Header image

Mănăstirea “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, s. Bocancea-Schit, r. Sângerei

Mănăstire de călugări cu hramul
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Anul atestării – 1869
Anul închiderii – 1947
Anul redeschiderii – 1992
Stareţ – arhimandritul Pahomie (Nicolae Jugănaru)
Comunitatea monahală – 12 călugări

Stareţ – arhimandritul Pahomie (Jugănaru)
MD-6224, s. Bocancea-Schit, r. Sângerei
Tel.: 0-262-93-933

Mănăstirea Bocancea este situată într-un loc pitoresc în lunca râului Ciulucul Mic la marginea satului Bocancea-Schit din comuna Dumbrăviţa, raionul Sângerei.

Repere istorice
Schitul de călugări Bocancea a fost întemeiat în anul 1869, iniţial în calitate de gospodărie a mănăstirii arhiereşti Hârjauca1. Din totalitatea  pământurilor mănăstireşti, cu acordul Sfântului Sinod Guvernamental, au fost vândute 400 desetine şi pe banii câştigaţi au fost cumpărate 1 032 desetine 1 200 stânjeni de teren pustiu din moşia Ciuciuieni, judeţul Iaşi, numită moşia Antonovca, denumită astfel după cumpărătorul Antonie 2 episcop al Basarabiei, asupra căreia mănăstirea [Hârjauca] a perfectat planuri şi cărţi de hotărnicie. Astfel, în anul 1869 pe acest lot, cu mijloacele mănăstireşti şi cu permisiunea Înalt Preasfinţitului Antonie, a fost începută „construcţia bisericii în piatră şi cărămidă, legată de câteva chilii, pentru un econom şi pentru călugării cu fraţii trimişi să îngrijească de această «odaie» mănăstirească, cu multe sute de vite cornute, porcine şi mii de oi”3. Această „odaie” în scurtă vreme a devenit schit, care stăpânea şi o moară de abur, o vie de 12 desetine şi o frumoasă moşie cu suprafaţa totală de 1 100 desetine, cârmuită de economul ieromonahul Eliodor Zavat 4. Construcţia bisericii din piatră şi cărămidă a fost finalizată în anul 1872, iar la 29 iunie a aceluiaşi an a fost sfinţită cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel de Pavel, episcopul de Chişinău şi Hotin5. Schitul a fost construit pentru fraţii aflaţi acolo în timpul ascultării (posluşaniei), pentru ca în zilele de duminică şi de sărbători să asculte slujbele religioase, deoarece pe această moşie era concentrată aproape toată economia mănăstirii Hârjauca. Serviciul divin era oficiat în limbile slavonă şi „moldovenească”. Ridicat din iniţiativa şi cu binecuvântarea arhiepiscopului Antonie, schitul Bocancea s-a numit Antonovca până prin anii 1920.

Dreptul schitului Bocancea (Antonovca) asupra moşiei deţinute este certificat prin câteva documente şi hărţi de hotărnicie, dintre care cele mai valoroase sunt Actul de vânzare-cumpărare asupra celor 732,5 desetine de pământ achiziţionat de mănăstirea Hârjauca din moşia Ciuciuieni din judeţul Iaşi de la „dvoreanul” Leon Bocancea (11 august 1865, nr. 175) şi Foaia de împroprietărire, eliberată mănăstirii Hârjauca (12 aprilie 1866, nr. 30) asupra celor 32,5 desetine de pământ 6.

La 1918, registrul locaşurilor de viaţă monahală9 arată că printre cele patru schituri de călugări atestate la acea perioadă figurează şi schitul Bocancea (Antonovca) prezentat ca schit din judeţul Bălţi10. Plasat la o distanţă semnificativă de mănăstirea Hârjauca, după 1918 schitul a rămas aproape nelocuit şi în părăsire. Din aceste considerente, în anul 1920, arhimandritul Visarion (Puiu) cere Arhiepiscopiei Chişinăului ca „schitul să fie despărţit de Hârjauca şi dat în grija unui stareţ propriu, care să poată îngriji de aproape măcar de vatra ce i s-a lăsat, dându-i-se numele Bocancea, după numele fostului proprietar moldovan al moşiei”11. În aşa mod, începând cu 1 mai 1920, se poate vorbi despre existenţa independentă a schitului Bocancea, condus de stareţul protosinghel Gurie (Tăutu). Slujbele religioase şi pravila călugărească se făceau conform tipicului, duminicile şi la sărbători se oficia Sfânta Liturghie, la care participau şi enoriaşii din satele învecinate12. În restul zilelor slujbele nu se oficiau, dar se făcea întreaga pravilă călugărească, adică cele şapte laude care se încheiau cu obedniţa şi acatistul zilei. S-a păstrat şi un orar al serviciilor bisericeşti din Postul Mare care exemplifică activităţile din schit pe parcursul unei săptămâni.

