Header image

Cele trei forme ale ateismului și iubirea atee

12:21, sâmbătă, 6 septembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , ,

„Feriţi-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Matei 7:15)

Într-un articol recent, profesorul Robert P. George de la Universitatea Princeton semnalează un caz ce s-a petrecut nu demult. O cunoscută cântăreață creștină evanghelică a declarat: „Sunt gay și Dumnezeu mă iubește așa cum sunt ”. Cu puțin timp înainte de a face această declarație, ea și-a exprimat susținerea pentru căsătoriile homosexuale.

În acest context, profesorul ne arată care sunt cele trei forme ale ateismului în filozofia lui Platon. Prima formă a ateismului este negarea lui Dumnezeu. A doua formă a ateismului (cunoscută sub denumirea de „deism”) recunoaște existența divinității, dar neagă amestecul acesteia în viața oamenilor. A treia formă a ateismului îl recunoaște pe Creator ca fiind preocupat de viața noastră, dar consideră că Acesta este un Dumnezeu ușor de împăciuit, care nu are cerințe morale stricte. El vrea doar ca oamenii să-L placă, să se placă unul pe altul și să facă ceea ce îi satisface, indiferent ce anume îi satisface. În opinia profesorului, creștinismul, dar și celelalte două religii monoteiste, sunt amenințate astăzi de cea de-a treia formă a ateismului. Cântăreața celebră menționată mai sus este un exemplu elocvent de cădere în această capcană.

Ce concluzii putem trage din articolul profesorului? Că aparent, dacă te uiți la statistici, atei sunt foarte puțini. Dacă însă luăm în considerație cele trei forme ale ateismului din viziunea lui Platon, vedem că atei sunt destui în zilele noastre. Ultimele două forme ale ateismului sunt la fel de iraționale ca și prima, deoarece este ilogic să crezi că pe Creator nu-L preocupă viața creaturii sale și e ilogic să consideri că Dumnezeu nu s-a revelat prin niciuna dintre religiile existente „Dar de ce totuși sunt atâtea religii? Oare Dumnezeu s-a revelat prin toate? Mai ales că ele se contrazic între ele”, ar zice cineva. Creștinismul are explicați că și demonii creează religii, pot da omului stări „mistice” și-i pot arăta vedenii și „revelații”.

Unul din profesorii mei mi-a spus odată că după ce voi cunoaște mai multe îmi voi schimba conceptele religioase, nu voi mai urma cu strictețe o religie, și că principalul în viață este să iubești. Aici vedem clar a treia formă a ateismului: omul nu crede că Dumnezeu s-a revelat printr-o religie sau are o mentalitate ecumenistă inter-religioasă, dar în același timp consideră foarte importantă și esențială iubirea de oameni și de Dumnezeu. Aceasta este iubirea atee,  foarte răspândită azi. Despre ea vorbește filozoful Nikolai Berdiaev în cartea Filosofia lui Dostoievski. Filozoful rus îl citează pe personajul Versilov din romanul Adolescentul de Dostoievski. Berdiaev scrie că în cuvintele acestui personaj  „se schițează tabloul iubirii atee. O iubire opusă celei creștine”, care recunoaște doar viața trecătoare, nu și cea veșnică. Iată o parte din cuvintele lui Versilov, citate de Berdiaev: „Dacă ar dispare măreața idee a nemuririi, ea ar trebui înlocuită, marele prinos de dragoste care înainte se concentra asupra Aceluia care ar fi întruchipat nemurirea s-ar revărsa atunci asupra naturii, asupra universului, asupra oamenilor, asupra fiecărui fir de iarbă. Atunci oamenii ar începe să iubească cu o dragoste fără margini pământul și viața și, pe măsură ce-și vor da seama cât de trecătoare și limitată e viața lor, ar iubi-o cu totul altfel decât înainte. Ei ar începe să contemple natura și ar descoperi fenomene și taine pe care nici nu le bănuiau,  fiindcă atunci ar privi natura cu alți ochi, așa cum își privește un îndrăgostit iubita. Dimineața, de cum s-ar trezi, s-ar grăbi să se îmbrățișeze unii pe alții, ar căuta să-și arate cât mai multă dragoste, fiindcă și-ar da seama că zilele sunt scurte și că asta-i tot ce rămâne… Fiecare copil ar ști și ar simți că fiecare om de pe pământ îi este un părinte. <<Chiar dacă mâine îmi va veni sfârșitul, s-ar gândi orice om, privind asfințitul, nu-mi pasă că mor, pentru că după mine rămân ei toți, iar după ei vor urma copiii lor>>. Și gândul acesta, că după tine rămân ceilalți și că vor continua să se iubească și să se ajute reciproc, ar înlocui speranța unei regăsiri într-o viață viitoare. Oamenii s-ar grăbi să se iubească pentru a înăbuși marea tristețe din sufletele lor. Fiecare ar fi mândru și curajos când ar fi vorba de el, dar grijuliu și precaut, când ar fi vorba de ceilalți, fiecare ar tremura pentru viața și fericirea tuturor. Oamenii ar deveni duioși unul față de altul… și s-ar alinta unii pe alții ca niște copii. Când s-ar întâlni, s-ar uita cu adâncă simpatie și înțelegere unii în ochii altora, și privirile lor ar fi pătrunse de dragoste și tristețe”.

