Header image

Mănăstirea Curchi – o rană ce se vindecă pe trupul ţării (Interviu realizat în anul 2008 pentru revista „Clopotarul”)

Interviu realizat în anul 2008 pentru revista „Clopotarul”

O mare responsabilitate se lasă peste umerii călugărilor moldoveni din timpurile de acum. Necătând la săracia lor, oamenii şi statul au făcut un efort comun pentru adunarea sumelor enorme necesare pentru a ridica lăcaşurile frăţiilor monahale din ruine.

Acum, să te închini icoanelor nu mai e necesar într-o colibă, cum o făceau altădată asceţii schimnici, ci e posibil să o faci în încăperile renovate şi înfrumuseţate. Călugării trebuind să se roage zi şi noapte pentru salvarea Moldovei de la orice ameninţare.

Una dintre cele mai mari schimbări o simte Mănăstirea Curchi, situată în raionul Orhei. Există o legendă care spune că în codrii din apropiere ieşise la calea jafului Iordache Curchi. Într-o zi pe la asfințit, ei au atacat și ucis un bărbat și o femeie, pe care i-au întâlnit în cale. Dar imediat şi-au dat seama că aceştea erau părinţii conducătorului lor. Plin de durere pentru cele întâmplate Iordache a căzut la pământ şi şi-a deplâns amarnic fapta. Apoi a hotârât să întemeieze un schit, care şi a pus baza mănăstirii.

Iar complexul monastic a apărut în acest pitoresc loc către 1773. Mai târziu, devenind una din cele mai impunătoare mănăstiri a Moldovei.
În 1958, călugării au fost izgoniţi din aceste locuri, iar în mănăstire fiind găzduiţi cei ce sufereau de boli mintale şi alcoolism.  Dar cu voia lui Dumnezeu călugării s-au întors în aceste locuri în 2002, şi treptat au început lucrările de reconstrucţie.
Mai multe desprea aceste schimbări benefice ne-a relatat stareţul mănăstirii arhimandritul Siluan (Șalaru).

Voia proprie las-o la intrare

– Câţi călugări şi ascultători trăiesc astăzi la această mănăstire?

– Sunt 38 de fraţi, dintre aceştea majoritatea fiind tineri. Ascultători sunt 15. Recent a fost tuns în monahism fratele Victor, în vârstă de 55 de ani, un fost editor al unuia dintre ziarele din Chișinău. O treime dintre călugări sunt mai în vârstă. Ei nu fac ascultări. Seara, când lucrătorii angajaţi pleacă şi e linişte, de la 7 la 8 ne rugăm împreună.

-Din ce anume constau aceste ascultări?

– În îndeplinirea diferitor lucrări. În rugăciune și în post. În bucurie, pocăinţă şi smerenie. Asculatarea în lumea şi la mănăstire nu este acelaşi lucru. Noi nu avem nevoie de un „colhoznic” care ascultă, dar oricum le face pe toate în felul său. Aici trebuie să ştii să-ţi suprimi propria voinţă, dar şi mai bine să o laşi la intrarea în mănăstire.
Un stareţ din zilele de demult a fost întrebat câți sunteţi la mănăstire? Şi el a răspuns: atâţea din păcate. Dar ar trebui să fie unul singur. Un suflet unit, nu 38.

-Probabil că vi se adresează după sfaturi şi oamenii cu diverse probleme de familie. Dar călugării doar nu cunosc acest aspect al vieţii, ce sfaturi le daţi în aşa cazuri?

– Binecuvântarea Domnului este dată prin porunci. Trebuie să ascultăm şi să ne cinstim părinţii, până când copilul nu va spori duhovniceşte. Iar certurile apar din mândrie, dorința de a domina. Copiii pun pe prim plan propria părere, de aici şi divergenţele în familie. Iar legile duhovniceşti te smiresc.

Jumătate din lucrări au rămas în urmă

La ce etapă sunt acum lucrările de reconstrucție? Cât v-a mai rămas până la finalizarea lucrărilor?

– Conform estimărilor noastre, în doi ani am trecut deja pragul de 50% la sută. Cele mai multe dintre clădiri și la exterior și în interior sunt finisate, rămânând lucrările de amenajare şi înfrumuseţare, în special a bisericii centrale a Nașterii Maicii Domnului.

– Zgomotul de la lucrările de construcție nu a speriat îngerii? Cum veţi încerca să redobândiţi starea sprituală a acestei mănăstiri, având în vedere că aici mult timp au locuit oameni bolnavi psihic şi spiritual?

– Da, Mănăstirea Curchi era ca o rană pe trupul țării …Odată cu reînceperea oficierii slujbelor la mănăstire câte puţin a început să revie şi harul.

