Header image

Formula dragostei – ne dorim să iubim sau doar să fim iubiţi?

19:56, vineri, 6 februarie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , ,

Rar scriitor, poet sau filozof care nu a dat definiţia dragostei. Printre formulările, care încep cu „Dragostea – este …” există şi nu puţine cuvinte subtile şi spirituale. Şi totuşi, cele mai înţelepte cuvinte despre dragoste au fost spuse de călugări, cei care îl cunosc pe Dumnezeu, care însuşi este dragoste. Din adâncimea experienţei spirituale a sfinţilor, şi din interiorul vieţii de familie „reuşite”, este la fel de clar, că dragostea este în primul rând smerenie.

Conflicte, certuri, insulte, reproşuri fără de sfârşit … De ce fără de ele nu pot exista relaţiile dintre oameni, care ar părea că se iubesc unul pe altul? De ce uneori de parcă pare imposibilă convieţuirea a două persoane pe aceeaşi planetă? Chiar şi pentru acei, care au jurat să fie împreună la bine şi la rău, în bogăţie şi în sărăcie, în toate greutăţile pe care le vor întâmpina în viaţă … Sunt oare atât de diferiţi – un bărbat şi o femeie?

Şi dacă Sf. Augustin a numit căsătoria paradisul pe pământ, atunci de ce este atât de dificil să desluşeşti indicatoarele care conduc la acest „paradis”?

Există câteva păcate, de care suferă toate persoanele care doresc să-şi întemeieze o familie, o mică Biserică – acestea sunt vanitatea, egoismul şi mândria. Mândria este unul din unghiurile cele mai ascuţite de care se rănesc cei recent plini de dragoste, iar acum nişte adversari adevăraţi. Nu o dată, nu de două ori, ci de mii şi mii de ori va trebui iertat şi renăscut din scrumul rămas sentimentul dragostei de odinăoară, pentru a uita, şi a ierta. Pentru a   suporta şi a acoperi prin propria generozitate, ceea ce aparent nu poate fi iertat. Dar cum am putea să ne biruim propriul nostru  „Eu”, care, contrar la ceea ce ne îndeamnă apostolul Pavel, tocmai  „caută ale sale?”
Mândria e statul major al tuturor patimilor, iar comandanţii ei sunt – furia, condamnarea, ranchiuna, gelozia… Iar de învins în acest război se poate doar prin dragoste. Iar pentru ca să ne reuşească acest lucru, trebuie să înţelegem corect esenţa iubirii, spre deosebire de acea „dragoste” pe care ne-o impune societatea modernă. Cândva am rămas adânc mişcată de cuvintele unui autor necunoscut: „Dragostea – este o aşa o stare de deschidere sufletească şi vulnerabilitate faţă de o altă persoană, în care îi permiţi să te rănească şi, în acelaşi timp, continuii să rămâi complet lipsit de apărare.”
Despre dragostea şi capacitatea de a iubi într-o căsătorie Mitropolitul Antonie de Suroj spunea: „Fiind rănit în inimă, să nu răspunzi nici prin amărăciune şi nici prin ură, să ierţi şi să primeşti mereu, deoarece eşti convins că cruzimea, trădarea, neînţelegerea sunt lucruri trecătoare, iar omul este creat pentru veşnicie”.
Fiecare dintre soţi se plânge de lipsa dragostei şi de mulţi ani tot aşteaptă să strângă roadă acolo, unde singur nimic nu a semănat. Nu fiecare este în stare să dea fără a aştepta nimic în schimb, să iubescă fără a aştepta recompensă, dar acela, care va reuşi s-o facă, va fi cu adevărat fericit. „Dragostea e unica pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea însăşi” cu mare dreptate a dedus Stendhal.
Aceasta nu înseamnă că ar trebui să fim orbi la neajunsurile celui de alături şi să nu răspundem cu nimic la răul existent.
Da, iubirea trebuie şă ştie să fie şi exigentă, însă această exigenţă trebuie să se manifeste în primul rând în convingerea omului că el este infinit de semnificativ şi valoros prin faptul că are tot de ce e nevoie pentru a creşte.  Să-l ajuţi pe cel de alături să „crească” nu e ceva deloc uşor. Ca să-l inspiri pe cineva, trebuie şi singur să dai dovadă nu de puţin tact şi dragoste. Trebuie să fii în măsură, fără a încălca, şi strivi o personalitate, să-i relatezi celui iubit cu răbdare, cât de mult te doare indiferenţa lui.
Suntem nu o singură dată îndemnaţi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în cel de la care vrem schimbări, căci ce nu ar putea face El cu puterea sa. Dar mulţi oameni aţi văzut care au şi „auzit” aceste cuvinte. Să-i cedeze locul lui Dumnezeu, care prin providenţa sa, toate le-ar orândui spre bunul lor sfârşit, o poate face doar cel smerit.
Sfinţii Părinţi în toate timpurile au vorbit despre faptul că cel ce a dobândit smerenia, a dobândit toate virtuţile. Iar Sfânta Scriptură ne spune:  Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har (Iacov 4, 6.). Iar stareţul Paisie Agiorâtul spunea, că acolo unde nu este dragoste şi smerenie, acolo vieţuieşte diavolul şi oamenii de aici deja locuiesc cu el ca în iad, cu fiecare zi agravându-şi soarta lor şi pentru viaţa veşnică.
A rămas doar să determinăm oare ne dorim cu adevărat să iubim sau doar să fim iubiţi? Şi… să ne iubim pe noi sau pe aproapele nostru?
Natalia Lozan

Contact Form Powered By : XYZScripts.com