Ce iubire atee și antihristică, dar în același timp foarte atractivă, iar necredincioșii o vor considera plină de bunătate! Sfinții Părinți ne învață că antihristul va fi foarte bun în aparență și foarte atractiv. Spre o dragoste de acest gen se îndreaptă lumea. O iubire care recunoaște doar viața pământească.

Astăzi, manifestări ale unei atare iubiri sunt egalitarismul stângist și corectitudinea politică. Se luptă pentru drepturile homosexualilor. Este o luptă parțial corectă, dar atee, pentru că se dorește legalizarea căsătoriilor lor, promovarea orientării lor netradiționale în școli și adoptarea copiilor de către aceștia. Luna trecută, „o familie din New York a fost amendată cu $13 000 pentru că a refuzat să permită unui cuplu homosexual să-şi facă nuntă la ei la fermă”, scrie Alianța Familiilor din România în buletinul său informativ. S-a ajuns la situația ca în Franța să fie arestat un primar pentru faptul că nu vrea să căsătorească niște gay. Există biserici protestante care consideră normale căsătoriile homosexualilor, iar în Danemarca, de exemplu, biserica luterană este obligată să oficieze astfel de căsătorii. Există țări în care homosexualii au dreptul să adopte copii, este legalizată eutanasia, prostituția, iar legiferarea acesteia din urmă le convine traficanților de oameni. În majoritatea statelor europene este legalizat avortul. În Marea Britanie și Suedia, copiilor li se vorbește în școală pe teme sexuale de la o vârstă mică. Se face, deci, totul pentru ca omul să se simtă bine în viața pământească, fără a se ține cont de cea cerească. Iată iubirea atee și cea de-a treia formă a ateismului!

Ceea ce se întâmplă poate părea un rău mic, pentru că omul este liber, statul este democratic, nu e violent precum periculoșii teroriști islamiști. Dar acest rău aparent mic este extrem de periculos. Este calea spre antihrist.

Să mă refer puțin și la relațiile sexuale dinafara căsătoriei. Și despre ele putem spune că sunt o parte a iubirii atee. Ca și iubirea atee, sunt foarte atractive. „Ce e rău în asta? Doar e frumos, ne iubim, chiar dacă sunt înafara căsătoriei”, ar spune cineva. În astfel de situații trebuie urmat îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur: „Orice ar porunci El [Dumnezeu], noi să primim, fără să mai ispitim sau să mai vorbim degeaba, chiar dacă ceea ce El a poruncit ni s-ar părea absurd după raționamentul nostru omenesc. Căci ce, spune-mi, se pare mai absurd decât a jertfi cineva pe propriul său fiu născut din el? Și totuși, dreptul Avraam, poruncindu-i-se aceasta, a ascultat fără să cerceteze și a îndeplinit porunca, având în vedere numai valoarea celui ce a poruncit. Un alt Profet, iarăși primind poruncă de la Dumnezeu, a zis unui om din popor ca să-l lovească, iar acesta, părându-i-se ceva absurd, n-a primit, pentru care a și fost pedepsit grozav.”

Și antihristul va fi frumos, atractiv și aparent plin de bunătate, dar de fapt va fi plin de murdărie și răutate! Prin irezistibilitate și falsă bunătate, va amăgi pe mulți, după cum diferite păcate îi trag pe oameni în ele prin falsa lor frumusețe. La Judecată însă toți vor vedea netrebnicia păcatelor care ne par acum frumoase. Să urmăm, deci, îndemnul lui Ioan Gură de Aur, ca atunci când rațiunea noastră omenească nu înțelege necesitatea unei porunci divine să îndeplinim acea poruncă numai pentru că așa ne-a cerut Domnul, după cum a făcut și Avraam.

Trăim vremuri în care mulți tineri idolatrizează vedete hard rock care blasfemiază, sunt perverse și au mesaje subliminale sataniste în cântece, unindu-i astfel pe oameni întru rău. Iubirea atee și cea de-a treia formă de ateism sunt cele mai mari amenințări la adresa creștinismului, chiar mai mari decât islamul radical sau decât a fost odată comunismul, deoarece ultimele două îmbogățesc Biserica cu sfinți și o întăresc, pe când marile amenințări despre care scriu duc la pierzanie o mulțime de suflete prin atracția lor antihristică.

Cristian Bogatu

Contact Form Powered By : XYZScripts.com