiar pana in preajma mortii, nu din motive de credinta, ci din indiferenta sau viclenie. Astfel, dorind a-și petrece viata in placeri pacatoase, unii isi inchipuiau ca pot savarsi orice fapta, de vreme ce și asa Botezul le va ierta toate pacatele.

Exorcismele

În continuare vom lua fiecare parte a rânduielii botezului pe părți. Deci partea introductivă sânt exorcismele. Vorbind despre rostul exorcismelor, Sfantul Ioan Gură de Aur spune : „Trebuie sa stiti pentru ce dupa cateheza zilnica noi va trimitem spre glasurile exorcistilor. Caci aceasta nu se face nici degeaba, nici la intamplare. Ci, intrucat va pregatiti sa primiti pe imparatul ceresc, de aceea dupa cuvantul nostru de invatatura, luandu-va in primire cei randuiti spre aceasta, ca unii care impodobesc o casa pentru imparatul care va sa vina in ea, asa curatesc ei constiinta voastra prin acele infricosatoare cuvinte, care alunga toata viclenia celui rau, și o fac vrednica de venirea (prezenta) imparatului. Caci e cu neputinta ca diavolul, oricat de rau și oricat de neimblanzit ar fi, sa nu va paraseasca, cu mare grabire, dupa rostirea acelor cuvinte infricosatoare și dupa invocarea Stapanului obstesc al tuturor. Și apoi, chiar acest rit toarna in suflet multa evlavie și il indeamna spre multa, zdrobire de inima”.

Efectele exorcismelor erau deci: alungarea demonilor, curatirea mintii și pocainta inimii, adica pregatirea psihologica a catehumenului pentru primirea adevaratului sau stapan și imparat, pe Hristos.

Lepadarile

Din formula sacramentala a lepadarii („Mă lepăd de  satana…”), arată atitudinea de captivi, cu care catehumenii iar la cei mici nașii se infatiseaza inaintea preotilor și se leapădă de satana, adică de obiceiurile cele vechi ale sale, de păcate și patimi. Iar prin îndemnul preotului „Te unești cu Hristos” și răspunsul afirmativ, rostit de catehumeni sau nași, ne acordă nouă, care nu dăm în schimb nimic, un întreg tezaur de bunătăți spirituale.

Nasii

Nașii trebuie să atragă atentia asupra raspunderii ce și-au luat și asupra datoriilor lor de chezasi și indrumatori spirituali ai finilor lor pe calea virtutilor. Ei sânt niște giranti, adica cei care isi asuma raspunderea pentru plata solidara a unei datorii contractată de altii și care, in caz de neplata datoriei de catre debitori, sunt pasibili de aceeasi pedeapsa ca și acestia, ori trebuie sa plateasca in locul lor. Dar totodată sânt și părinți duhovnicesti (cei care primesc pe neofiti, indata dupa iesirea din apa Botezului), iar finii sunt fiii lor duhovnicesti; ei trebuie sa-și ia in serios angajamentul facut și sa supravegheze, sa indemne, sa sfatuiasca și sa indrepteze pe finii lor, cu o afectiune cu adevarat parinteasca.

Ungerea prebaptismala

Untdelemnul ungerii este și untdelemn pentru ungerea atletilor, și parfum pentru ungerea miresei, iar ungerea sau pecetea se face sub forma semnului crucii, cum precizeaza Sfantul Ioan Gura de Aur in alte omilii. Preotul unge deci pe catehumen ca pe un combatant inrolat in arena luptelor spirituale și in acelasi timp ca pe o mireasa a lui Hristos, care se pregateste de nunta. Caci, dupa Sfantul Ioan, Botezul este mai intai o cuprindere in Hristos. Iar cei ce se inscriu in aceasta oaste spirituala trebuie sa creada in Dumnezeu și Tatal Domnului Iisus Hristos, cel consubstantial cu Tatal și intru toate asemenea Lui, dar cunoscut in propria Sa ipostaza (Cateheza I, 20-21, din ed. A. Wenger, p. 119).

Sfantul Ioan aseamana apoi Botezul cu o nunta spirituala. Logodnica lui Hristos este Biserica, iesita din coasta lui Hristos, pe cruce, in timpul somnului mortii Sale trupesti; fiind formata din crestini, fiecare suflet devine logodnica lui Hristos prin Botez, Care il face sa intre in Biserica și sa devina partas la toate prerogativele ei. Sfantul Ioan foloseste, de altfel, aici, o comparatie paulina (vezi II Cor. XI, 2 : „…V-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez fecioara curata inaintea lui Hristos”). Bunatatea și iubirea lui Dumnezeu este aceea care spala, curateste, iarta și uita pacatele și faradelegile care urâțesc faptura umana a logodnicei, facand din ea mireasa curata, frumoasă și vrednica de camara Lui de nunta.

