Header image

Eseu: Ionuț Hens – Învierea lui Lazăr

21:22, vineri, 11 aprilie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , , ,

  Învierea lui Lazăr     
                                                 –  Eseu : Ionuț Hens –
     Introducere
  Minunea învierii lui Lazăr o întâlnim în Sfânta Scriptură în Evanghelia de la Ioan,capitolul 11. În acest capitol, evanghelistul Ioan ne descrie întreg evenimentul petrecut în Betania,în satul lui Lazăr, al Mariei şi Martei.Evanghelistul ne spune că aceste două surori îl iubeau foarte mult pe Hristos.
            Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Evanghelia de la Ioan[1], ne spune că Maria în momentul în care îl întâneşte pe Mântuitorul i se adresează cu următoarele cuvinte: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”(Ioan 11,32)[2].La auzul acestor cuvinte ale Mariei,Mântuitorul nu răspunde cu niciun cuvânt, nu vorbeşte deloc pentru că încă nu era vremea să o facă, ci se acomodează la timp şi persoane, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
            Iisus nu a săvârşit minunea în acel moment, ci a săvârşit-o la ceva vreme, în acest timp, El arătându-Şi natura umană, plângând şi suspinând de mai multe ori, după cum ne spune Sfânta Scriptură.
            Hristos, a cerut să-I arate unde este îngropat Lazăr şi să ridice piatra mormântului.(Ioan 11,39).După ridicarea pietrei Iisus şi-a ridicat ochii, rugându-Se.(Ioan11,41-44). După încheierea rugăciunii, Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre,vino afară!”(Ioan 11,43).
            Biserica Ortodoxă a rânduit ca această minune sa fie sărbătorită, în sâmbăta dinaintea duminicii, în care se pomeneşte „Intrarea Domnului în Ierusalim” (Floriile).
Capitolul 1
Sâmbăta lui Lazăr
Perioada în care este prăznuită, minunea învierii lui Lazăr, este situată în perioada Postului Mare, iar din punct de vedere liturgic,în perioada Triodului.Această perioadă este una a pocăinţei,a întâlnirii omului cu Iisus Hristos cel Înviat din morţi. Marii imnografi ai Triodului se concentrează să evidenţieze  virtuţile cu care omul trebuie să se înarmeze pentru învingerea păcatelor.[3]
Numele acestei perioade provine de la propria sa carte liturgică pe care o întâlnim, „Triodul”.Această perioadă începe cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşeşte cu Vecernia din Sfânta şi Marea Sâmbătă.
Cântările din această perioadă au fost compuse,în mare parte,după dispariţia practică a catehumatului,adică botezul adulţilor şi necesitatea pregătirii pentru acesta.
Accentul cântarilor din această perioadă cade asupra Pocăinţei,dar din păcate, foarte puţini oameni cunosc şi înţeleg frumuseţea şi adâncimea unică a acestei imnografii a Postului.Prin nerecunoaşterea Triodului ne lipsim de o adevărată înţelegere a Postului reducându-se la o „obligaţie” juridică şi la un set de reguli dietetice.Pentru a redescoperi adevărata semnificaţie a Postului,trebuie redescoperită semnificaţia şi valoarea textelor din cartea Triodului.
            În perioada celor patruzeci de zile ale Postului,Crucea lui Hristos,Învierea Sa şi bucuria strălucitoare a Paştelui sunt momentele ce constituie „sistemul de referinţă”,o aducere permanentă aminte, că oricât de îngustă este calea, aceasta duce la masa lui Hristos în Împărăţia Sa.[4]
            Săptămâna a şasea a Postului,în care la finalul ei ne întâlnim cu Învierea lui Lazăr este plină de evenimente  şi de o mare densitate duhovnicească.[5] Grija principală a săptămânii este de a ne pregăti pentru cele două evenimente importante din finalul ei:învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim.
            Începând cu ziua de luni, Domnul vesteşte pe ucenici despre lui Lazăr : „Doamne, umblând pe lângă Iordan, ai spus mai înainte că boala lui nu este spre moarte,ci spre slava Ta.”  Miercuri le spune următoarele : „Astăzi şi-a dat sufletul Lazăr şi l-a plâns pe el Betania”.
 Învierea lui Lazăr este şi o anticipare a învierii de obşte după cum ne arată  troparul zilei : „Învierea cea de obşte, mai înainte de patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule” , pentru că , dacă mort de patru zile şi împuţit a fost înviat,este cu putinţă ca toţi cei adormiţi din veac să se ridice din pulberea morţii.[6]
                                         Capitolul 2
                                     Imnografia Sâmbetei lui Lazăr
Imnografia creştină, după cum a fost păstrată ea în cărţile liturgice reprezintă un tezaur foarte bogat pentru Biserică, prin valoarea ei poetică şi prin conţinutul ei dogmatic ca parte al celui de al doilea izvor revelat, Sfânta Tradiţie.
            Un element important în cadrul cărţilor liturgice ortodoxe îl constituie, Triodul. Acesta este folosit  în perioada cea mai intensă de pregătire spirituală, patru săptămâni înainte de Post şi în timpul Postului Mare. Săptămâna a şasea din Postul Mare moşteneşte de la Sfântul Teodor: luni, o stihiră la Vecernie, marţi şi joi la Utrenie câte o stihiră şi un canon triodic iar la Vecernie câte o stihiră,iar miercuri la Utrenie o stihiră şi un canon triodic.[7]
            Întreaga imnografie a Triodului este străbătută de o atmosferă eshatologică.În prezentarea timpului pe care o dezvoltă Triodul se pot distinge două aspecte: Postul Mare este o aşteptare, un pelerinaj,o pregătire ritmică în vederea Paştelui şi o recapitulare a istoriei.[8] În sâmbăta din săptămâna a şasea, numită şi „Sâmbăta lui Lazăr” putem afirma că se prăznuieşte biruinţa asupra morţii şi vestirea învierii celei de a doua.Textele liturgice ale acestei zile sunt de o bogăţie teologică aparte şi li se cuvine o atenţie deosebită.
2.1 Cântările Vecerniei de vineri seara din săptămâna a şasea a Postului
