Cum trebuie să se poarte soţia cu soţul

Există ceva sfânt şi care provoacă o frică aproape evlavioasă în faptul că soţia, căsătorindu-se, îşi concentrează toate interesele asupra celui pe care îl ia de soţ.

Ea lasă casa copilăriei, mama şi tatăl, rupe toate firele care o leagă de viaţa trecută. Ea îl priveşte în faţă pe cel care i-a cerut să devină soţia lui, şi cu inimă tremurândă, dar şi cu încredere liniştită, îi încredin­ţează viata sa – şi soţul simte cu bucurie această încredere.

Iată ce alcătuieşte pentru toată viaţa fericirea inimii omeneşti, care e în stare şi de bucurii negrăite, şi de suferinţe nemăsurate. Femeia îi dă totul soţului său, în deplinul înţe­les al cuvântului. Pentru orice bărbat, acesta es­te un moment solemn: să îşi asume răspunderea pentru o viaţă tânără, fragilă şi gingaşă, care i s-a încredinţat, şi s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteas­că, până ce moartea îi va smulge din mâini co­moara aceasta sau îl va doborî chiar pe el.

Sfânta Muceniţă Alexandra, Împărăteasa Rusiei, Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, Editura Sophia, București, 2011, p. 56