Header image

Cum eu, fiind baptist, am găsit Ortodoxia? (V)

15:29, marți, 16 decembrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , ,

continuare la: http://ortodox.md/articole/cum-eu-fiind-baptist-am-gasit-ortodoxia-iv/

Capitolul IX: BISERICA ESTE UNA.

M-am concentrat și am început să citesc: ”Odată citindu-se în biserică pericopa evanghelică despre tânărul surdo-mut, fratele Augustin Martin Luther, cu o față denaturată a strigat: ”Acesta nu sânt eu! Nu sânt eu!” – și a căzut jos fără simț de parcă l-ar fi lovit un fulger.

– Desigur am putea spune că aceasta a fost doar o întâmplare, nu demonizare, dar dacă citim mai departe atunci vedem ce s-a întâmplat, a spus părintele și a citit mai departe.

– ”Numele lui Iisus mă spăimânta, – scria Luther, – și când priveam la crucea, vedeam un fulger… În inima mea aveam o frică și o îndoială și o dorință tainică de al urâ pe Dumnezeu… Nici dușmanilor mei nu le doresc să sufere precum sufăr eu… Am urât dreptatea lui Dumnezeu, m-am revoltat asupra Lui și am cârtit… ”.

            Părintele a închis cartea și a spus:

– După cum se vede din însuși spusele lui Luther, starea lui sufletească nu era în regulă nici pe departe. În aceste situații mucenicești, un gând la vizitat pe el, care a devenit mai apoi baza lui de învățătură: ”Dreptatea lui Dumnezeu este dreptatea mea, iar greșala mea este greșala lui Dumnezeu” (Tu es justitiamea, ego autem peccatum tuum), adică, sfințenia lui Dumnezeu este sfințenia mea, iar tot ce eu greșesc îi aparține lui Dumnezeu. Această îndreptățire, inventată de Luther, a devenit una din ”dogmele” protestanților. Tocmai deaceasta ei se consideră a fi sfinți și mântuiți. Iar mai mult decât atât ei, caută mai multe capcane pentru adepții lor. De exemplu ei spun: ”Există multe ispite, și când vă zice cineva că nu credeți corect, aceasta tot e o ispită.” Iată de ce protestanții se blochează cînd aud critica asupra protestantismului, spunând în sinea lor: ”Dacă cineva spune că credința noastră nu e mântuitoare, atunci evident că vorbește duhul diavolului.”și omul devine zombat și nu este în stare să caute adevărul. Această practică de a coda gândirea oamenilor există la mai multe secte.

Eu am încetat să frecventez adunările baptiştilor, ei însă nu m-au lăsat atât de simplu. Aproape în fiecare zi venea cineva la mine în vizită, iar într-o bună zi au venit chiar câţiva membri.

– De ce nu frecventezi adunările?- m-au întrebat fraţii, – ai careva probleme?

– Problema este una, – am răspuns eu, – mântuirea sufletului. Trebuie să lămurim toate nedumeririle. Să citeşti doar Biblia şi să crezi că Hristos s-a născut, a pătimit şi a înviat, pentru mântuire este puţin. Dacă eu vă voi vorbi adevărul, voi veţi zice că sunt demonizat şi nu mă veţi asculta, fiind-că aşa ne învăţa pastoral, precum că, dacă cineva vă va zice că nu sunteţi mântuiţi, atunci cunoscut să vă fie vouă că diavolul vorbeşte prin acel om.

– Vorbeşte,- au zis fraţii, –  noi cunoaştem că nu aşa stau lucrurile cu tine, te ascultăm.

– Bine. Biblia spune la Marcu 16.16, că: Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Dar e posibil a crede diferit! Cineva crede într-un fel, iar cineva crede altfel. Deaceea eu m-am rugat şi am meditate asupra faptului cum totuşi să cred ca să mă mântuiesc. Am înţeles că mântuirea şi credinţa pot fi în Adevărata şi Unica Biserică întemeiată de Însuşi Domnul Iisus Hristos. Eu nu sunt deacord cu mai multe învăţături ale baptismului, şi deaceea am hotărât să nu mai frecventez adunările. Voi învăţaţi că Biserica primară s-a abătut de la adevăr, s-a rătăcit şi s-a dezbinat în mai multe biserici mici. De unde aţi luat voi această învăţătură? Biblia nu spune aşa ceva.

– Adevărul e multilateral, iar Dumnezeu este Atotprezent, – a răspuns fratele C., – şi în fiecare confesiune există oameni care se mântuiesc.

– Îmi permiteţi, – am zis eu, – eu nu pot fi deacord cu această părere, unde este scris despre aceasta? Dacă adevărul se amestecă câtuşi de puţin cu minciuna, acesta nu este adevăr. Adevărul mereu este unul. Adevărul nu se schimbă în dependenţă de circumstanţe sau timp. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi (Evr. 13.8). El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Cât despre faptul că adevărul este multilateral, probabil că aţi citit despre aceasta în broşura americană ecumenistă?

