Header image

Fără smerenie nu ne putem mântui

23:27, miercuri, 27 iulie, 2016 | Cuvinte-cheie: , ,

Să știți să vă smeriți când sunteți lăudați fără motiv, iar când sunteți ocărâți – ce greutate este să vă smeriți? Ce panegiric v-ați împletit: sunteți răi, vicleni, nestatornici, nerecunoscători, mândri, supărăcioși, nu știți să vă rugați lui Dumnezeu… Foarte frumos panegeric. Trebuie să mai adăugați că nu sunteți buni de nimic și nu valorați nimic. Repetați-l mai des, dar așa încât sufletul să-l spună, nu mintea să-l adune din memorie. Căci există în voi prețuirea de sine, care zace la foarte mare adâncime.

Smerenia este rădăcina a tot binele, căci tot binele este de la Dumnezeu: iar El celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iac. 4, 6).

Doriți să vă deprindeți cu semerenia… Dar toată viața este o știință care se ocupă cu acest lucru.

Smerenia este temelia tuturor! Îndată ce smerenia se depărtează, inima se închide și tot binele se sufocă în ea. Să fie întotdeauna inima înfrântă și smerită.

Cel mai mult trebuie să vă temeți să vă credeți drepți. Îndată ce începeți să înclinați spre acest lucru, să știți că ați început să pășiți strâmb. Rămâneți atunci în picioare și trageți-vă fără milă iarăși spre păcătoșenie. Mă refer la sentimentul dreptății și la sentimentul păcătoșeniei.

Domnul îl primește numai pe acela care vine la El cu sentimentul păcătoșeniei. Iar de la cel care vine la El cu sentimentul dreptății sale. Își întoarce fața. El de aceea a și venit, pe cei păcătoși să-i mântuiască, nu pe cei drepți.

Față de voi purtați-vă cu asprime, iar față de ceilalți fiți milostivi și smeriți-vă înaintea tuturor. Pe nimeni să nu supărați, iar când sunteți ocărâți voi, mulțumiți. Pe nimeni să nu osândiți, pe toți să îi socotiți sfinți, iar pe voi păcătoși.

Smerenia și duhul umilit trebuie să alcătuiască fondul vieții voastre, ca și al oricui trăiește în adevăratul duh al lui Hristos.

Auzind uneori învățături de sus, în mod firesc puteți gândi că sunteți o persoană ieșită din comun, dar aceasta este mai degrabă dovada neputinței, nu a puterii dumneavoastră. Smeriți-vă cu acest gând… și amintiți-vă mai des greșelile dumneavoastră, care sunt destul de multe, căci toți avem greșeli.

Domnul ne lasă uneori neputințele firii pentru smerenie. Dacă nu ar fi ele, imediat ne-am înălța mai presus de nori și ne-am instala acolo tronul.

Multe sentimente bune există, dar sentimentul că nu suntem buni de nimic este fundamental: căci, atunci când el nu există, nimic nu este de folos.

Bibliografie: Sfântul Teofan Zăvorâtul – Sfaturi Înțelepte – traducere: Cristea Florentina – Ed. Cartea Ortodoxă – Ed. Egumenița pp. 437-438.

Contact Form Powered By : XYZScripts.com