Aici insa nu e vorba de o unire carnala, ci de una spirituala ; Mirele (Hristos) nu cauta aici frumusete trupeasca, ci sufletul, ori ce fel ar fi el; nu cere nici avere, ci pune o singura conditie : uitarea trecutului și bunavointa pentru viitor. Zestrea adusa de mireasa este supunerea și angajamentele fata de sot. Darul pe care sotul il aduce sotiei inainte de nunta este manifestarea iubirii lui Hristos pentru Biserica Sa, pentru care s-a jertfit pe Sine, ca s-o curateasca prin baia propriului Sau sânge vărsat pe cruce, ca s-o sfințească și s-o facă sfântă și fără de prihană (Efes. V, 25-27).

Botezul este in acelasi timp un contract sau o învoială spirituala intre Hristos și candidatul la botez. Dupa cum in viata civila se incheie contracte (acte scrise) intre cel care incredinteaza cuiva bunurile sale și cel care le primeste, tot asa și aici, intre catehumen și noul sau stapan, de la care el primeste bunuri invizibile și perceptibile numai cu ochii credintei, se incheie o conventie, un contract sau un legamant, scris nu pe hartie și nu cu cerneala, ci in Dumnezeu, prin spirit; caci cuvintele angajamentelor rostite de catehumeni aici pe pamant sunt inscrise in cartile ceresti de catre ingeri, care participa nevazuti la savarsirea Botezului și ele vor ramane nesterse pe vecie in ochii și urechile Stapanului ceresc.

Sa veghem deci cu strasnicie la respectarea contractului semnat la Botez, caci nu exista alta cruce, nici o a doua iertare (a pacatelor) prin baia nasterii din nou, spune Sfantul Ioan, afirmand unicitatea și nerepetabilitatea botezului. Și este mai usor sa pastrezi haina alba a Botezului, decat sa recastigi puritatea ei cu lacrimi și cu pocainta, dupa ce ai patat cu murdăria păcatelor. Acela care poate să ramana curat, ramane toata viata sa un neofit sau proaspat luminat, meritand pe drept acest nume de cinste.

Semnul sfant al crucii, facut la ungere, este ca o pecete pusa pe fruntea catehumenului. Iar ungerea complecta a trupului se face „pentru a intari toate madularele lor (ale catehumenilor) și pentru a le face invulnerabile impotriva sagetilor celui rau”.

Dezbracarea și goliciunea candidatilor, care se facea de altfel in vederea coborarii lor in apa botezului, care urma indata, aminteste și goliciunea primilor oameni in paradis și nu constituie nici un motiv de rusine. „Adam și Eva erau goi și nu cunosteau rusinea inainte de a fi primit haina pacatului, care i-a umplut de rusine. Aici insa nu exista nici un motiv de rusine. Caci piscina botezului este cu mult mai buna decat paradisul. In ea nu este sarpele, ci Hristos, Care face slujba initierii pentru renasterea prin apa și prin Duh Sfant. Nu exista aici arbori frumosi și placuti la vedere, ci harismele Duhului. Nu e aici pomul cunostintei binelui și raului, nici lege, nici porunci, ci harul și darurile”.

Botezul (afundarea in apa)

„Botezul este moarte și inviere”, spune Sfantul Ioan, rezumand lapidar cunoscuta conceptie fundamentala despre simbolismul botezului, formulata initial de Sfantul Apostol Pavel și reluata, apoi, intr-un fel sau altul, de toti mistagogii epocii patristice. „Caci este ingropat omul cel vechi in pacat și inviaza cel nou, innoit dupa chipul Ziditorului”, Col. II, 12 și III, 10). „Ne dezbracam și ne imbracam : dezbracam adica haina cea veche, cea pangarita de multimea pacatelor, și imbracam pe cea noua, neatinsa de nici o pata. Dar ce spun? Ne imbracam in Hristos insusi; caci cati In Hristos v-ati botezat – spune (Sfantul Pavel) – in Hristos v-ati și-mbracat” (Gal. III, 27). „Prin coborarea in sfintele ape, se inmormanteaza omul cel vechi și inviaza cel nou, cel reinnoit dupa chipul Celui ce l-a zidit. Atunci, in sfarsit, prin cuvintele preotului și prin mana sa, survine pogorarea Sfantului Duh și (din ape) se ridica un alt om in locul celui vechi, un om spalat de toata intinaciunea pacatelor, dezbracat de haina veche a pacatului și imbracat in vesmantul cel imparatesc”.

Asa se și explica, dupa Sfantul Ioan, faptul ca pe atunci botezul (adultilor) se facea de regula la Pasti, sarbatoarea invierii. Desi harul Sfantului Duh nu este legat de un anumit timp din cursul anului, totusi facem Botezul la Pasti, cand aniversam triumful imparatului nostru, Hristos, asupra diavolului și a mortii; caci Botezul este, intr-adevar, rastignire a omului vechi și moarte pentru pacat. Atunci ne impartasim nu numai din durerea rastignirii, ci și din bucuria invierii. Dar invierea noastra prin Botez se deosebeste de cea a Mantuitorului, prin aceea ca ea e imediata ; noi nu mai suntem obligati sa stam trei zile in mormant. In Comentarul la Evanghelia dupa Ioan (Omilia XXV, P.G., LIX, 150), marele predicator crestin socoteste renasterea prin Botez ca o noua creatie a omului, care e mult superioara fata de creatia primului om. Primul om a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu, omul cel nou este unit cu Dumnezeu. Primul om poruncea animalelor, omul cel nou este asezat deasupra cerurilor. Primul om a fost facut in ziua a sasea, omul cel nou este renascut in ziua intaia (a saptamanii), o data cu lumina.

