Header image

Locașuri de cult dispărute din spațiul pruto-nistrean: cazul bisericii „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Malul-Tohatinului, județul Orhei

1:44, joi, 26 iulie, 2018 |

Pe parcursul timpului, în spațiul pruto-nistrean s-au construit numeroase biserici, unele au rezistat până în prezent, însă altele în timp au dispărut, fiind mărturisite doar de documentele arhivelor, după cum este și cazul bisericii din vechea localitate Malul-Tohatinului, județul Orhei[1].

Despre prima biserică cunoscută din Malul-Tohatinului, amintește cercetătorul Ion Halippa, în studiul său Сведения о состоянии церквей Бессарабии в 1812-1813, și anume despre o biserică de lemn, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”, construită în anul 1783, în stare nesatisfăcătoare la acel moment, însă cu icoane și cărți destule [1]. Conform unor documente de arhivă din anul 1836, aflăm că biserica cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail” din Malul-Tohatinului, era construită în anul 1802 cu stăruința spătarului Petru Cazimir [2]. Un alt document, din anul 1851, afirmă că de fapt biserica a fost construită în anul 1809 cu stăruința și cheltuiala spătarului Petru Cazimir, fostul proprietar al respectivului sat [3]. Analizând informațiile, ajugem la părerea că, biserica despre care menționează Ion. N. Halipa este de fapt o biserică mai veche, într-adevăr construită în anul 1783, probabil de către proprietarul satului de atunci, vornicul Teodor Balș [4], iar mai apoi din cauza vechimii se pare că a fost reconstruită între anii 1802-1809, de către spătarul Petru Cazimir.

Biserica era zidită din lemn, pe fundament de piatră, cu clopotniță deasupra pridvorului. Conform unui raport din anul 1836, era considerată ca bine întărită și îndestulată cu obiectele și cărțile de cult necesare [5]. Clerul bisericii era compus dintr-un preot, un cântăreț și un paraclisier, componență întărită în anul 1838 prin decizia Consistoriului Duhovnicesc din Chișinău. Biserica nu dispunea de un teren agricol propriu, slujitorii întreținându-se din milosteniile credincioșilor și din lucrările agricole practicate pe terenul oferit de enoriași și boier. Conform actelor timpului, slujbele religioase din biserică erau săvârșite în limba „moldovenească” [6]. Preotul locuia în sat, într-o casa parohială construită din lemn, care însă se afla pe terenul nobilului francez Charles Sicard, care devenise proprietarul moșiei, după spătarul Petru Cazimir [7].

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, starea materială a bisericii a început a se înrăutăți. Conform unor documente din anul 1851, se aducea la cunoștința conducerii eparhiale, că la biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Malul-Tohatinului erau insuficiente cărțile și obiectele de cult, iar starea financiară deveniseră dificilă [8]. Câțiva ani mai târziu se relata, iarăși, că nu erau de ajuns obiectele de cult, întreținerea clerului și a bisericii ajunseră să fie una foarte dificilă, iar starea bisericii deveniseră șubredă și necesita reparații [9].

Neputința de a remedia situația, din cauza mai multor factori, cum ar fi inexistența unui teren arabil propriu al bisericii,  starea financiară grea a locuitorilor satului, din care motiv intrau deseori în conflict cu proprietarul moșiei, au dus ca la sfârșitul anului 1861, Consistoriul Duhovnicesc din Chișinău, să ia decizia, ca biserica de lemn „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Malul-Tohatinului să fie închisă. Comunitatea de credincioși din Malul-Tohatinului a fost alipită la parohia vecină „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Vadul lui Vodă. Parohul bisericii de atunci, preotul Ioan Smocinschii a fost tranferat la altă biserică, iar cântărețul Teodor Racu și paraclisierul Vasile Gavrilan au fost mutați la biserica din satul Vadul lui Vodă și înscriși în rândul clericilor supra-numerari.

În decursul activității sale, începută încă din secolul al XVIII-lea, și până după mijlocul secolului al XIX-lea, biserica „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Malul-Tohatinului a îndeplinit o misiune deosebită, aceea de a fi pentru enoriași, locul de întâlnire cu Dumnezeu și comuniune cu El. De asemenea, a constituit și un important centru de spiritualitate și cultură, unde se slujea și propovăduia în limba înțeleasă de băștinași, fapt imposibil fără slujitorii acestei biserici, care au contribuit la întărirea valorilor atât spirituale cât și naționale.

 

Preot Mihail Bulmaga

Referințe bibliografice

  1. Halippa, Ion. Сведения о состоянии церквей Бессарабии в 1812-1813, În: „Труды Бессарабской губернской ученной архивной комиссии”, том III, Chișinău, 1907, 245.
  2. Arhiva Națională a Republicii Moldova (ANRM), Fondul 208, inventarul 12, dosarul 3 fila 89.
  3. Ibidem, dos. 23, f. 18.
  4. Documente privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei, Publicate de Aurel V. Sava, București, 1937,  257-258.
  5. ANRM, F. 208, inv. 12, dos. 3, f. 89.
  6. Ibidem, dos. 32, f. 18.
  7. Ibidem, dos. 23, f. 18.
  8. Ibidem.
  9. Ibidem, dos. 32, f. 19.

 

[1]  În prezent, satul Mălăiești, comuna Bălăbănești, raionul Criuleni.

Contact Form Powered By : XYZScripts.com