De ce n-am răbda cuvintele de ocară?

De ce n-am răbda cuvintele de ocară? Căci acestea sunt, într-un anumit sens, asemenea unei comori, atunci când suntem vorbiţi de rău sau bârfiţi în numele unor fapte bune.

Trebuie să mergeţi la biserică până când veţi simţi că v-aţi vindecat duhovniceşte. Aceasta se va întâmpla atunci când nu va mai fi important pentru dumneavoastră dacă veţi fi certat sau lăudat. Mai târziu vă veţi bucura de cele întâmplate şi le veţi accepta ca pe o plată pentru păcatele săvârşite.

Supărarea o simţim doar în momentul în care sufletul nostru este bolnav. El trebuie vindecat cu o astfel de „baie de noroi”. Trebuie să-i răbdăm pe cei care ne supără şi să ne pregătim să primim de dimineaţă până-n seară cuvinte de ocară. Spuneţi-vă aşa: „Diavolul vede că eu mă rog, mă mântuiesc, mă spovedesc, cum se cuvine şi mă curăţ. De aceea vrea să mă alunge din această biserică. Eu însă nu voi pleca! Dumnezeu mă va ajuta să rabd totul”.

Obişnuiţi-vă să gândiţi în felul următor: „Ziua în care nu voi suporta ocară va trece zadarnic”.

Din Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov),vol. 2, Ed. Sophia, 2009, p. 316