Header image

Doliu la Editurile Patriarhiei Române pentru părintele Ilie Chişcari

11:05, joi, 23 octombrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , ,

„Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ“ (Înţelepciunea lui Solomon 4, 10). Sunt cuvintele Sfintei Scripturi care aduc mângâiere în aceste zile tuturor celor care plâng plecarea la ceruri înainte de vreme a părintelui Ilie Chişcari, bunul nostru coleg de la Editurile Patriarhiei Române şi iubit preot al Parohiei „Naşterea Maicii Domnului“ – Dudu 2 din Ilfov.

Plecarea sa dintre noi este, uman, inexplicabilă. Dumnezeu, însă, îl ia la El pe cel care ajunge de timpuriu la o stare duhovnicească înaltă tocmai pentru ca „răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul“ (Înţel. 4, 11). Cei care l-au cunoscut pe părintele Ilie pot întrezări dincolo de aceste cuvinte sufletul lui frumos şi lumina chipului său veşnic senin. Alungând durerea cu rugăciunea, colegii de la Editurile Patriarhiei Române ne-au împărtăşit, în cuvinte de drag şi dor, bucuria de a-l fi avut coleg şi tristeţea pierderii lui din mijlocul lor. Iată câteva dintre mărturiile lor:

Pr. Mihai Hau, consilier patriarhal coordonator: „Este un moment greu pentru noi, pentru cei apropiaţi, dar mai ales pentru cei rămaşi acasă. Greutatea abia acum începe, nu pentru el, cel care a plecat dintre noi, ci pentru familie. Pentru cei apropiaţi rămâne imaginea vie a iubitului lor fiu, a iubitului soţ. Înainte de toate, preotul Ilie era un om bun, care făcea lucrurile bine, iar pe oamenii buni Dumnezeu îi cheamă la El, nu-i lasă în lume. Cuprins, ca noi toţi, de avântul tinereţii, şi părintele Ilie dorea să schimbe lumea în bine, însă, cu trecerea timpului, ne dăm seama de fapt că nimeni nu poate să schimbe lumea, ci lumea ne schimbă pe noi. În calitate de colegi ai lui, la Sectorul Editurile Patriarhiei Române, avem datoria să fim alături de familia lui o perioadă îndelungată, atât cât poate fiecare, să purtăm de grijă şi de cele materiale. Dumnezeu să-l odihnească în pace!“.

Cristian Antonescu, redactor-şef, Departamentul „Carte teologică“: „L-am cunoscut pe părintele Ilie în prima zi de facultate, 1 octombrie 2003. Am fost colegi de grupă şi astfel am avut ocazia să ne întâlnim des şi să ne cunoaştem mai îndeaproape. Mai apoi, Dumnezeu a rânduit să împărţim acelaşi birou, unde plămădeam împreună proiecte editoriale, analizam problemele care apăreau şi încercam să găsim soluţii. Părintele Ilie se remarca printr-o inteligenţă rară, un spirit pătrunzător şi o atitudine mereu plină de curaj şi de energie. Pentru el nu exista problemă sau situaţie fără rezolvare. Ne gândeam împreună la viitoare proiecte care să ne umple sufletele de bucurie şi de satisfacţie. Era mereu gata să ajute. Nu putea rămâne indiferent la problema cuiva. Şi nu vorbea niciodată pe nimeni de rău. Bineînţeles că lucrurile acestea le apreciez mult mai mult acum, decât în timpul în care am avut ocazia să fiu alături de el. Suntem de aceeaşi vârstă şi nu ne puteam gândi decât la multele ocazii de a colabora, profesional şi personal, care ni se deschideau înainte. Plecarea lui dintre noi într-o etapă a vieţii greu de acceptat omeneşte mă lasă cu durere în suflet, pentru pierderea unui bun prieten şi a unui coleg de excepţie. De acum, rămâne să mă rog lui Dumnezeu să-l odihnească cu sfinţii Săi, să acopere cu dragostea Lui familia greu încercată şi să-l rog pe părintele Ilie să-mi ierte toate câte i-am greşit“.

Andrei Hlandan, redactor, Departamentul „Carte teologică“:  „Un coleg deosebit de la care eu, ca nou angajat al Editurilor Patriarhiei, am avut foarte multe lucruri de învăţat, primind multe sfaturi de la el. Îmi va rămâne în memorie tot timpul prin aplecarea lui spre carte şi dorinţa de a face lucrurile foarte bine, lucru la care mă îndemna mereu.“

Mihai Grigoraş, redactor, Departamentul „Carte teologică“: „Din când în când «se întâmplă» în această viaţă pământească să fim martori ai unor evenimente aparent bizare, dar care, tocmai prin faptul că ne contrazic logica omenească, ele ne cheamă să ne asumăm, fiecare după puteri, logica dumnezeiască, cea a Logosului-Hristos. Că părintele Ilie, colegul nostru, a trecut la cele veşnice din rânduială dumnezeiască este un fapt evident, iar Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru aceasta un indiciu: trecerea lui la Domnul a coincis cu Duminica învierii tânărului din Nain. Părintele Ilie a fost, deci, înviat întru viaţa cea veşnică, pentru a-L preamări pe Hristos în Împărăţia Sa cerească şi pentru a simţi în chip nemijlocit căldura şi strălucirea iubirii Sale. Nouă nu ne rămâne decât să îi purtăm în amintire chipul său mereu vesel şi să ne rugăm pentru odihna sa“.

Sursa: http://ziarullumina.ro/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com