Header image

Î.P.S Mitropolit Gurie (Grosu) – 70 de ani de la trecerea la cele veşnice

18:45, vineri, 6 decembrie, 2013 | Cuvinte-cheie: , , , , , , ,

În timpul păstoriei sale s-a îngrijit de buna organizare a Bisericii şi a clerului din acest spaţiu, întemeind prima instituţie de învăţământ superior din Basarabia şi contribuind la ridicarea Eparhiei de Chişinău la rangul de Mitropolie.

S-a născut la 1 ianuarie 1877 în comuna Nimoreni din judeţul Lăpuşna primind numele de botez Gheorghe. Absolvent al şcolii spirituale şi Seminarului Teologic din Chişinău, pleacă la Kiev, unde îşi continuă studiile la vestita Academie Teologică. În anul 1902, după absolvirea Academiei, i se conferă titlul de magistru în teologie. Întors în ţară în acelaşi an, a fost numit misionar al Eparhiei de Chişinău, în noiembrie a fost călugărit, iar în decembrie a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. În calitatea sa de mi¬sionar eparhial, viitorul mitropolit se încadrează neobosit în activitatea culturală şi editorială a Eparhiei.
În 1904 prin contribuţia ieromonahului Gurie şi a unor profesori de la Seminarul Teologic se înfiinţează Societatea Istorico-Arheologică Bi¬sericească din Basarabia, având menirea de a face cercetări de istorie locală. Între anii 1909 -1918 este editată revista societăţii, în care sunt publicate o mulţime de documente şi studii privitoare la istoria Basarabiei. În această revistă apar numeroase materiale despre istoria Bisericii sub semnătura ieromonahului Gurie Grosu. Iar în anul 1912 la Chişinău se deschide Muzeul Istoric Bisericesc cu exponate din tre¬cutul Eparhiei.
Din cauza că tipografia nu mai funcţiona, se simţea o lipsă mare de cărţi bisericeşti. La cer¬erea preoţimii, printre care era şi ieromonahul Gurie, în 1905 Congresul Eparhiei hotărăşte de a deschide o Tipografie Eparhială. Înainte de deschiderea tipografiei Arhiepiscopul Vladimir (1904-1908) intervine către Sfântul Sinod cu rugămintea de a încuviinţa tipărirea cărţilor bisericeşti în limba poporului. După aprobarea cererii s-a alcătuit o Comisie pentru pregătirea textelor, care urmau să fie tipărite. Din această Comisie făcea parte şi ieromonahul Gurie, care era sufletul acestei activităţi, după cum afirma G. Constantinescu. Inaugurarea oficială a avut loc la 26 octombrie 1906.
În anul 1907 se tipăresc un Ceaslov şi o Psaltire, iar în 1908 – Trebnicul Mare. S-a mai tipărit o Evanghelie, mai multe Acatiste, cărţi de rugăciune şi foiţe cu caracter religios. Tot ieromonahului Gurie îi aparţine ideea formării unei reviste bisericeşti. În urma unui raport întocmit de către el, Congresul Eparhial a hotărât şi Sinodul a aprobat editarea revistei „Luminătorul”. Publicaţia a apărut cu începere de la 1 ianuarie 1908, fiind numiţi în calitate de redactori protoiereul Constantin Popovici şi ieromon¬ahul Gurie. Despre meritele lui în editarea revistei avea să mărturisească mai târziu redactorul C. Popovici: „Nădejdea era la ieromonahul Gurie, fostul meu elev de la Seminar, care ca mi¬sionar eparhial se obişnuia a ţinea conferinţe pentru moldoveni”.
Ca autor el publică în anul 1908 „Cartea de învăţătură despre legea lui Dumnezeu”, alcătuită după programul şcolilor primare. Mai apar de sub tipar „Bucoavna Moldovenească” şi „Cartea de citire cu ştiinţe din gramatica moldovenească”.
Între anii 1909-1916 sunt tipărite 8 volume din Vieţile Sfinţilor, după Sf. Dimitrie al Rostovului. Din precuvântarea primului volum aflăm că se formase un Comitet pentru editare, format din cei doi redactori ai Luminătorului, alţi patru preoţi şi corectorul G. Constantinescu. Au fost revizuite vechile ediţii româneşti, la care s-au adăugat vieţile sfinţilor ruşi după ediţia sin¬odală de la Moscova din 1902.