După cel de-al Doilea Război Mondial povara impozitelor, lipsa inventarului agricol, numărul mic de călugări, persecutările şi verificările riguroase din partea autorităţilor sovietice au condus la decăderea mănăstirii Bocancea13. Astfel, conform Raportului din 3 aprilie 1946 a Împuternicitului Sovietului în problemele Bisericii Ortodoxe Ruse a RSSM, P. N. Romenski, privind activitatea din perioada iulie 1945 – martie 1946, la Bocancea vieţuiau doar trei persoane. Concluzia împuternicitului a fost una categorică: mănăstirea nu este rentabilă şi nu poate exista în asemenea condiţii, adică este necesară închiderea ei şi transferarea călugărilor la alte mănăstiri. În aceste condiţii, la una din şedinţele Sovietului pentru Biserica Ortodoxă Rusă din 7 iunie 1947 de la Moscova, a fost discutată situaţia din mănăstirea Bocancea, unde s-a declarat că este o unitate subdezvoltată, într-un declin economic, fără posibilitatea de a se întreţine, fapt care ar însemna închiderea ei 14. După lichidare, în clădirile mănăstireşti a fost deschis un sanatoriu, urmat apoi de un depozit de grâu şi de o uscătorie de tutun. În chiliile mănăstireşti a fost transferată grădiniţa de copii, alte edificii au fost ocupate de brigada de tractoare a sovhozului din localitate „Dumbrăviţa”15.

În iunie 1992 schitul Bocancea şi-a reluat activitatea, cu statut de schit de maici16. Comunitatea celor patru maici a fost condusă iniţial de ieromonahul Bartolomeu (Victor Sârbu) şi de monahia Varvara. Mănăstirea Hâncu a patronat acest schit până în anul 1997, iar din 1998 schitul Bocancea obţine statut de mănăstire pentru călugări, confirmat prin ordinul Sfântului Sinod din Moscova din 3 aprilie 2001 (registrul nr. 21). Astfel, mănăstirea Bocancea a fost înregistrată, prin cer tificatul nr. 1183, comunităţii religioase acordându-i-se statut de persoană juridică. Organul de conducere al comunităţii devine soborul de călugări, condus pe atunci de ieromonahul Pahomie 17 (Nicolae Jugănaru), stareţul mănăstirii, şi Kiril (Brăguţă), econom. La 9 decembrie 1997, ieromonahul Pahomie (Jugănaru) este numit duhovnic, iar la 4 iulie 2000 este desemnat stareţ al mănăstirii, funcţie deţinută până în prezent.

Stareţi şi personalităţi de referinţă ale mănăstirii Bocancea

În calitatea sa de schit al mănăstirii Hârjauca (1868–1920), sursele de arhivă au păstrat doar menţionarea sporadică a numelui vreunui monah-econom, de regulă, pe bonurile de plată sau pe diverse acte de vânzare-cumpărare. Astfel, printre primii administratori ai schitului Bocancea de la
înfiinţarea sa se consideră ieromonahul Eliodor Zavat, care a exercitat şi funcţia de econom18. Prin anii 1890 econom al schitului  Bocancea/Antonovca a fost preotul Onofronii 19.

În anul 1922 funcţia de casier al schitului Bocancea a fost îndeplinită de Gherontie (Gavriil Guţu)20. S-a născut la 26.X.1887, în comuna Holoşniţa, judeţul Soroca. A intrat la ascultare la mănăstirea Japca în anul 1912, după care este transferat la mănăstirea Cetăţii Ismail, iar din 1915 – la Mitropolia Chişinăului. La 14 martie 1915 a fost călugărit sub numele de Gherontie. În 1918 a fost hirotonisit de arhiereul Platon (Lebedev) în ierodiacon, iar ulterior – în ieromonah. În 1922 a fost desemnat în calitate de casier al schitului Bocancea-Bălţi. A activat la Bocancea vreo jumătate de an (între 3 august 1922 şi 1 decembrie 1923), după care a fost numit stareţ la schitul Rudi.

Primul stareţ al schitului independent Bocancea a fost protosinghelul Gurie (Tăutu), care a exercitat funcţia de stareţ între 1 octombrie 1920 şi 192321. S-a născut în 1871; a fost primit în ascultare la mănăstirea Curchi (10 noiembrie 1899), tot aici tuns în monahism (31 decembrie 1904); hirotonisit în ierodiacon (27 ianuarie 1908), ieromonah (13 aprilie 1912), transferat la Casa Arhierească din Chişinău (16 octombrie 1918). În 1912
a fost gratificat cu nabederniţă şi ridicat în rangul de protosinghel.