Stihira: „Doamne,vrând să vezi mormântul lui Lazăr, Cel ce aveai a Te sălăşlui în mormânt de bunăvoie,ai întrebat:Unde l-aţi pus pe el? Şi aflând ceea ce nu era să nu ştii,ai strigat pe cel ce-l iubeai: Lazăre,vino afară!”[9]  exprimă atotştiinşa divină şi realitatea asumării firii omeneşti de către Fiul lui Dumnezeu,care din iubire îl readuce la viaţă pe dreptul Lazăr.
            Dumnezeu a ridicat din stricăciune pe cel care Însuşi l-a creat, tot prin puterea cuvântului,iar pe cel mort şi înviat deupă  patru zile s-a făcut lumii vestire a învierii de apoi:„Doamne, glasul Tău a stricat împărăţiile iadului şi cuvântul puterii Tale a ridicat din mormânt pe cel mort de patru zile.”[10]
            Moartea lui Lazăr e prezentată ca un somn, Mântuitorul spunând ucenicilor săi: „Lazăr,prietenul nostru, a adormit.Mă duc să-l trezesc.”(In 11,11). Din acest somn al stricăciunii,dreptul Lazăr este ridicat la nestricăciune : „ Venind la mormântul lui Lazăr, Mântuitorul nostru şi strigând pe mort,l-a sculat ca din somn,s-a scuturat stricăciunea cu Duhul nestricăciunii şi a ieşit odată cu cuvântul, legat cu înfăşurăturile.”
2.2 Cântările Utreniei din Sâmbăta lui Lazăr
            Odată cu strigarea Domnului,stricăciunea este alungată şi Lazăr părăseşte întunericul momântului,acest lucru fiind asemănător cu ceea ce s-a petrecut la facerea lumii când rostirea cuvântului lui Dumnezeu era simultană cu împlinirea lui, lucru ilustrat în Cântarea a doua,troparul 1 din cadrul Utreniei: „Slavă Ţie,Celui ce doar ai strigat şi îndată ai sculat din mormânt pe prietenul Lazăr, pe cel mort de patru zile”.
            Minunea învierii celui pus în mormânt de patru zile ,moment în care trupul începea deja să se descompună, este comparată cu alte minuni din istoria poporului evreu,iar acest lucru este evidenţiat prin următoarele cântări: „Cine a văzut, cine a auzit, să fi sculat vreun om mort mirosind greu? Ilie şi Elisei au sculat, dar nu din mormânt şi nici mort de patru zile.”
„Tu ai răpit, Mântuitorule, ca un păstor, pe omul cel stricat de patru zile”. 
„Cu adevărat ai sculat ca din somn pe prietenul din mormânt,care mirosea greu,fiind mort de patru zile”.
Faptul că minunea este cu adevărat percepută ca prefigurare şi adeverire a Învierii Mântuitorului Hristos,ne-o arată numărul mare de tropare în care apare această temă: „Astăzi,dănţuind Betania, dinainte vesteşte Învierea lui Hristos, Celui de viaţă dătător,prin învierea lui Lazăr.” Fiecare tropar amplifică tensiunea aşteptării Învierii ca prefigurare a Învierii Domnului.
„Împreunând ţărâna cu duhul, Cuvinte, Cel ce ai însufleţit de demult lutul cu duh de viaţă prin cuvântul Tău, ai sculat şi acum cu cuvântul pe prietenul Tău, din stricăciune şi din cele de dedesubt.” [11] Acest tropar arată că Dumnezeu Cel care are putere să învie făptura umană, este Acelaşi care odinioară i-a dat viaţă.
În această , creştinul se roagă lui Dumnezeu să-l scoată nu din stricăciunea morţii, ci din stricăciunea şi moartea păcatelor, precum este ilustrat în următoarea cântare : „Precum ai zis,Doamne,Martei : Eu sunt Învierea! Cu lucrul ai plinit cuvântul, chemând pe Lazăr din iad şi pe minecel omorât de patimi, Te rog, înviază-mă, Iubitorule de oameni…”[12]
„Dumnezeu eşti şi om, adeverind numirile cu lucrările, că ai venit la mormânt cu trupul, Cuvinte şi ca un Dumnezeu ai sculat pe mortul cel de patru zile.”
Troparul al 8-lea din cadrul Utreniei arată realitatea unirii celor două firi în Hristos fiind confirmată de acest episod evanghelic, în care El lucrează şi se manifestă totodată ca Dumnezeu şi om.
2.3 Tropar, glasul I
Învierea cea de obşte, mai înainte de patima ta încredinţând-o, pre Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta ţi noi ca pruncii, semnele biruinţei purtând ţie, biruitorului morţii, strigăm: Osana, celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, celce vii întru numele Domnului.”
2.4 Axion în Sâmbăta lui Lazăr:
„Să cinstim popoare, pre Curata Născătoarea de Dumnezeu, pre ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii, fără de ardere şi cu cântări, fără tăcere să o mărim.”[13]
Un alt element propriu identificat în Sâmbătă lui Lazăr este cel al axionului care se cântă în această zi în cadrul Sfintei Liturghii, axion cântat în cinstea Născătoarei de Dumnezeu.
În concluzie putem afirma că învierea lui Lazăr este una din nenumăratele minuni pe care le-a săvârşit Mântuitorul Iisus Hristos câtă vreme a fost pe pământ.Învierea lui Lazăr o putem asimila ca un simbol al învierii de obşte.Potrivit Sfintelor Evanghelii,Iisus va plânge la mormântul lui Lazăr din milă pentru toată firea omenească, nu doar pentru Lazăr, ci pentru toată firea omenească intrată în stricăciune.[14] Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morţilor la învierea de obşte, care va fi o chemare a tuturor la judecata finală.
                                      Lista bibliografică
  1. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti,2001
  2. Triodul,Editura Institutului Biblic,Bucureşti,2000
  3. Traducere din limba franceză de diacon Băbuţ Gheorghe,Sfântul Ioan Gură de Aur,Comentar la Evanghelia de la Ioan,Editura Pelerinul Român,Oradea,2005
  4. Ieromonah Makarios Simonopetritul,Triodul explicat,Editura Deisis,Sibiu,2003
  5. Alexander Schmemann,Postul cel Mare,Editura Doris,Bucureşti,2008
  6. Protosinghel Petroniu Tănase , Uşile pocăinţei, Editura mitropolitană Trinitas,Iaşi,2002
  7. Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVI,1-2,2001
  8. Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imne liturgice din cartea Triodului,în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVIII,1-2,2003
  9.  Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii.Perioada Triodului,Editura Renaşterea,Cluj Napoca,2008
  10. Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2006
  11. Arhid. Prof. Dr. Bucur Barbu Sebastian Idiomelar, partea a treia care cuprinde Triodulși Penticostarul, editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Trinitas, Iaşi, 1997
  12. http://www.crestinortodox.ro


