Ca să aducem roade în viață

„Dacă vrea cineva să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” (Matei 16, 24)

Suntem oare, pătrunși de sensul acestor cuvinte: „să se lepede de sine”? Știm, din teorie, că trebuie să trăim pentru alții, că egoismul este o patimă care nu poate fi trecută cu vederea, dar oare ne dăm seama bine ce înseamnă a te lepăda de sine? Și respectăm oare porunca de a-I urma lui Hristos?

Atâta timp cât omul nu va înceta să trăiască doar pentru sine, nu va învăța nimic.

Atâta timp cât nu va înțelege că trebuie să-I dea Domnului, prin aproapele toată voința, toată puterea, toată viața, toată ființa, el nu va putea urma lui Hristos.

Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde multe indicii în acest sens. De exemplu: „Dacă grăuntele de grâu nu va muri, nu va aduce roadă”. Numai „murind” în fiecare zi nouă înșine vom putea aduce, prin viața noastră, roade vrednice de calitatea noastră de creștini, pe care le așteaptă de la noi Dumnezeu, cele pe care suntem chemați prin însăși menirea noastră să le dăm și sunt sufletului nostru de folos.

Având mereu în față chipul Mântuitorului, urmându-L, luându-ni-L drept model de urmat, mai avem oare timp să ne gândim și la noi?

Privirea îndreptată către Domnul nu mai poate vedea nimic din cele ale noastre, iar cine Îl urmează nu va greși niciodată calea.