Următorul stareţ a fost protosinghelul Gherasim (Chisea), care a condus schitul în anii 1923–192422. Pentru aproape un deceniu, în administrarea schitului Bocancea au avut loc schimbări. Din cauza insuficienţei documentelor, pentru moment prezenţa unor egumeni la mănăstire este documentată doar în baza dosarelor de arhivă, a sigiliilor şi semnăturilor personale pe documente. În acest fel, au fost identificaţi stareţul protosinghel Dionisie (Haraz), numit în funcţie la 1 decembrie 1924–192623. După care urmează stareţul Iona (Iacob Hancotă)24. S-a născut în anul 1855, în satul Costeşti, judeţul Lăpuşna, a studiat la şcoala primară, a fost tuns în călugărie în anul 1881, diaconit în anul 1885, hirotonisit în ieromonah la 1888. Graţie sigiliilor şi semnăturilor pe documente, este atestat în calitate de egumen în anii 1926–1927.

A urmat ieromonahul Atenoghen, care a stăreţit în anii 1927–1928, egumenul Iona devenind în acest răstimp duhovnicul comunităţii monahale 25. Pe timpul său schitul Bocancea a primit în folosinţă gratuită 25 ha de pământ.

Ultimul stareţ al schitului din perioada interbelică a fost protosinghelul Ioachim (Ion Vişan), care a condus obştea monahală între anii 1933 şi 194026. S-a născut în 1882, în satul Mârzaci, judeţul Orhei; a făcut şcoala primară. A fost tuns în monahism la mănăstirea Buzău (1907), decorat de două ori, având şi gradul militar de căpitan. În 1940 s-a retras împreună cu administraţia română peste Prut.

La închidere, în 1947, mănăstirea Bocancea era condusă de ieromonahul Averchie (Axente Mereuţa)27. S-a născut la 1892, a intrat ascultător la mănăstirea Bocancea (1920); studii primare; a fost tuns în monahism în schitul Bocancea (1924). În 1926 este hirotonisit ierodiacon, în 1931 – ieromonah. În anul 1934 schitul Bocancea cere numirea ieromonahului Averchie în calitate de blagocin „pentru educaţia fraţilor şi pentru menţinerea bunei rânduieli în serviciile schitului”. Protosinghelul Ioachim, solicitând numirea ieromonahului Averchie în funcţie, menţiona că este nevoie de „un duhovnic pentru sfaturile şi îndrumarea fraţilor trăitori şi noilor începători în acest schit şi un blagocin”28. Numit blagocin al schitului (25 aprilie 1934), a îndeplinit, după necesitate, în lipsa stareţului Ioachim, şi funcţia de stareţ. La mănăstirea Bocancea s-a aflat până la închiderea ei, în 1947, după care, până la 1959, a slujit în mai multe parohii, inclusiv din satul Vârnova, raionul Ocniţa 29. Din 1959 până în 1962 a fost călugăr la mănăstirea Căpriana, după închiderea ei a locuit în satul Bilicenii Vechi. Din 1965 şi până la moarte (1979) a fost
pensionar al eparhiei.

La redeschidere (1992) în calitate de schit pentru maici, aflat în administrarea mănăstirii Hâncu, cele patru surori de la schitul Bocancea erau conduse de ieromonahul Bartolomeu (Victor Sârbu).

Actualmente, stareţ al mănăstirii de monahi Bocancea este arhimandritul Pahomie (Nicolae Jugănaru), care îndeplineşte această funcţie din anul 1998. Absolvent al Seminarului Teologic din Noul Neamţ (1990–1994) şi al Universităţii de Teologie Ortodoxă din Republica Moldova. În anul 1993 este călugărit de către episcopul Vichentie al Benderului. În 1994, în orașul Comrat este hirotonisit în treapta de citeţ şi ipodiacon, apoi în ierodiacon, iar la 8 martie 1997 – ieromonah. Pentru activitate spre binele Bisericii Ortodoxe din Moldova, ieromonahul Pahomie este decorat cu dreptul de a purta Cruce de aur (1998); avansat în treapta de egumen (3 octombrie 2002); decorat cu dreptul de a purta Paliţa şi Cruce cu pietre scumpe (26 octombrie 2002). La 11 ianuarie 2008, la Liturghia din Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din municipiul Bălţi, este hirotonisit în rangul de arhimandrit. Personalitatea anului (2006, 2007 şi 2008), conform sondajelor realizate de ziarul raional Ecoul nostru.

