Duminca Floriilor la mănăstirea Frumoasa

“Pe mînzul asinei şezînd Cel ce cerul prin cuvînt l-a desfăşurat“( Stihuri)

La încheierea celor patruzeci de zile ale Postului Mare,în Duminca Floriilor,cînd prăznuim Intrarea Domnului în Ierusalim, bisericile devin neîncăpătoare. Parcă mînați de propria conștiință credincioșii, ca altă dată cei din timpul vieții pămîntești a Mîntuitorului, vin să-L întîmpine cu “osanale”.

În ajunul acestei sărbători, la priveghere, s-a făcut sfințirea stîlpărilor care au o semnificație aparte, privitor la această sărbătoare. Slujitorii Bisericii, ţin în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumînări aprinse, ce simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii.

Cu aceste stălpări trebuie să comparăm sufletele sfinte şi credincioase, care, după cum spune Isaia, aruncă mlădiţe ca sălciile de pe malurile pâraielor.

Fericitul Ieronim vedea în salcie simbolul credincioşilor renăscuţi prin baia botezului.

Dupa slujirea Sfintei Liturghii, ieromonahul Iordan, slujitor al Mănăstirii Frumoasa, a ținut un cuvînt de învătătură, amintind urmările de mai tîrziu a celor care l-au întîmpinat pe Mîntuitorul cu bucurie, iar mai tîrziu au strigat: “ Răstignește-l”, îndemnînd credincioșii la un examen al propriei vieți, de a nu fi asemeni celor care au strigat, că odată cu săvîrșirea fiecărui păcat, îl ridicăm pe Cruce din nou pe Hristos.

Sursa: www.frumoasa.md