Dumnezeu pedepseşte răutatea noastră

Doi bătrâni, un soţ şi soţia sa, s-au îmbolnăvit de o boală foarte grea. Zăceau amândoi în pat, ducând boala fără să crâcnească. Într-o zi, însă, venind să îi spovedească şi să îi împărtăşească, aşa cum făcea în fiecare lună, înainte să sune la uşă, părintele îl auzi pe bărbat înjurând şi blestemând.

– Ce s-a întâmplat cu el, cum de s-a schimbat aşa?

– Părinte, acum câteva zile ne-am certat rău. După ce ne-am certat, boala fiecăruia a devenit mai greu de suportat. Eu mi-am dat seama că

Dumnezeu pedepseşte răutatea noastră şi am vrut să facem pace. Dar el nu a vrut să mă ierte. Şi de atunci nu mai poate suporta durerile. Pe mine durerile m-au lăsat.

– Până nu vrea să vă iertaţi unul pe altul nu îl pot împărtăşi, şi nici dezlegare de păcate nu îi pot da. Dacă el crede că e mai important să ţină supărarea, să ştie că, dacă nu te iartă pe tine, nu va fi nici el iertat de Dumnezeu.