Comunitatea monahală
Nu putem spune cu certitudine câţi monahi vieţuiau în schitul Bocancea în primele decenii de activitate. Cert este că la sfârşitul sec. XIX întreaga gospodărie a schitului era condusă de un econom, iar odată cu încheierea lucrărilor de câmp toţi călugării se întorceau la mănăstire; la biserică şi gospodăria rămâneau pentru înfăptuirea slujbelor un ieromonah, un cliromonah, un ponomar, un cântăreţ în strană şi un paznic30. Primele informaţii privind componenţa numerică a comunităţii monahale din schitul Bocancea ţin de anul 1922: un protosinghel, un ierodiacon, 2 monahi, un frate rasofor şi 7 fraţi de ascultare, în total 12 persoane 31. În 1927 comunitatea fraţilor de la Bocancea era compusă din 10 vieţuitori, dintre care stareţul, egumenul Iona; economul Nicodim (Enescu); ierodiaconul Averchie (Mereuţă); schimonahul Ioasaf (Cocârţă), (n. 1847, satul Onişcani, Orhei, tuns în monahism la 1919 în schitul Bocancea, decedat în 1934); monahii Teofilact şi Afanasie, 4 fraţi de ascultare 32. În anul 1933 33, comunitatea avea 20 de fraţi, conduşi de stareţul Ioachim (Vişan); 2 ieromonahi Averchie (Mereuţă) şi Gherontie 34 (Gheorghe Zaporojan, n. 1890, satul Vărvăreuca, Soroca, a absolvit şcoala primară; tuns în călugărie în anul 1919 la mănăstirea Dobruşa); 2 ierodiaconi – Nicanor Bârcă (n. 1892, tuns în călugărie la 1925 la mănăstirea Dobruşa) şi Pitirim Nolovatic (n. 1889, satul Lunga, Soroca; tuns în călugărie în 1921 la Dobruşa); schimonahul Ioasaf (Cocârţă); 2 monahi – Afanasie (Gonţa) şi Mina (Grecu); un rasofor Afanasii (Popovici); 11 fraţi de ascultare. Fiecare vieţuitor al schitului îndeplinea anumite ascultări. De exemplu, la 1934 vopsirea acoperişului bisericii a fost făcută de fratele Costache Hârbu, plita de bucătărie a fost refăcută de fratele Ştefan Borodat, iar ieromonahul Gherontie (Zaporojan) era iscusit la repararea butoaielor 35.

În anii 1935–1936 în comunitatea monahală au fost tunşi în călugărie 3 fraţi noi: Ieremia (Popa), Gheorghe (Tăiatu), Ştefan (Borodat), fiind întocmit procesul-verbal necesar cu menţionarea calificativului răspunsurilor candidaţilor, suficient sau bine36. În anul 1936, la schitul Bocancea erau 19 vieţuitori, dintre care un protosinghel, 2 ieromonahi, un ierodiacon (Nicanor Bârcă), un rasofor (Afanasie Popovici) şi 13 fraţi de ascultare.

În anii 1938–1939, în schit vieţuiau stareţul, protosinghelul Ioachim Vişan; ieromonahii Averchi Mereuţă şi Melsidec Leşanu (călugărit la Dobruşa); ierodiaconii Nicanor Bârcă şi Rudiil Ciobanu (călugărit la Noul Neamţ); trei monahi noi, toţi tunşi în monahism la Bocancea, şi 9 fraţi de ascultare37. În anul 1938, în legătură cu cererea de transferare a ierodiaconului Nicanor (Bârcă) la schitul Corneşti, stareţul Ioachim (Vişan) a solicitat ca funcţia de econom deţinută anterior de ierodiaconul Nicanor să fie acordată pe viitor monahului Sevastian (Borodat)38.

După 28 iunie 1940, în timpul primei ocupaţii sovietice, la mănăstirea Bocancea au rămas doar câţiva preoţi pentru oficierea slujbelor şi administrarea gospodăriei, ulterior, în conformitate cu politica oficialităţilor, au fost confiscare terenurile arabile, vitele, iar călugării alungaţi pe drumuri. După închiderea mănăstirii, în 1947, cei trei călugări, nefiind în stare să prelucreze pământurile şi să întreţină gospodăria, au fost trimişi pe la casele lor.

