Header image

Conform Sf. Canoane ale Bisericii, naşii de botez sunt părinţii spirituali ai finilor săi

10:30, miercuri, 7 august, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , ,

În înrudire duhovnicească, naşul trebuie să divină pentru finul său un bun povăţuitor în viaţă. În Sf. Scriptură a Vechiului şi Noului Testament sunt arătate numeroase mărturii prin care se arată cum credinţa unora a mântuit pe alţii. În Vechiul Testament tăierea împrejur a nou-născuţilor (o prefigurare a Tainei Sf. Botez) se făcea în baza credinţei părinţilor. Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Mt. 8-13).

Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat pe fiica sa (Mt. 9, 18-25). Pe temeiul credinţei altora, Domnul a vindecat un om mut şi îndrăcit (Mt. 9, 32-34) ş.a.
În Biserica Ortodoxă, ca garanţii şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu la săvârşirea Sf. Taine a Botezului sunt naşii, aceştia devenind părinţi spirituali a celor ce se botează.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el spre viaţa trupească, după cum scrie Sf. Scriptură: „Ce este născut din trup, trup este” (Ioan 3, 6), tot aşa şi naşii sunt părinţi spirituali ai pruncilor ce se botează (Mc. 9, 36-37), garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţă şi va fi un bun credincios. Naşul trebuie să fie un bun creştin ortodox, cu viaţă duhovnicească exemplară şi să fie cununat. Prin înrudire duhovnicească, naşul devine povăţuitor al finului său, având o mare datorie de aceasta. În primul rând, prin exemplul vieţii sale să fie un exemplu în trăire duhovnicească. Să cunoască învăţătura Bisericii Ortodoxe şi să fie în stare să o transmită şi finilor atât prin cuvânt, cât şi prin faptă. Să supravegheze şi să dea regulat sfaturi pe calea credinţei şi să poarte de grijă de el toată viaţa. La rândul său, finul este dator să asculte de naş şi să-l respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup.
Canonul 53 al Sinodului VI Ecumenic, pune rudenia spirituală chiar mai presus decât „legătura cea de trup”. De aceea, este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş, ca nu cumva fiii naşilor, care devin rude spirituale între ei, să se căsătorească, neştiind că sunt opriţi de Biserică.

Sf. Augustin, se adresează creştinilor, care s-au învrednicit a fi naşi, cu aceste cuvinte: „Pe toţi creştinii care au primit copii duhovniceşti la botez, îi îndemn a ţine minte că ei s-au făcut chezaşi înaintea lui Dumnezeu pentru credinţa finilor, de aceea ei trebuie întotdeauna să se îngrijească de fiii lor duhovniceşti cu dragoste, poruncindu-le să ducă o viaţă curată şi neprihănită, ca ei să ferească limba lor de minciună, bârfeli şi vorbire în deşert, să nu cânte cântări ruşinoase şi otrăvitoare de suflet, să nu se mândrească, să nu pizmuiască, să nu aibă în inima lor ură şi răutate; să se ferească de vrăjitori, ca slugi ai diavolului; să ţină cu sfinţenie legea adevărată, umblând cât mai des la biserică şi ascultând cu luare aminte slujbele dumnezeieşti; să caute a fi ei oameni de pace şi să facă pace şi linişte între oamenii cu care se întâlnesc; preoţilor şi părinţilor să dea cinstea cuvenită”.
Toate acestea trebuie cunoscute de naşi, de fini şi de părinţii pruncilor. Devenind părinţi spirituali pentru toată viaţa, naşii nu trebuie să uite că vor da răspuns la dreapta judecată pentru finii lor.

Prot. Ioan Lisnic

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com