Header image

Cum să ne rugăm cu inimă bună și smerită

10:42, marți, 6 august, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , ,

Andrei nu avea decât o singură dorință, aceea de a primi o bicicletă galbenă cu multe accesorii pe care o văzuse într-o vitrină din oraș.

Nu mai putea să și-o scoată din minte. Vedea acea bicicletă și în vis, și în cacao, de dimineață, și portretul lui Ștefan cel Mare zugrăvit în manual.

Dar mama lui Andrei avea atâta altele de achitat și cheltuielile creșteau zi de zi.

Cu siguranță nu ar fi putut cumpăra o bicicletă atât de scumpă ca aceea pe care o visa el.

Andrei știa greutățile mamei sale și, de aceea, se hotărâ să-i ceară bicicleta ca dar de Crăciun direct lui Dumnezeu.

În fiecare seară, Andrei adăuga la rugăciunea sa următoarele cuvinte: ”Adu-ți aminte să-mi dai bicicleta cea galbenă de Crăciun. Amin”.

În fiecare seară, mama îl auzea pe Andrei cum se ruga pentru a primi bicicleta cea galbenă și în fiecare seară clătina cu tristețe din cap. Mama știa că pentru Andrei

Crăciunul va fi o zi cu multă durere. Bicicleta avea să lipsească, iar copilul avea să fie tare dezamăgit.

Sosi și Crăciunul și, firește, Andrei nu primi nicio bicicletă. Seara, copilul îngenunchie, ca de obicei, lângă pătuț pentru a-și spune rugăciunile.

Andrei – îi spuse cu blândețe mama – cred că trebuie să fii nemulțumit pentru faptul că nu ai primit bicicleta ca dar de Crăciun. Sper însă că nu ești supărat pe Dumnezeu pentru că nu a răspuns la rugăciunile tale.

Andrei își privi mămica.

– Ah, nu, mămico. Nu sunt supărat  pe Dumnezeu. El a  răspuns la rugăciunile mele, spunându-mi ”nu”.

Oare de câte ori noi „cei mari” nu putem primi în inimă acest „NU” de la Dumnezeu și ne învârtoșăm. De câtă simplitate sufletească avem nevoie să înțelegem că atunci când nu primim ceea ce cerem înseamnă că nu ne este de folos sau chiar ne poate fi vătămător.

Contact Form Powered By : XYZScripts.com