De la redeschiderea sa în 1992, schitul de maici Bocancea, fiind în administrarea mănăstirii Hâncu, întrunea un ieromonah, duhovnicul Bartolomeu (Victor Sârbu), şi 4 surori de ascultare39, care în 1996 temporar se aflau sub conducerea monahiei Varvara. În 1998 la schit locuiau 12 maici 40. În 1998–2001, comunitatea monahală este condusă de ieromonahul Pahomie (Jugănaru). În prezent, la mănăstirea Bocancea sunt 12 monahi şi fraţi de ascultare.

Printre monahii mănăstirii un loc aparte revine egumenului Kiril (Viorel Brăguţă)41. Născut la 30 octombrie 1979, în satul Bumbăta, Ungheni; în 1994, după absolvirea şcolii medii, a intrat în ascultare la mănăstirea Noul Neamţ. La 22 decembrie 1997, fratele de ascultare este numit econom al mănăstirii Bocancea. La 31 ianuarie 1999, în Catedrala Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din oraşul Chişinău, după hirotesia în treptele de citeţ şi ipodiacon, a fost hirotonisit diacon, iar la 3 aprilie 1999 – preot (celibatar). A fost tuns în călugărie la 20 februarie, de stareţul mănăstirii, ieromonahul Pahomie, cu numele de Kiril (în cinstea Sfântului Kiril al Alexandriei). Studii: Şcoala Duhovnicească din Tighina (1995–1997), Seminarul Teologic din Chişinău (1998–2002), Universitatea de Teologie Ortodoxă din Republica Moldova (2006). Distincţii: este decorat cu dreptul de a purta nabederniţă (26 octombrie 2002) şi numit blagocin al mănăstirii Bocancea; la 13 septembrie 2003 este decorat cu Cruce de aur. În 2007 este avansat în treapta de egumen, iar la 28 septembrie 2008, la Sfânta Liturghie din biserica Învierea Domnului din oraşul Ierusalim, Israel, este decorat cu dreptul de a purta Cruce cu pietre scumpe. La 4 decembrie 2011, la Mormântul Domnului din Ierusalim, a fost ridicat în treapta de arhimandrit. La 20 decembrie 2011, Petru, episcop de Ungheni şi Nisporeni, l-a desemnat cleric al mănăstirii Bocancea, stareţ al mănăstirii Hârjauca42.

Domeniul mănăstirii
Schitul Antonovca/Bocancea a fost fondat, în mod special, în calitate de economie a mănăstirii Hârjauca. La început schitul poseda o moară de abur, o vie de 12 desetine, o gospodărie frumoasă şi o moşie cu suprafaţa totală de 1 100 desetine. Printre anexele gospodăreşti se numără un hambar de scânduri pentru păstrarea grânelor, acoperit cu şindrilă, o şură de cărămidă acoperită cu şindrilă, o şură (sâsâiac) de nuiele pentru păstrarea porumbului, un hambar de lemn cu o lungime de 20 stânjeni, un beci din cărămidă şi piatră. O importanţă deosebită în dezvoltarea economică a schitului Bocancea şi a mănăstirii Hârjauca l-a avut atelierul de fierărie 43 şi moara cu abur 44, care aduceau un venit, între 100 şi 300 de ruble lunar.

La 5 septembrie 1894 a fost semnat un contract special privind darea în arendă a unui lot de pământ din moşia schitului Antonovca, din componenţa mănăstirii Hârjauca45. Pentru o sumă anuală de 5 000 de ruble, pe un termen de 6 ani, a fost arendat terenul de 1 030 desetine, care includea moara cu abur, moara de apă, oloiniţa, via de 9 pogoane, hambarul pentru grâne, grajdurile pentru animale. Contractele de arendă au fost reînnoite în anii 1904 46, 1909 47.

În anul 1922 averea schitului se estima la 10 ha de vie, 2 ha de livadă, 20 ha de grădină de zarzavat, un iaz, 3 ha de teren neproductiv şi un corp de case cu un cat (într-un nivel) 48. În 1923 se redobândeşte o vatră de 50 ha pentru agricultură, iazul de 42 ha, apoi via de 15 ha şi se obţin 16 ha de pădure lângă mănăstirea Hârjauca, se replantează livezile de 16 ha. Schitul deţinea, în 1927, în proprietatea sa 28 ha de teren arabil, 20 ha de imaş, 15 ha pentru case, 16 ha de pădure, un iaz de 43 ha, în total o moşie de 122 ha, 10 ha de vii, adică o vie cu două pogoane, 3 200 tufe de vie 49. În anul 1927, Ministerul Agriculturii, a aprobat decizia să se rezerve din moşia Ciuciuieni, judeţul Bălţi, suprafaţa de 25 ha care să fie dată în folosinţă gratuită schitului Bocancea50. Peste un an au fost delimitate hotarele acestui lot de pământ: la nord cu loturile locuitorilor din satul Dumbrăviţa; la sud cu iazul schitului; la est cu conacul schitului şi la vest se hotărniceşte cu loturile de pământ ale locuitorilor din satul Dumbrăviţa, documentul fiind semnat de stareţul mănăstirii ieromonahul Atenoghen, agronomul regional I. Baltaga şi administratorul agricol Vl. Naila 51.