– Da, – a răspuns fratele C., – tocmai în ea am citit despre acest fapt.

– Cu lucrurile care sunt scrise acolo, nu e bine să fii deacord. Oareporţile iadului au biruit Biserica lui Hristos? Oare Duhul Sfânt s-a divizat şi s-a împărţit în mai multe părţi?

– Nu, – m-a susţinut fratele C.

Atunci eu am luat caietul cu versete însemnate din Biblie şi am început să citesc:

– Hristos a venit pe pământ şi a adus o singură învăţătură adevărată, zicând: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis (Ioan 7.16), iar în altă parte spune: Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16.18). Acum, cei care zic că Biserica lui Hristos s-a divizat în mai multe ramuri, ei arată că cuvintele lui Hristos nu sunt adevărate, ceea ce urmează a fi o hulă împotriva lui Dumnezeu. Cât despre cuvintele de unitate, rostite de Hristos la Ioan 17.21: Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, nicidecum nu ne lasă să credem că merge vorba despre unitatea dintre adevăr şi minciună, fiindcă Apostolul Pavel întreabă: Ce împărtăşire are lumina cu întunericul? (II Cor. 6.14) Aceste versete vorbesc despre unitatea în Adevăr, adusă de Hristos pe pământ, pe care Biserica a păstrat-o, o păstrează şi o va păstra până la sfârşitul veacului. În ziua a cincizecea de la Înălţarea la cer a Mântuitorului, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra unei singure Biserici, alte biserici atunci nu existau. Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute, (Ioan 20, 22-23), iată ce putere a dat Hristos conducătorilor Bisericii, care după cum vedeţi, la baptişti ea pur şi simplu nu există. Această putere rămâne doar în Taina Spovedaniei din Biserica Ortodoxă.

          Nu întâmplător în sec. X cneazul Vladimir, alegându-şi credinţa pentru sine, s-a oprit la Ortodoxie. Unii îl învinuiesc de faptul că a încreştinat Rusia cu forţa, dar eu am citit careva documente istorice, care au combătut această bârfă, ridicată de diavol asupra înţeleptului cneaz, care s-a botezat pe sine şi casa sa. Vladimir singur a crezut şi s-a botezat în oraşul Corsun, iar apoi a poruncit ca toate slugile sale adevărate să se adune pe malul unui râu,  spunând: “Cine nu va veni dimineaţa la râu, bogat sau sărac, cerşetor sau lucrător, nu-mi va mai fi prieten, – scria în scrisoarea cneazului Vladimir. Auzind despre această chemare oamenii, ei mergeau cu bucurie zicând: dacă acest botez nu ar fi folositor, atunci nici cneazul nu l-ar fi primit , nici boierii.” Şi iată că, în faţa tuturor, idolii erau distruşi. Erau tăiaţi şi arşi în foc, iar idolul Perun cu cap din argint, după porunca cneazului a fost legat de cal şi târât în râu. Se pare că în popor ar fi trebuit să fie o răscoală, fiindcă poporul nu ar fi suferit această profanare, dar totuşi, în loc de răscoală a avut loc Botezul Rusiei. S-a botezat cneazul Vladimir şi toată casa sa. Iată cum s-a rugat cneazul:”Dumnezeule, Care ai creat cerul şi pământul, caută la aceşti noi oameni şi dă-le lor cuget să Te cunoască pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, precum Te-au cunoscut pe Tine ţările ortodoxe. Întăreşte în ei dreapta credinţă, iar pe mine mă ajută Doamne, asupra duşmanului ca să-l înving cu nădejdea în Tine. ” Iată cum a avut loc încreştinarea Rusiei. Iar de protestanţi şi de baptişti nici nu se auzea atunci. Ce spune-ţi, dragii mei, a fost încreştinarea forţată?

– Se pare că nu, – a răspuns C.

Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine, (Luca 10.16), – a vorbit Domnul apostolilor care la rândul lor au hirotonit preoţi şi episcopi. Succesiunea apostolic în Ortodoxie este scrisă până-n zilele noastre. Dar istoria baptismului unde este? Unde îi este ierarhia? Ea nu există. La adunare nouă ni s-a spus că baptismal începe de la Ioan Botezătorul, dar mai departe? Iar mai departe a fost Biserica, care mai apoi s-a divizat în Romano-Catolici şi Ortodocşi. Rău fraţilor, foarte rău că noi nu ne interesăm de adevăr. Hristos însă ne-a preîntâmpinat spunând: “Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.” (Matei 24.4-5)

Va urma…

„Pravoslavnii Crest” Nr. 12, 2011. Traducere din limba rusă și îngrijire de

 Diacon Veaceslav BODAREV

Contact Form Powered By : XYZScripts.com