Header image

Hatmanul Mazepa și anatema

10:32, marți, 15 aprilie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Au trecut patru ani de cînd am văzut acest monument, al Hatmanului Ivan MAZEPA (1639-1709), la Galați, în parcul Libertății. Pentru cine nu știe Galațiul, o să preciz că acest parc este într-o periferie, undeva la sud de Dunărea, destul de departe de centrul actual al urbei, și se află pe Calea Basarabiei. Ei bine, dezvelirea acestui straniu monument aici s-a făcut acum exact un deceniu (5 mai 2004), și pînă acum semnificația și menirea amplasării lui acolo rămîn învăluite de mister, ca multe alte gesturi publice post-comuniste!

În perspectiva evenimentelor ruso-ucrainiene din ultimele două luni mai ales, numele lui Mazepa poate fi perceput precum un chibrit aprins în preajma unei benzinării. Asta pentru că pe vremea lui Petru I, zis cel Mare, Mazepa era declarat inamicul numărul 1, pentru că a încheiat o alianță cu suedezii lui Carol al XII-lea, împotriva rușilor, continuînd opera rusofobă a lui Bogdan Hmelnițki, care mai făcuse pe la 1655 alte alianțe cu moldovenii, și aceeași suedezi. Interesant de consemnat este că după moartea lui Mazepa, în 1709, la Tighina, ciolanele acestuia s-au plimbat îndelung, ajungînd și la Galați, în biserica Sfîntul Gheorghe din localitate. Istoria acestui om politic este pe larg discutată azi în Ucraina, și are toate șansele să redevină un erou național, ca model de luptător împotriva fraților săi slavi, rușii de răsărit. Desigur, există voci pro și contra, dar e clar că implicațiile analizei depășesc cu mult cadrul strict istoric.

Ce mă interesează pe mine în acest context, este o chestiune prea delicată, anume cea legată de anatemizarea lui Mazepa de către biserica ortodoxă a Rusiei, în 12 noiembrie 1708. Iar Țarul Petru I a dat ordin să se toarne o medalie din argint, care să poarte numele lui Iuda, și cu care intenționa să-l gratuleze în chip oficios pe Mazepa – pentru înaltă trădare. Nu a apucat să i-o înmîneze. A fost condamnat însă în contumacie. Medalia urma să cîntărească aproape 5 kilograme (aproximativ 10 livre*), aproximativ echivalentul celor 30 de arginți** primiți de Iuda Iscarioteanul, pentru trădarea lui Hristos Mîntuitorul! Medalia era extrem de ilustrativă în acest sens. Dar mai gravă a rămas excomunicarea. Deși au existat voci, încă din 1918, care susțineau că anatema (excomunicarea din biserică)fusese ridicată, această certitudine nu este confirmată nici astăzi. Iar pe vremea Patriarhului Alexei al II-lea s-a pus iarăși problema retragerii anatemei, dar chestiunea a rămas într-un punct mort. Recent, în 2009, la vechea cetate din Tighina s-a depus o placă memorială dedicată lui Mazepa, loc în care se intenționează ridicarea unui monument, dar chestiunea anatemei a reiterat-o în mod explicit vlădica locului, PS. Justinian al Dubăsarilor și Tiraspolului. Or, e limpede, că Transnistria nu-și dorește un astfel de însemn memorial-istoric, pe de-o parte din cauza anatemei bisericești neridicate, iar pe de alta, cei ai locului nu doresc nicidecum să-și strice relațiile politice (și de orice altă natură) cu Rusia – singura lor protectoare în acest moment. E, oare întîmplător faptul, că anume în Transnistria cuvîntul greu al anatemei, s-a auzit pentru prima oară după 140 de ani?

În aceste condiții cum de s-au încumetat clericii de la Galați să sfințească monumentul celui care nu are deloc o relație canonică agreabilă cu biserica ortodoxă? Mai bine zis, este excomunicat de aceasta, iar numele lui este blestemat de mai bine de trei veacuri! Și asta ține de confuziile ”perioadei de tranziție” a României contemporane, sau e proiecția unui calcul pervers? Este adevărat că biserica ortodoxă a Ucrainei a Patriarhatului de Kiev, care nu are comuniune liturgică cu nici una dintre bisericile ortodoxe existente, deci nerecunoscută oficial de acestea – îl proslăvește și îl cinstește pe Mazepa, fără a ține cont de actul de anatemizare a acestuia.

În ceea ce privește autorul monumentului el se numește G. Tănase; a făcut un hatman deloc războinic, mai degrabă un pensionar scos din joacă, cu mîinile împreunăte, privind cu tristețe undeva în sens opus Dunării, care-l desparte definitiv de Ucraina lui dragă, și pe care a părăsit-o cînd a urcat pe acest soclu paralelipedic absolut banal.

Chestiunea anatemei este o temă aproape necunoscută în spațiul românesc, iar prin ridicarea monumentului lui Mazepa lumea românească s-a ”contaminat” de această problematică, fără să vrea…Cred că tema merită cu prisosință o dezvoltare mai amănunțită.

fotografii, text: Vladimir Bulat, 9 aprilie 2010.

http://ochiuldeveghe.over-blog.com/

________________________________________

* 1 livră rusească = 409, 512 grame.

** un argint în acea vreme cîntărea = 136, 3 grame.

 

Contact Form Powered By : XYZScripts.com