În cămările şi beciurile schitului, la sfârşitul anilor 1930, erau depozitate, aproximativ 20 de puduri de făină de porumb; 12 puduri de făină de grâu; 50 de puduri de porumb boabe; 350 de puduri de grâu; 120 de puduri de orz; 40 de puduri de ovăz; 20 de puduri de cartofi; 30 de puduri de floarea-soarelui; 35 de puduri de fasole; 5 puduri de bob; 70 de vedre de varză murată; 50 decalitri de vin; 45 kg de brânză de oi; 20 kg de brânză de vaci; 70 kg de ulei; 2 kg de măsline; 5 kg de orez; 2 kg de zahăr 52. În anul 1931 schitului i-a fost eliberată condica de milă cu condiţia ca toate ofrandele strânse să acopere datoria de 76,913 lei ce avea schitul la episcopie, fiind colectată la acea vreme numai suma de 2 280 lei 53. În acest context, secţia economică a Eparhiei cere să fie eliberată condica de milă cu condiţia ca numai ¼ din ofrande să fie lăsate pentru cheltuielile schitului, restul să fie vărsat spre amortizarea datoriei.

Tot la compartimentul litigiilor se include şi situaţia privind obţinerea rentei. Astfel, după separarea de mănăstirea Hârjauca (1920), schitul Bocancea a primit renta pentru 500 ha din moşia Ciuciuieni-Bocancea, iar mănăstirea Hârjauca a primit renta pentru 1 000 ha. Atribuirea acestor rente a avut loc în urma unui acord încheiat între ambele mănăstiri înaintea Comisiunii de expropriere 54. Ulterior, Ministerul de Domenii a mai dat pentru cele 1 500 ha expropriate o cotă de 20% din care fusese reţinută de stat la măsurătoare, cu titlu de dobândă. Asupra acestei cote s-au iscat pretenţii din partea mănăstirii Hârjauca, care dorea să o ia întreagă, fără a ceda vreun lot schitului Bocancea. Din considerentele că dobânzile asupra acestei cote au fost achitate de la 1 mai 1920 şi până la 1 mai 1937, ele au fost încasate pentru valoarea celor 500 ha atribuite schitului Bocancea, devenind în Episcopia Hotinului sumă litigioasă. Pentru clarificare au intervenit specialişti de la Ministerul Agriculturii, Direcţiunea Aplicării Reformei Agrare, care au concluzionat că pretenţiile schitului Bocancea privind cota de 20% din preţul celor 500 ha expropriate din moşia Ciuciuieni-Bocancea (care avea în total 1 500 ha) urmează a fi prezentate înaintea tribunalului Bălţi.

Avându-se în vedere că schitul Bocancea avea învoiala făcută cu mănăstirea Hârjauca de a i se da renta pentru 500 ha, urmează ca şi atribuirea cotei de 20% din preţ să fie invocată din această învoială, litigiul fiind clarificat la Direcţiunea Cadastrului în favoarea schitului Bocancea.

În 1933 moşia schitului Bocancea cuprindea 3 ha – vatra schitului cu livadă, 4 ha – vatra odăii, 5 ha – toloaca de păşunat, 5 ha – teren arabil, 100 m2 loc de cimitir 55. Via măsura 2,5 ha, 0,5 ha de pădure, 4 000 m2 – grădina de zarzavat, 2 ha de fâneaţă cu 30 de nuci, 1 000 m2 locul casei şi iazul, 5,3 ha teren arabil. Dintre animale, la schit figurau un cal, o iapă, 4 boi, un buhai, 3 vaci, 3 viţele, 52 de oi, 3 berbeci, 17 porci, 100 de păsări. Printre anexele gospodăreşti se menţionează un grajd pentru cai, câte o şură pentru vite şi oi, un beci, o şură mare pentru unelte şi păsări, un hambar pentru pâine, două fântâni. Casa de la vie cuprindea un bloc cu două camere, o fântână. Magazia aflată deasupra beciului necesita reparaţie curentă (1934)56. Tot atunci au început lucrările de proiectare şi construcţie a unui pod peste iazul schitului Bocancea, peste iezătura pârâului Ciuluc, care avea menirea să unească punctele cardinale Chişcăreni – Iezăreni – Valea-lui-Vlad – mănăstirea Bocancea, lucrările demarând în anul 1926 57.