Sfantul Ioan nu uita sa sublinieze, cu acest prilej, dogma ortodoxa despre omousietatea și inseparabilitatea persoanelor Sfintei Treimi, in numele Careia se face Botezul; el repeta, totodata aci, și o alta idee, des afirmata in scrierile sale, și anume rolul de simplu organ al Duhului, pe care il are preotul savarsitor al Botezului (și al Tainelor in general), ceea ce explica și forma impersonala (pasiva) a formulei sacramentale clasice a Botezului („Se botează…”). „Și pentru ca sa inveti și de aici ca una este fiinta Tatalui și a Fiului și a Sfantului Duh, intr-un chip potrivit se face și predarea (savarsirea) Botezului. Caci atunci cand preotul rosteste : Se botează…  In numele Tatalui și al Fiului și al Simtului Duh, ii scufunda și ii ridica din nou capul de trei ori, pregatindu-l sa primeasca pogorarea Duhului prin aceasta ceremonie mistica. Pentru ca nu preotul singur este cel ce scufunda capul (catehumenului), ci și dreapta lui Hristos. Iar aceasta se arata și din înseși cuvintele celui ce botează. Caci nu zice : Eu botez pe X, ci: Se boteaza X…, aratand ca el insusi este numai un slujitor al harului și ca el doar imprumuta mâna lui, pentru ca spre aceasta a fost randuit de catre Duhul; dar cel ce plineste (savarseste) toate este Tatal și Fiul și Sfantul Duh, Treimea cea nedespartita. Asadar, credinta in aceasta ne harazeste iertarea pacatelor, marturisirea aceasta ne daruieste infierea”.

Efectele botezului

Amintind ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola I catre Corinteni (VI, 11 : „Și asa ati fost unii, dar v-ati spalat, v-ati sfintit, v-ati indreptat in numele Domnului nostru Iisus și in Duhul Dumnezeului nostru”, Sfantul Ioan adauga : „Noi ne vom stradui sa va aratam ca cei ce se apropie de baia (botezului), devin curati de orice rautate ; dar cuvantul nostru a aratat mai mult: ca ei devin nu numai curati, ci și sfinti și drepti. Caci (Sfantul Apostol) nu spune numai : „Ati fost spalati…, ci : Ati fost sfintiti și ati fost indreptati…”. Dupa cum o scanteie care cade in viitoarea apelor se stinge indata, tot asa pacatul omenesc, cazand in colimvitra dumnezeiestilor ape, se scufunda și se nimiceste. Botezul se numeste regenerare, tocmai pentru ca el este o noua creatie, o zidire din nou. Asa cum o statuie de aur, intunecata de fum, de vechime, de rugina sau de praf, daca este retopita isi recapata stralucirea initiala, tot asa Botezul este ca o topitoare a Duhului, in care firea noastra, intinata de urmele pacatului, e retopita prin focul harului, redobandindu-și stralucirea curatiei originare și plamadind un om nou din cel vechi.

Cea mai puternica arma pe care Duhul a dat-o noilor Sai atleti inrolati in oastea luptatorilor lui Hristos și pe care ei o pot folosi in lupta impotriva demonilor și a pacatului, este sangele lui Hristos, sangele Noului Legamant. Sangele și apa care au curs din coasta Domnului cea impunsa cu sulita pe Cruce, erau simbolul apei Botezului și al sangelui Sfintelor Taine. Din coasta Sa a facut deci Hristos Biserica in timpul mortii Sale cu trupul, dupa cum din coasta lui Adam facuse pe Eva in timpul somnului acestuia.

După botez, adică după nașterea pentru har, Hristos însuși hrănește necontenit cu propriul Său sânge, pe cei născuți de El. Aceștia dobândesc cinstea de a fi numiți creștini (adică adoratori ai lui Hristos) și credincioși prin harul lui Dumnezeu. Fiți deci vrednici de această mare cinste! Fugiți de toate ispitele diavolului, impodobiți-vă cu zelul pentru virtute, frecventați biserica, petreceți-vă ziua în rugăciune și multumire, în lectura și zidire sufletească, în conversații spirituale, și altele spre creșterea duhovnicească căci „Botezul nu foloseste la nimic, dacă după Botez continuăm a duce o viață nedemnă”.

 

Preot Vadim Corostinschi

Sursa: http://episcopia-ungheni.md/

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com