Mă tem că…

Nu te teme de mâine, Dumnezeu este deja acolo.

Când pleca dimineaţa la treabă, un om , în loc de altă vorbă, zicea:

– Mă tem că nu vom izbuti…

Când începea să mănânce, îşi arăta îndoiala:

– Mă tem că mâncarea aceasta are să-mi facă rău…

Dacă un cerşetor întindea spre el mâna, omul nostru nu-i dădea nimic ci numai şoptea:

– Mă tem că mă înşeală…

Iar când cineva îi vorbi despre mântuirea sufletului, el de asemenea îi răspunse:

– Mă tem că-i o înşelare…

Până într-o zi, când preotul, stând cu el de vorbă, îi zise:

– Dumneata spui aceste vorbe: „Mă tem că…” tocmai unde nu trebuie, şi nu le spui unde trebuie.

– Cum adică, părinte ?

– Foarte simplu. Când tragi din ţigară, când treci pe la crâşmă, când înjuri, când minţi şi în alte împrejurări ca acestea, nu zici: „Mă tem că…”, cu toate că tocmai atunci ar trebui să le spui…după care să nu le mai faci.

Şi omul nostru a rămas pe gânduri din clipa aceea.