În 1934, noul stareţ al schitului, Ioachim (Vişan), a investit sume substanţiale pentru restabilirea iazului (primit în gestiune la 1923), cu o suprafaţă totală de 42,83 ha58. Conducerea schitului cere retrocedarea întregii suprafeţe a iazului în folosinţa comunităţii de fraţi (la 1928 i s-au retras 19 ha), motivând că are mijloace financiare pentru valorificarea lui eficientă.

În acest context, prezentăm doar câteva date care exemplifică situaţia economică a mănăstirii, adică veniturile şi cheltuielile ei lunare şi anuale. Veniturile obţinute de comunitatea monahală de la Bocancea se reduc la vânzarea lumânărilor (aproximativ 300–400 lumânări pe lună a câte 2 lei bucata); vânzarea prescurilor (la un preţ de 3 lei bucata); venit de la slujbe şi acatiste; comercializarea stufului, vinului (aproximativ 50 litri a câte 5 lei pentru un litru); pielicele de miel (30 pielicele a câte 150 lei bucata); 10 litri de lapte; 3 kg de brânză; 23 puduri de cartofi (20 lei pudul); 5 puduri orz (20 lei pentru un pud)59. La capitolul cheltuieli includem în acest context 180 de lei lunar pentru alimentele comunităţii de fraţi; 690 de lei pentru îmbrăcăminte, procurate de la firma Paradis din Valea-lui-Vlad, şi 450 de lei pentru încălţăminte de la firma lui V. Goldenştein; 1 417 lei au fost achitaţi pentru lucrarea viei, la care se adaugă peste o mie de lei la săpatul viei. Salariul stareţului constituia 500 de lei, iar cel al ciobanului – 250 de lei. Împrejmuirea schitului cu gard de firma V. Vilimborş a costat 550 de lei. Pentru procurarea cărţilor din bibliotecă au fost cheltuiţi 840 de lei. Cât priveşte achitarea impozitelor, administraţia schitului Bocancea s-a adresat în repetate rânduri autorităţilor ecleziastice precum că percepţia de la Valea-lui-Vlad, în pofida dispoziţiunii Ministerului Finanţelor privind scutirea mănăstirilor de impozitul agricol, în continuare somează schitul să achite impozitele aferente 60.

În anul 1936 moşia schitului Bocancea a fost evaluată în felul următor: teren arabil la un preţ de 6 000 de lei hectarul; fâneţe – 6 000 de lei pentru un hectar; grădină şi vie 10 000 de lei pentru un hectar; livadă – 15 000 de lei un hectar, iar un hectar de pădure era apreciat la 30 000 de lei61. Averea totală a schitului Bocancea reprezenta 12 ha vatra schitului, 7 ha livadă; 2 ha curte; 45 ha teren arabil; 3 ha grădina; 1 ha fâneţe; 30 ha iaz; 1 ha cimitirul schitului; 5 ha vie; 1 ha pădure; circa 3 ha teren neproductiv. În anul 1937, stareţul schitului protoiereul Ioachim relatează că ultimii ani comunitatea monahală ţine cu greu piept problemelor economice 62.

În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, averea schitului Bocancea includea trei fântâni, o casă de la vie şi cramă cu două odăi, iar pământurile schitului se ridicau la 2,5 ha, suprafaţa curţii schitului cu tot cu livadă; 4 ha odaia cu livadă; 7 ha de teren arabil lângă schit; 3 ha de vie; un ha livadă de nuci; un ha de pădure; 6,5 ha de teren arabil în jurul viei; 25 ha de teren în jurul schitului; 25 ha de iaz lângă schit; 16 ha de pădure în folosinţa schitului. Pe lângă aceste terenuri agricole, schitul avea nevoie de teren pentru păşunat, arendând anual 20 ha63. Conform Decretului– Lege nr. 1340 din 30 martie 1938 pentru modificarea Legii înzestrării mănăstirilor cu păduri şi teren agricol, schitul Bocancea a fost împroprietărit cu 36 ha de teren agricol64.

După închiderea mănăstirii, în 1947, pământurile au fost expropriate; anexele gospodăreşti posedate anterior de mănăstire au trecut abuziv în folosinţa statului.

