Header image

De ce sunt anti UE?

21:03, vineri, 24 mai, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , ,

Pentru că nu e nimic nou sub soare.

După Potop oamenii din nou s-au înmulţit pe pământ, înmulţind şi fărădelegile. S-a ridicat o civilizaţie foarte înaltă, erau foarte iscusiţi în arta construcţiei de oraşe, drumuri. Erau, probabil, cei mai buni ingineri, zidari. Dar le lipsea un lucru – supunerea faţă de Dumnezeu. Ei şi-au zis: „Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!” (Facerea 11-4). Incredibil, dar aşa este. Scurtă este memoria omului. De curând a uitat omul bunătatea lui Dumnezeu şi mânia lui sfântă, cu care a înecat păcatul în Potop. Aceşti oameni căutau faimă deşartă şi vroiau, ca şi tatăl lor clevetitorul, să se înalţe la statura lui Dumnezeu ca să se mândrească apoi în orbirea lor că ei sunt ca şi Dumnezeu.

Zis şi făcut. Dar Dumnezeu cunoaşte inimile şi intenţiile tuturor. El amestecă limbile, şi oamenii, nemaiputându-se înţelege între ei, îşi abandonează lucrarea lor diabolică. Pentru puţină vreme, însă.
Câte imperii au apărut de atunci, câţi regi şi împăraţi s-au proclamat dumnezei, câţi au sfidat îndemnul lui Dumnezeu de a face ascultare şi a păzi căile cele bune. În întunecimea minţii, omul s-a îndepărtat de bună voie de Dumnezeu, coborând de la culmile înălţimii creaţiei la josnicia robească. S-a înrobit desfrâului, sodomiei, minciunii, confortului, bunăstării, şi s-a închinat acestor idoli, pentru că nu a fost în stare să trăiască viaţă aleasă, curată, neprihănită, luminată.
Îndepărtându-se de Dumnezeu şi de cea mai mare poruncă – cea de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot sufletul, toată tăria, tot cugetul său, şi de a-l iubi pe aproapele său ca pe sine însuşi, omul, oricum, a simţit nevoia unor legi – cel puţin, pentru a-şi asigura confortul şi bunăstarea.
Distorsionând legea dragostei, a inventat legea calculului rece – cea a dreptului lumesc. Dreptul divin l-a înlocuit cu dreptul omenesc. „Să nu faci altuia ceea ce nu vrei ca altul să-ţi facă ţie”. „Dreptul meu se extinde până acolo, unde începe dreptul altuia”. „Nu te băga în viaţa mea, iar eu nu mă bag în viaţa ta”. „Nu-mi pasă ce fac alţii, atâta timp cât nu mă afectează pe mine şi pe ale mele”. Aceste drepturi omul le-a numit „democraţie”.
Uitând (sau nedorind să ţină minte) de dragostea pentru aproapele, omul şi-a născocit tot felul de coduri. A interzis discriminarea pe bază de culoare şi rasă. Apoi a interzis discriminarea femeii. Apoi i-a venit în cap să introducă legi care îi pedepsesc pe părinţii ce-şi tratează copiii cu cruzime.
Sunt rele aceste legi? Nicidecum! Dar ele nu sunt relevante. Dacă ţinem cont de îndemnul lui Hristos Dumnezeu – de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, atunci nu avem nevoie de aceste legi.
Omul însă a mers mai departe. Culoarea pielii şi îngustimea sau lărgimea ochilor, victima închisorii, femeia bătută de soţul violent, copilul necăjit de părinţii răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu, ţiganul, hindusul, curdul, sârbul, bosniacul, albanezul – pe toţi aceştia i-a pus în rând cu sodomitul şi desfrânatul. Cred că s-au inspirat din trucurile sofiştilor cei care au găsit asemenea paralele… Oare să aşteptăm ca această listă mâine să se completeze şi cu „sărmanul” pedofil, necrofil, zoofil…
Şi iată, toţi „sărmanii” şi „obijduiţii” şi-au găsit un mare apărător şi promotor – monstrul cu numele UE. Turnul Babel care îşi aşteaptă prăbuşirea. Dar până la prăbuşire, zidarii turnului vor să reuşească să niveleze toate viziunile, toate particularităţile, toate valorile şi tradiţiile oamenilor şi naţiunilor, să creeze o masă omogenă lipsită de individualităţi. Cum? Prin cultul confortului şi cel al drepturilor tuturor –fililor şi –manilor
Cu dragoste pentru toţi, dar cu rezistenţă împotriva păcatului,
Preot Constantin Cojocaru

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com