Când se lasă întuneric

Putem vorbi oricând şi oriunde cu Dumnezeu. Cea mai frumoasă şi cea mai bună rugăciune e aceea pe care toată ziua, de dimineaţa până seara, şi toata viaţa, din leagăn până la mormânt, o trăieşti în legătură cu izvorul cel de viaţă dătător: cu Iisus Mântuitorul.   (Preot Iosif Trifa)

***

Când se lasă întuneric…

Când se lasă întuneric seara,
Și soarele se-apropie de-asfințit,
Și când pe masă mi se stinge lumânarea…
Rămâi cu mine Doamne pân’ la răsărit..

Ca să vorbim, și să-mi șoptești de-a Ta Împărăție,
Să-mi spui cât mă iubești de mult Isuse scump.
Să plângem amândoi de-a mea vinovăție
Și să ne bucurăm  că mai cules din scrum.

Rămâi cu mine Doamne când se lasă seara,
Să nu mă-năbuş iar în plâns târziu…
Să-mi povestești Isuse Sfânt comoara,
Ce-ai pregatit-o pe când rătăceam eu în pustiu.

Rămâi cu mine Tată când se lasă seara,
Mă săturasem singur să cinez…
Căci ce pustie mi-e corăbioara,
Rămâi, rămâi Isus, să nu cedez…

Să Îți șoptesc în zorii aurii de dimineață,
cât Te iubesc de mult Iubitul meu Isus
Și-n roua sclipitoare, adormită pe verdeață,
să ne plimbăm de mână pân’ la Infinit…

Și când se lasă întuneric seara,
Iar soarele se-apropie de-asfințit,
Si când pe masă mi se stinge lumânarea…
Rămâi cu mine Doamne până la sfârșit…

Avasilcăi David