Header image

Este nedrept să înveţi copilul cum să moară pentru patrie, înainte de a-l învăţa cum să trăiască pentru ea

18:05, luni, 11 mai, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , , , ,

Când Ştefan cel Mare (după aproape 50 ani de domnie) a simţit că Dumnezeu îl cheamă la sine şi că trebuie să lase urmaşilor un testament, a convocat divanul ţării şi le-a spus boierilor cu fermitate:

– O ţară e la fel ca o cetate: niciodată nu poate fi cucerită din afară, dacă nu e distrusă din interior. Trufia celor care o conduc – iată izvorul slăbiciunii şi pierzaniei! Duşmanii ştiu asta foarte bine şi caută să bage cât mai multă dihonie între fraţi, ca să-i dezbine. Dacă nu vom fi uniţi, atunci vom pierde nu numai moşiile ţării, dar şi sufletul ei, pentru că veneticii vor dori să devenim ca ei, să ne uităm istoria şi limba, să ne simţim străini în casa noastră…Ţineţi minte vorbele mele: o ţară cu hotarele ştirbite e ca o rană care sângerează fără încetare! Vă poruncesc, deci, să nu cedaţi nici o fărâmă din moştenirea pe care am primit-o de la Bunul Dumnezeu! Ea, Ţara, nu e nici a mea, nici a stăpânilor mei şi nici a voastră! Ea aparţine urmaşilor noştri de astăzi, de mâine şi de întotdeauna.

Nimeni nu are dreptul să facă cu Ţara ce doreşte. Poporul este suveranul! El hotărăşte, iar noi suntem doar slujitorii lui. De asta vă las drept moştenire nu ţara, ci numai datoria de a lupta cu trup şi suflet pentru binele şi libertatea ei!

De atunci, din ziua când Ştefan cel Mare a  rostit aceste vorbe, s-au scurs mai multe secole la rând şi ori de câte ori îndemnul lui a fost uitat, poporul a avut de suferit, iar ţara a sângerat în aşteptarea fiilor capabili să facă din pieptul lor un scut în calea răutăţilor…

***

Greşim cu toţii…E omeneşte să greşim în lucrurile mai mult sau mai puţin mărunte, dar nimeni nu are dreptul să greşească în raport cu ţara.

– Oricât de bine i-ar merge celui care-şi vinde patria, spunea un cărturar, el trebuie să ştie că, în ziua când patria lui va pieri, atunci va pieri numaidecât şi el!

Fireşte, a-ţi iubi patria nu înseamnă neapărat a te jertfi pentru ea.

– Este nedrept, scria Grigore Vieru, să-i învăţăm pe copii, cum să moară pentru patrie, înainte de a-i învăţa cum să trăiască pentru ea. Important e să ştii că ea, ţara, are nevoie de tine şi că tu poţi pune umărul la prosperarea ei. Patriotismul nu e un sentiment negociabil. Îl ai sau nu – de asta depinde demintatea ta. Nu-ţi trebuie prea multă ură, ca să-l risipeşti în van. În scimb ai nevoie de toată dragostea, ca să-l preschimbi în demnitate. Când Ţara strigă după ajutorul tău, nu poţi să fii decât erou sau laş. O cale de mijloc  nu există, iar cei ce stau în cumpănă, ar trebui să ţină cont de sfatul unui preşedinte al Statelor Unite care spunea:

– Oamenii cinstiţi se întreabă nu ce poate face patria pentru dânşii, dar ce pot face dânşii pentru patrie.

Extras din Fărâme de suflet, Aurelian Silvestru, Ed. Tocono, 2011, p. 113-115

sursa foto calatoriilasingular.ro

Contact Form Powered By : XYZScripts.com