La 31 mai 1909 ieromonahul Gurie este ridi¬cat la rangul de arhimandrit. Tot în acest an este transferat în calitate de stareţ la o mănăstire din gubernia Smolensk. Revine la Chişinău după revoluţia din februarie 1917, devenind unul din fruntaşii mişcării de eliberare naţională. „Cu ajutorul mai multor iubitori de luminare a norodului”, a publicat „Abecedarul Moldovenesc” în grafia latină. În urma unui concurs pentru cărţile şcolare, organizat de Comisia Şcolară Moldovenească de pe lângă Zemstva gubernială, sunt aprobate şi apoi tipărite mai multe manuale şcolare, printre care şi „Abecedarul” arhimandritului Gurie. În primul Guvern al Republicii Democrate Populare Moldoveneşti, format la 6 decembrie 1917, arhimandritul Gurie este ales în funcţia de ministru adjunct la învăţământ şi culte. În 1918 Sfântul Sinod l-a ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei cu ti¬tlul „Botoşăneanul”, iar în 1919 este numit locţiitor al Arhiepiscopiei din Chişinău. Sosit la Chişinău, ierarhul avea să mărturisească celor care îl întâmpinau: „Eu am venit nu cu toiagul, ci cu duhul blândeţii, am venit cu pace şi bunăvoinţă…”.
Instalarea în scaunul Arhiepiscopiei de la Chişinău s-a făcut în ziua de 16 mai 1921 de către mitropolitul primat al B.O.R. Miron Cristea. În 1925, la cererea clerului şi a poporu¬lui din Basarabia, Arhiepiscopia Chişinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie, iar cârmuitorul ei este avansat în 1927 la demnitatea corespunzătoare. Astfel, la 26 aprilie 1928, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, a fost inaugurată Mitropolia Basarabiei.
În anul 1926 la Chişinău se înfiinţează pri¬ma instituţie teologică de învăţământ superior. La cererea ierarhului şi a preoţilor, prin con¬simţământul Sf. Sinod şi al Ministerului Instrucţiunilor Publice, se înfiinţează Facultatea de Teologie. În Monitorul Oficial se arăta că acest ţinut „are nevoie de institut superior de cultură a cărui menire urma să fie nu numai a unui centru de studii teologice, ci şi de iradiere a culturii româneşti în marea masă a poporului moldovenesc de peste Prut”.
Anul 1928 a fost secetos. Prin contribuţia Mitropolitului Gurie se colectau ajutoare pentru cei înfometaţi. În prima sa pastorală la Naşterea Domnului el se adresează păstoriţilor săi cu acest îndemn: „Când fraţii noştri suferă, noi nu avem voie să stăm nepăsători. Datori suntem să-i ajutăm…, vă rog să însemnaţi zilele de săr¬bătoare cu fapte bune, cu milostenie, să strângeţi jertfe pentru înfometaţi…, nimeni să nu rămână rece şi nepăsător”.
Sărbătorind ziua îngerului păzitor, după serviciul divin, el a acceptat dintre daruri doar un coş cu flori. Masa tradiţională n-a oferit-o, declarând, că banii ce s-ar fi cuvenit să-i cheltuiască pentru aceasta, îi donează pentru cei înfometaţi.
În timpul păstoriei sale se refac două Eparhii (1923): cea a Cetăţii Albe – Izmail, cu reşedinţa în oraşul Izmail, şi Eparhia Hotinului cu reşedinţa în oraşul Bălţi. A fost reparată Catedrala Mitropolitană, s-au construit zeci de biserici. În apropierea casei arhiereşti a fost construită o clădire cu două etaje pentru fabrica de lumânări. A fost începută construcţia unui orfelinat şi a sanatoriului pentru cler. În anul 1929 apare ziarul mitropoliei „Misionarul”.
Mitropolitul Gurie a păstorit Biserica din Basarabia până în noiembrie 1936, când din cauza unor intrigi, dar mai ales a amestecului factorului politic, inclusiv al regelui Carol al II-lea în problemele mitropoliei, a fost suspendat de Sf. Sinod şi apoi pensionat.
Îşi petrece restul vieţii într-o locuinţă modestă din Bucureşti cu gândul şi cu rugăciunea la păstoriţii săi.
A trecut la cele veşnice la 14 noiembrie 1943 şi a fost aşezat spre veşnică odihnă la cimitirul mănăstirii Cernica din Bucureşti.
Mitropolitul Gurie Grosu rămâne în conşti¬inţa poporului său ca un devotat slujitor al Bisericii şi al ţării. Cuvintele de îndemn ale mitropolitului din articolul său „Ce ne trebuie nouă?”, publicat în revista „Luminătorul”, sunt actuale şi astăzi: „Avem nevoie de credinţă put¬ernică în Dumnezeu şi de ştiinţă de carte”.

Protoiereu Ioan Lisnic

Contact Form Powered By : XYZScripts.com