[1] Traducere din limba franceză de diacon Băbuţ Gheorghe, Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005, p. 329
[2] Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti ,2001, p. 1570
[3] Ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat, Editura Deisis, Sibiu, 2003 ,p. 379
[4] Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Doris, Bucureşti, 1998, p. 49
[5] Protosinghel Petroniu Tănase , Uşile pocăinţei, Editura mitropolitană Trinitas,Iaşi,2002, p.88
[6] Ibidem, p. 90
[7] Pr. Dr. Mircea Oros, Imnografi creştini,autori de imne liturgice din cartea Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVIII,1-2,2003
[8] Pr. Dr. Mircea Oros, Teme liturgice ale Triodului, în revista Studia Universitatis Babeş-Bolyai,Theologia Orthodoxa,XLVI,1-2,2001
[9] Arhid. Prof. Dr. Sebastian Barbu Bucur, Idiomelar,partea a treia  care cuprinde Triodul şi Penticostarul,Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,Iaşi,1997,p. 66 
[10] Paula Bud, Cinstirea zilei sâmbetei în cultul Bisericii.Perioada Triodului,Editura Renaşterea,Cluj Napoca,2008,p.95
[11] Triodul, Editura Institului Biblic, Bucureşti, 2000, (Tipărit în zilele păstoriei Prea Fericitului Părinte TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu aprobarea Sfântului Sinod
[12] Ibidem , pp. 96-97
[13] Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Stanciu, Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări liturgice la sărbătorile de peste an, Editura Renaşterea, Cluj Napoca, 2006, p. 131
[14] http:// www.crestinortodox.ro

http://samanatorul.blogspot.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com