Header image

Gânduri la Duminica a IV-a din Postul Mare

22:42, sâmbătă, 21 martie, 2015 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Postul e timpul pocăinței, timpul când inimile noastre împietrite ar trebui cu ajutorul Domnului să se deschidă către ceilalți și către Dumnezeu. Postul e timpul schimbărilor, al reînnoirii vieții. Așa cum primăvara aduce o nouă viață, așa și viața noastră duhovnicească, care de parcă abia se mai destinge, odată cu perioada postului reînvie cu o puternică forță, care ne face vii prin Sfintele Taine și prin lucrarea lui Dumnezeu.

Este timpul împăcării cu ceilalți, dar și cu noi înșine, este bucuria noastră, dar și a lui Dumnezeu, este un nou început.

În această duminică, a IV-a a Postului Mare, se face amintirea Sfântului Ioan Scărarul, a sfântului care a scris cum a trăit şi a trăit cum a scris. Cuvintele sale rămân pentru noi o călăuză atât pentru această perioadă, dar și pentru întreaga viață, cuvinte care ne îndeamnă înainte către Hristos, cel care ne va recunoaşte prin faptele pe care le-am împlinit spre slava Lui!

„Pocăinţa este aducerea înapoi (împrospătarea) a Botezului. Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viaţă. Pocăinţa este cumpărătoare a smereniei. Pocăinţa este necontenita renunţare la nădejdea vreunei mângâieri trupeşti. Pocăinţa este gândul osândirii de sine şi îngrijirea neîngrijată de sine. Pocăinţa este fiica nădejdii şi tăgăduirea deznădejdii. Cel ce se pocăieşte se osândeşte pe sine, dar scapă neînfruntat. Pocăinţa este împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea bună a celor potrivnice păcatului. Pocăinţa este răbdarea de bună voie a tuturor necazurilor. Cel ce se pocăieşte este pricinuitorul pedepselor sale. Pocăinţa este asuprirea tare a pântecelui şi lovirea sufletului printr-o simţire adâncă.”

Poate veți întreba care este calea care ne va duce la această pocăință, care ne va ajuta să răspundem chemării Domnului, Domnului Care ne așteaptă mereu chiar și atunci când noi ne dezicem de El, când suntem reci și indiferenți chemării Sale, dar care și atunci este gata să ne primească asemenea fiului risipitor.

Cea mai scurtă cale este calea rugăciunii la care și ne îndeamnă Sfântul Ioan:

«Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu și nemeșteșugit al copiilor a înduioșat pe Tatăl cel din ceruri. Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ți se împrăștie mintea, Un cuvânt al vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător, și un cuvânt spus cu credință a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune priciniește minții năluciri și împrăștiere. Iar un singur cuvânt o adună. Când simți dulceață sau străpungere în rugăciune, rămâi în acea stare. Căci atunci se află cu noi păzitorul care se roagă împreună cu noi. Nu fi îndrăzneț, chiar dacă ai dobândit curăția. Mai degrabă apropie-te întru multă smerită cugetare și mai multă îndrăznire vei avea.”, ne spune sfântul prăznuit.

Și în același capitol 28 al Scării adaugă:

„Rugăciunea este, după însuşirea ei, însoţirea şi unirea omului cu Dumnezeu, iar după lucrare, susţinătoarea lumii, împăcarea cu Dumnezeu, maica lacrimilor şi fiica lor, ispăşirea păcatelor, pod de trecere peste ispite, peretele din mijloc în faţa necazurilor, zdrobirea războaielor, lucrarea îngerilor, hrana tuturor fiinţelor netrupeşti, veselia ce va să fie, lucrarea neîncetată, izvorul virtuţilor, pricinuitoarea harismelor, sporirea nevăzută, hrana sufletului, luminarea minţii, securea deznădejdii, dovedirea nădejdii, risipirea tristeţii…”.

Să păstrăm în inimi și în cuget aceste cuvinte ale Sfântului Ioan Scărarul, căci ne vor fi și nouă o călăuză nu doar pentru zilele de post, care ne-au rămas să le parcurgem, dar și pentru întreaga viață. Căci vin din partea unui sfânt, care a cunoscut cu adevărat ce înseamnă o convorbire cu Dumnezeu, o rugăciune cu o profundă bucurie întru și cu Domnul.

Amintirea acestui Sfânt Părinte este un exemplu viu al lucrării harul divin, care poate transforma un om simplu într-o făclie de lumină pentru întreaga omenire. Sfântul Ioan Scărarul a fost și rămâne un dascăl al rugăciunii, al nevoinţei şi al pocăinţei. Pocăinţa la care ne îndeamnă Scara…, lucrarea sa de căpătâi, lacrimile şi nevoinţele ne vor ajuta la curăţirea noastră de patimi şi creşterea noastră în virtuţi, la însușirea iubirii smerite faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Iar toate acestea le vom aduna în suflet ca flori de primăvară pentru a le putea oferi Mântuitorului Hristos în lumina Învierii.

Să ne rugăm Sfântului Ioan Scărarul pentru vindecarea de patimi şi dobândirea virtuților iubirii, spre slava Sfintei Treimi şi mântuirea noastră a tuturor. Amin!

Episcop Ioan (Moşneguţu)

Contact Form Powered By : XYZScripts.com