Header image

Dumnezeu ne trimite copiii, ca să ne înveţe ei pe noi

19:30, vineri, 17 octombrie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , ,

Mami, nu mai rezist ce frumoasă e viaţa asta a mea!

Am tot primit iconiţe din acelea mici pe care le poţi purta în poşetă.
Eu le-am tot strâns în portofel și văzându-le Mihăiță mi le-a cerut spunând că eu am destule. I le-am dat și am hotărât să le păstreze în albumul lui de fotografii. S-a apucat el să și le aranjeze și după ce punea o iconiţă în folie se închina și tot aşa până le-a terminat pe toate.
De unde ştiu ei micuţii să facă aşa gesturi minunate?
Apoi, după ce a terminat îmi spune: Mami, nu mai rezist, ce frumoasă e viaţa asta a mea!
A.

***

Dumnezeu ne trimite copiii, ca să ne înveţe ei pe noi

Ieri am avut o discuție extraordinară cu Luca. El era foarte speriat de părinții mei, nu trecea pe lângă ei decât cu mine de mână, tresărea dacă intrau în camera lui, etc…

Ieri mă întreba: Mama, de ce nu mă iubesc Nonno și Nonna? (așa li se spune în calitate de bunici)

Eu zic: Eu cred că te iubesc în felul lor, mami. Dar cred că nu știu să își arate dragostea. Asta nu e din vina ta, puiule, e o neputință a lor, o boală a sufletului lor.

Stă Luca și se gândește…

Mami, știi, eu cred că pot… dar nu vor!

Mai târziu, în aceeași zi, am vorbit despre cum e el unic în lume, cum niciodată, niciodată nu se va mai naște alt om, alt băiețel identic cu el, și tocmai de asta e atât de neprețuit în ochii Domnului. Ah, trebuia să vedeți zâmbetul din ochii lui!…

Nu știu ce anume l-a liniștit, dar în seara aceea s-a dus la ai mei în cameră foarte liniștit și a stat de vorbă cu ei foarte calm și le-a povestit câte în lună și în stele.

***

Altă poveste din înțelepciunea copiilor.

Într-o seară îl apucă furia și mă lovește. Acum, noi am vorbit de multe ori că e în regulă să fie furios, dar că trebuie să găsească alte metode de a-și consuma furia, nu lovind pe alții (unele metode i le-am zis eu, cu altele a venit el).

Eu chiar mă supăr și îi zic: Știi pedeapsa; mâine nu te uiți la desene! (pedeapsă stabilită de comun acord).

El: Iartă-mă, iartă-mă, mami!

Eu, nervoasă: Sunt foarte supărată, pentru că ai zis că nu mai faci asta, dar nu te văd nici măcar încercând.

El, cu lacrimi în ochi și indignat: Dar nu poți să vezi încercarea mea; pentru că ea e în inimă, dar încă nu a ajuns la cap, și d-aia fac încă așa.

Și-acuma râd!!! Uneori am senzația că Dumnezeu ne trimite copiii, că să ne învețe ei pe noi. Bineînțeles că ne-am împăcat imediat și mi-am cerut eu scuze că nu am suficientă răbdare cu el și i-am spus că apreciez că încearcă (și chiar încearcă, și începe să reușească, și chiar sunt mândră de el pentru asta.).

***

Tati, eu ştiu de ce te simţi bine

După Sfânta Liturghie, în drum spre casă, tatăl lui Mihai a spus: Ce bine mă simt! Şi Mihai, care nu are încă 4 ani, comentează: Tati, eu ştiu de ce te simţi bine. Pentru că a intrat Doamne Doamne în Tine.

***

Mami, nu înțeleg ce tot citești tu cărți despre Dumnezeu. Eu știu două lucruri: că Doamne există și că are grijă de noi.

sursa sfintiiarhangheli.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com