-Orice construcţie deobicei este asociată şi cu furturi. Aveţi persoane care duc evidenţa, sau cel mai bun auditor este Dumnezeu?

– Noi credem sincer în oameni și avem încredere în Dumnezeu. Avem şi un contabil, un om credincios, specialist în domeniul său. Construcţiile ne răpesc mult timp de la rugăciune, pe care încercăm să-l recuperăm sâmbăta și duminica.

– Care ar fi preţul lucrărilor deja achitate de oamenii ortodocşi, câţi sunt cheltuiţi într-o lună?

– Iniţial președintele companiei „Ascom Group” Anatol Stati a ajutat la redischiderea bisericii Sf. Nicolae, unde deja se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Acum acolo se finisează lucrările de pictură. Primele donații au venit din centrele raionale, apoi de la maratoanele de radio şi televiziune. Toată Moldova a adunat aproximativ 10 milioane de lei. Conform calculelor într-o lună se cheltuite cam un milion de lei, vara – două.

-Mass-media a relatat că statul va aloca 30 de milioane de lei. La ce etapă este realizarea acestei bunăvoințe?

– Fundamentul a fost ridicat prin eforturile oamenilor. Dar cheltuielile majore le suportă statul. Şi pe viitor sperăm la susţinerea sa.

– Este adevărat că Președintele Republicii la început nu era foarte  mulţumit de lucrările de reconstrucţie? Care este poziția sa acum? Controlează el detaliile lucrărilor?

– Președintele a promis să ne susţină până la finisarea lucrărilor. Uneori cineva trebuie să împingă şi maşina de restaurare. Este sever, cere calitate, dar nu ne impune termeni limitaţi.

Prin prisma veşniciei

– Nu vi-e frică că curentul de bani pentru reconstrucţie din inerție va conduce la comercializarea spiritului mănăstirii?

– Trebuie să fii capabil să te autolimitezi. Careva dintre mijloace să le păstrezi pentru oaspeți, pentru a face milostenie. Iar dacă toate sunt doar pentru tine – se pierde sensul vieţii duhovniceşti ortodoxe.

Bogăția și faima te urmaeză numai până la mormânt, iar la întâlnirea cu Dumnezeu preț vor avea doar faptele. Iar ele trebuie făcute prin prisma veşniciei. Dacă materialul va triumfa la mănăstire, o parte a călugărilor va pleca câutând liniştea, de care are nevoie sufletul lor. Noi ne bucurăm de vizitatori. Avem 2-3 călugăr care au ascultarea de a petrece excursii. Dar dacă toată ziua să fii ghid, apoi spre seară ce va rămâne în capul tău?

– Cum s-a întâmplat că comanda pentru clopote a fost făcută chiar înainte de începutul lucrărilor intensive de restaurare?

– Ele reprezintă chemarea lui Dumnezeu, vocea Lui în lume. 12 clopote au fost aduse de la fabrica din Yaroslavl, pe care a vizitat-o iegumenul Iov împreună cu un alt părinte.  Au asculatat notele emise la un calculator şi timp de o săptămână le-au selectat pe cele necesare. Suntem mulțumiți de sunetul lor curat şi plăcut. Dar avem şi 4 clopote vechi. Cu timpul cu ajutorul lui Dumnezeu, vom comanda mai multe, și de 3 tone. Acum cel mai mare, are o tonă și 370 de kg. De asemenea avem şi unul mai mic „Tristeţea călugărului”, care la ora 05:30 tezeşte frăţia. Celor tineri le place mult somnul…

– Este adevărat că aveţi vizitatori străini importanţi?

-Noi suntem bucuroşi de toţi. Dacă ne va vizita un păcătos și un cerșetor, vom fi bucuroşi duhovniceşte şi de ei.  Maica Domnului o dată s-a arătat călugărilor de la Sfântul Munte având chipul unei cerşetoare.

-Potrivit unor zvonuri, împăratului Nicolae al II-lea îi plăcea să bea un ceai cu călugării de la mănăstirea Curchi. Este adevărat acest fapt?

-Țarul Nicolae al II-lea a vizitat mănăstirea de două ori. Nu cu mult timp în urmă, în satul Isakovo a trecut la cele veşnice un oarecare Vasilii, care în calitate de călăreţ l-a însoţit pe ţar la mănăstire în prima sa vizită. Împăratul a donat atunci mănăstirii o sumă impunătoare. A doua oară a zabovit aici chiar timp de două zile. Desigur că a băut un ceai și a vorbit cu frații mănăstirii. Prin urmare, aici s-a simţit bine sufleteşte.

Traducere din l. rusă pentru www.ortodox.md

Sursa:  Revista Ortodoxă „Clopotarul” Nr.1, 2008

x Close

Facebook

Contact Form Powered By : XYZScripts.com