Fericit nu e cel ce nu păcătuieşte, ci cel căruia Domnul nu-i va socoti păcatul!

Ce crezi că este pacea inimii, oare curăţarea de păcate? Dar să ştii că şi un gând poate arunca în deznădejde mai mare decât cea în care te afli acum. Nu lipsa păcatelor aduce pacea inimii, nu lipsa păcatelor aduce sfinţenia, ci inima smerită, adică inima care primeşte toate câte i se întâmplă, chiar şi păcatele, şi în toate vede lucrarea lui Dumnezeu.

Pacea inimii înseamnă să ştii să nu te clatini atunci când vin păcatele asupra ta. Că zice David „de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica” şi „fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul”. Auzi, fericit nu cel ce nu păcătuieşte, ci cel căruia Domnul nu-i va socoti păcatul! Dar cui nu-i socoteşte Domnul păcatul, oare sunt privilegiaţi din ăştia? Celui ce se spovedeşte Domnului cu nădejde, zice mai departe David, de aceea va veni către Dânsul tot cuviosul (v. Ps. 31).

Din Ieromonah Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, p. 153