Dacă maternitatea este un instinct, paternitatea este o condiție de ordin spiritual

22:51, vineri, 16 decembrie, 2016 | Cuvinte-cheie: antiparenting, instincte, maternitatea, paternitatea

”Dacă maternitatea este un instinct, paternitatea este o condiție de ordin spiritual. Tatăl devine tată din momentul în care își recunoaște copilul. Poate pare ciudat, dar în cazul taților avem de a face cu un act de înfiere, chiar și în cazul unui copil natural. Tatăl își recunoaște sau își reneagă copilul. Oricît de sălbatic ar suna acest lucru, evidența o certifică. O statistică din SUA făcută pe cazul familiilor în care s-a născut un copil autist constată că 85% dintre tați și-au abandonat copilul.

Formele de abandon în cazul taților ar putea fi împărțite în două categorii: 1) abandon manifest, cînd tatăl își părăsește copilul, nedorind să mai știe de el și 2) abandon latent, cînd tatăl rămîne în familie dar nu manifestă grijă și căldură pentru copil. Au fost cazuri cînd un tată rece își descoperă brusc paternitatea în ultimul copil, ceea ce sporește și mai mult sentimentul de abandon al celorlalți copii.

În orice caz, paternitatea depinde de statura spirituală a tatălui, iar condiția înfierii și recunoașterii de către tată este pentru copil o a doua naștere, inițiatică, după nașterea biologică din mamă. Dacă mama este cea care aduce copilul din neființă la ființă, tatăl este cel care îl naște spiritual pentru lume. Iată de ce, atunci cînd citim în Sfînta Scriptură că bărbații au născut pe cutare și cutare, nu avem de a face cu nesocotirea actului nașterii de către mamă, ci doar confirmarea statutului paternității care se transmite din seminție în seminție”.

(S. B. ”Antiparenting”, Capitolul 7 ”Instinctul matern. Paternitatea”, fragment).