Header image

Deci, de unde are El toate acestea?

17:58, miercuri, 23 iulie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , , ,

Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşteMatei 9, 3

 Acei cărturari de acum peste 2000 de ani, ca şi cei de azi, îl tot aşteptau pe Mesia, şi, în fanatismul lor, nu L-au recunoscut. Hristos a venit în lume, umil, născut în iesle, dispreţuit, crescut în familia unui teslar, iar cei care aşteptau pe un împărat pământesc, venind cu sabie, să lovească în dreapta şi în stânga şi să-i izbăvească de robia romană se întrebau: „Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda, Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi?

Deci, de unde are El toate acestea (Matei 13, 55-56).” Aceşti înţelepţi ai lumii trecătoare şi lipsite de realitate duhovnicească, acum, când Hristos a venit, când a săvârşit în prezenţa miilor de credincioşi şi sutelor de mii de sceptici atâtea minuni şi vindecări, încât orbii au început să vadă, şchiopii – să umble, leproşii s-au curăţit, surzii au auzit, morţii au înviat, şi săracilor li s-a binevestit (Luca 7, 22), aceştia, totuşi, s-au smintit întru El, neînţelegând, că fericit va fi cel care nu se va sminti de Hristos.

Iar miile de oameni simpli, necărturari, trudiţi de munci grele, osteniţi şi împovăraţi, smeriţi, şi înjosiţi, şi asupriţi, au venit la Hristos şi I-au înălţat slăvi lui Dumnezeu, minunându-se de dragostea dumnezeiască!

Multe oare s-au schimbat în ziua de azi? Cu mult dispreţ deştepţii (dar nu şi înţelepţii) zilei de astăzi tratează noţiunile de smerenie, milostenie, dragoste, jertfire de sine, mărturisire a credinţei, propovăduind ecumenismul moral (citeşte, indiferenţa faţă de valorile seculare ale neamului), dreptul la bunăstare şi egalitatea şanselor (înţelege – egoismul şi setea nestăvilită de avuţii), libertatea sexuală (citeşte, desfrânarea nestingherită) şi politică (iarăşi, citeşte – indiferenţa faţă de neam şi ţară), libertatea conştiinţei şi credinţei (indiferenţa şi dispreţul faţă de orice credinţă), respectul faţă de alte persoane (lipsa dragostei şi distanţarea rece). Mulţi dintre cei şcoliţi în universităţi prestigioase de peste hotare – din bursele donatorilor mărinimoşi sau din banii câştigaţi fără efortul lor personal, dar şi cei care s-au bucurat de grija şi atenţia statului (poporului) nostru pe care îl dispreţuiesc atât de „delicat”, astăzi susţin sus şi tare: „Acesta huleşte! Cine este oare Acesta ca să spună, iertate îţi sunt păcatele?” Cine este oare Acesta să ne numere păcatele???

Deştepţii politic corecţi ai veacului nostru îl tot aşteaptă pe izbăvitorul lor, care să le pună mură-n-gură, să le asigure bunăstarea materială, să le apere dosul de ciomagul şi mânia neamului, să-i izbăvească de cotropitorii estici înarmaţi cu secera şi ciocanul, prin mâna eliberatorilor vestici purtând steagul albastru înstelat. Îl aşteaptă pe unchiul Sam şi pe Nea Schengen să le aducă râuri de lapte şi miere, care să curgă între maluri de clătite, ocolind insule de pâine şi circ.

Eu însă vă îndemn să fim foarte precauţi la ceea ce ne oferă aceşti şcoliţi. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Le şi avem deja. Avem deja lege care pune semn de egalitate între sodomiţi şi minorităţi etnice şi religioase în ţara noastră. În Franţa şi alte ţări europene este obligatorie înlocuirea noţiunii de mamă şi tată cu cele de „părinte 1” şi „părinte 2” – şi tot acest lucru se promovează cu tărie de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în Moldova. Cei „corecţi” deja au sancţionat sute de oameni cu mintea întreagă pentru că au refuzat să înregistreze „căsătorii” între „persoane de acelaşi gen”, iar în ţara noastră zeci de persoane, inclusiv reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, au primit deja amenzi şi sancţiuni pentru că au numit păcatul păcat şi desfrânarea – desfrânare.

Cei care îl aşteaptă pe eliberatorul albastru înstelat se înşală, dragii mei. Sfânta Scriptură ne învaţă să nu ne bizuim, să nu ne încredem în puterea stăpânitorilor acestei lumi, şi să nu aşteptăm mântuire de la ei: „Aşa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul” (Ieremia 17, 5), să nu ne încredem în avuţii, ci să ne păzim inima curată şi credinţa în Dumnezeu nestăvilită: „Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru (Psalm 19, 8). Aceasta nu înseamnă că trebuie să dispreţuim stăpânirea, însă inima noastră trebuie să fie înălţată spre cele cereşti: Sus să avem inimile şi să mulţumim Domnului!

 Pr. Constantin Cojocaru

sursa http://preotconstantincojocaru.blogspot.com

Cu mult dispreţ deştepţii (dar nu şi înţelepţii) zilei de astăzi tratează noţiunile de smerenie, milostenie, dragoste, jertfire de sine, mărturisire a credinţei, propovăduind ecumenismul moral (citeşte, indiferenţa faţă de valorile seculare ale neamului), dreptul la bunăstare şi egalitatea şanselor (înţelege – egoismul şi setea nestăvilită de avuţii), libertatea sexuală (citeşte, desfrânarea nestingherită) şi politică (iarăşi, citeşte – indiferenţa faţă de neam şi ţară)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com