Header image

Cum răspundem când suntem vorbiţi de rău?

Tatăl meu obişnuia să îmi spună mereu: „Aminteşte-ţi că eşti parte din familie şi ceea ce faci se răsfrânge asupra întregii familii”. Tatăl meu nu era un creştin model, însă întotdeauna a fost un cetăţean exemplar şi trăia după principiile creştine. Îl respectam şi întotdeauna îmi amintesc de acest sfat simplu pe care mi l-a dat. Faptele mele au avut impact asupra reputaţiei celor pe care îi iubeam.

Să ai un nume bun este important. În Sfânta Scriptură stă scris: „Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia” (Pilde 22, 10). Având un nume bun câştigăm încrederea celorlalţi. Atunci când alţii ne atacă pe nedrept, discreditându-ne numele, trebuie să ne preocupe acest lucru. Cum ar trebui să reacţionăm în calitate de creştini atunci când ne confruntăm cu un astfel de atac?

Aceasta este o întrebare pe care Mitropolitul Grigorie al St. Petersburgului o pune în cartea sa „Cum să duci o viaţă sfântă” (How to Live a Holy Life). Aici ne oferă şi patru puncte pe care să le luăm în considerare:

  1. Înainte de toate, indiferent cât de urâte şi injurioase ar fi vorbele rele la adresa noastră, trebuie să avem grijă să nu cădem pradă furiei, violenţei verbale şi răzbunării, ci să ne păstrăm calmul. Trebuie să fim într-un duh cu Hristos, iar El, în faţa acuzaţiilor evreilor, a rămas netulburat şi fără dorinţă de răzbunare. Hristos, „ocărât fiind, nu răspundea cu ocară…, ci se lăsa în grija Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23).

Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne amintim de exemplul lui Hristos, să ne păstrăm calmul şi gândirea obiectivă, pentru a putea să ne comportăm cinstit cu cel care ne acuză. Asta înseamnă să ne putem stăpâni patimile, astfel încât să nu ne înfuriem şi să răspundem într-un mod nepotrivit. În aceste situaţii putem să exersăm rugăciunea, în special Rugăciunea lui Iisus, întrucât practicată zilnic ne ajută să ne ţinem departe de patimi şi ne permite să ne stăpânim furia atunci când suntem acuzaţi pe nedrept.

  1. Când auziţi că ceilalţi vă vorbesc de rău şi vă atribuie patimi de tot felul, intenţii rele, etc. supuneţi-vă imediat unei autoanalize severe, ca să vedeţi dacă aveţi într-adevăr acele patimi de care sunteţi acuzaţi. Analizaţi-vă îndeaproape: nu cumva acele patimi se ascund în voi, fie şi într-o mică măsură?

Atunci când vedeţi că există fie şi doar o fărâmă de adevăr, căiţi-vă, rugaţi-vă fierbinte cerându-I Domnului să vă mântuiască de acel păcat şi străduiţi-vă puternic să vă îndreptaţi. Folosiţi fiecare astfel de circumstanţă pentru a vă examina în primul rând propriul mod de comportament. În acest fel, orice acuzaţie poate deveni o binecuvântare care vă ajută să deveniţi un creştin mai bun, după chipul lui Hristos.

  1. Dacă după o analiză interioară atentă, imparţială, observaţi că patimile de care sunteţi acuzat nu există, puteţi să vă apăraţi şi să respingeţi calomnia ce vi s-a adus, însă doar atunci când acest lucru este absolut necesar, nu din cauza mândriei sau a iubirii de sine, ci doar pentru a vă apăra poziţia în societate. Să vă apăraţi însă cu calm, fără furie sau indignare.

Acesta nu este un lucru uşor de realizat, pentru că adesea suntem răniţi din cauza mândriei, sau a unei păreri prea bune pe care o aveam despre noi înşine, sau din cauza unei false imagini pe care o avem referitor la cât de importanţi suntem. Trebuie să ne asigurăm că ripostăm cu grijă şi într-un mod obiectiv, fără să fim mânaţi de o mândrie egocentristă.

  1. Dacă vedeţi că apărarea nu vă ajută cu nimic, atunci:
  2. a) Încercaţi să înduraţi cu răbdare calomnia ce vi s-a adus, oricât ar fi fost de gravă, şi îmbărbătaţi-vă cu gândul: „Dumnezeu îmi vede nevinovăţia, de ce să mă supăr? El Însuşi are grijă de mine iar dacă spălarea ruşinii mele îmi va fi de folos, atunci El mă va apăra. Îmi va declara nevinovăţia la Judecata de Apoi şi toţi oamenii şi îngerii lui Dumnezeu mă vor dezvinovăţi împreună cu El.”
  3. b) Îmbărbătaţi-vă şi mai mult cu acest gând: „Mântuitorul a îndurat o mulţime de nedreptăţi atunci când a trăit pe pământ, dar niciodată nu a încercat să se apere în faţa vreunui judecător. Unele dintre ele erau foarte grave, dar El le-a îndurat pe toate cu răbdare. Aşa ar trebui să fac şi eu.” „Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24) .
  4. c) Sporiţi-vă eforturile de a vă comporta cât mai bine în orice împrejurare. Străduiţi-vă nu numai să evitaţi să daţi altora ocazia de a vă vorbi de rău prin ceea ce faceţi sau spuneţi, ci evitaţi chiar şi ocaziile de a fi suspectaţi de orice patimă, ferindu-vă chiar şi de un comportament permisibil, dacă este posibil în vreun fel ca acesta să fie cauză de calomniere.
  5. d) Dacă vorbele rele la adresa voastră nu încetează, sau chiar se înmulţesc, atunci nu vă mai rămâne altceva de făcut decât să vă adânciţi în rugăciune, nădăjduind că Domnul îi va lumina şi îi va îndrepta pe cei care vă vorbesc de rău. Faceţi asta pentru că şi Hristos s-a purtat aşa chiar şi cu ucigaşii Săi (Luca 23, 34).

Amintiţi-vă mereu că Hristos este modelul nostru. Pe lângă rugăciune, citiţi Sfânta Scriptură şi căutaţi să înţelegeţi exemplele pe care El ni le dă pentru viaţa de zi cu zi.  Acestea se bazează în mod evident pe smerenie şi pace. Hristos s-a rugat şi a postit pentru a-şi pregăti trupul omenesc să se supună dumnezeirii Sale. Aceasta este, de asemenea, încercarea prin care trebuie să trecem şi noi, şi de aceea trebuie să ne folosim de toate elementele pe care ni le oferă un mod ortodox de viaţă.

Diac. Charles Joiner, 

catedrala ortodoxă greacă „Sf. Gheorghe” din Greenville, South Carolina, SUA

orthodoxwayoflife.blogspot.ro via apostolatintarafagarasului.blogspot.com

meditare_singuratate_tristete

Contact Form Powered By : XYZScripts.com