La câţiva ani după redeschiderea mănăstirii, conform deciziei primăriei satului Dumbrăviţa, în anul 1994, mănăstirii Bocancea-Schit i s-a repartizat un lot de 5 ha65. Terenul fusese acordat cu condiţia interzicerii construcţiilor capitale şi drumurilor cu placaj dur; folosirea metodelor chimice de combatere a dăunătorilor. Printre acareturile gospodăreşti ale mănăstirii Bocancea la 22 aprilie 2011 au fost înregistrate un beci, un şopron şi şapte şuri, toate clădite în anul 2004 din piatră, acoperite cu foi de ardezie. Actualmente, mănăstirea Bocancea are o economie bazată pe cultivarea pământului celor 5 ha de teren agricol.

Biserica mănăstirii Bocancea cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Biserica de piatră şi cărămidă, ridicată între anii 1869 şi 1872, „se afla pe o ridicătură, într-o grădină de pomi fructiferi şi ocupa 2 desetine pământ. Lungimea bisericii era de 6 stânjeni, lăţimea – 4 stânjeni, înălţimea de la soclu până la acoperiş – 3 stânjeni şi 1 arşin (tot cu soclu), iar împreună cu acoperişul înălţimea se ridica la 4 stânjeni şi 1 arşin. Împreună cu clopotniţa şi crucea, înălţimea se estima la 5 stânjeni. Biserica avea o clopotniţă, acoperită cu tablă de metal, la care era adăugat un bloc de piatră şi cărămidă, acoperit cu şindrilă. Clopotniţa avea cinci clopote, cu o greutate totală de 15 puduri. Biserica are o arhitectură destul de bună”. Alături de biserica schitului se afla un bloc cu şapte secţiuni, clădire ridicată din vălătuci, acoperită cu şindrilă, două odăi prezentau trapeza pentru comunitatea monahală, o bucătărie. Întreaga gospodărie era împrejmuită de un gard de nuiele66.

În perioada interbelică, biserica cu stăreţia încadra două camere, două săli, un salon şi patru chilii67. Corpul nou, construit în 1928, includea opt chilii, două săli, o trapeză, bucătărie, două cămăruţe pentru lemne; un bloc cu nouă camere şi trei săli; o casă cu trei camere şi o sală68. Blocul nou era în stare bună, urmau să fie vopsite doar uşile şi ferestrele. Casa de la vie includea un bloc cu două camere, o sală, o fântână.

Amplasarea, în perioada 1947–1992, în spaţiile complexului monahal a grădiniţei de copii, a brigăzii de tractoare a avut un impact categoric negativ asupra păstrării edificiului. Astfel, în 1990, din toată averea mănăstirii Bocancea a rămas doar trapeza cu câteva chilii, turla bisericii s-a năruit, două clopote au dispărut, mormintele au fost nivelate, schitul posedând doar un teren, acordat anterior pentru cimitir, de 100 m2. Peste un an, în 1992, odată cu intrarea în mănăstire a ieromonahului Bartolomeu (Victor Sârbu), biserica a fost reparată. Sub egida stareţului ieromonahul Pahomie, care vine la mănăstire în anul 1994, continuă lucrările de reparaţie şi de amenajare a complexului monahal.

Edificiul bisericii are un plan dreptunghiular, absidele laterale lipsă. La absida altarului, de formă semicirculară, diaconicul şi proscomidiarul se evidenţiază în exterior prin două camere-anexe. Biserica are un pronaos mic, delimitat de naos prin doi stâlpi de formă pătrată69. Deasupra pronaosului se înalţă turla clopotniţei. Clădirea bisericii este ridicată din piatră, pereţii interiori şi pereţii despărţitori din calcar, cu două rânduri de ferestre, făţuirea exterioară şi lucrările de finisare sunt realizate cu ciment70. Astăzi construcţiile plasate pe teritoriul mănăstirii sunt următoarele (oferite prin amabilitatea stareţului, arhimandritul Pahomie)71: biserica mănăstirii are o suprafaţă de 170,5 m2, iar înălţimea de 6,50 m. Intrarea în biserică se face printr-un coridor înalt de 2,90 m, cu o suprafaţă de 4,5 m2; sala bisericii are o înălţime de 5,90 m şi suprafaţa de 66,4 m2.

Altarul are următoarele proporţii: prin părţi înălţimea de 3,0 m şi suprafaţa de 5,8 m2; înălţimea de 3,0 m şi suprafaţa de 6,0 m2, partea centrală ocupă suprafaţa de 27,1 m2, având o înălţime de 5,50 m. În total, suprafaţa interioară a bisericii este de 128,5 m2. Nivelul doi al bisericii prezintă următorii parametri exteriori: 8,80 x 4,5 m, suprafaţa totală – 39,6 m2, înălţimea 3,0 m; în interior înălţimea de 3,0 m, suprafaţa încăperii de 15,5 m2. Nivelul trei – clopotniţa – are o înălţime de 3,0 m, suprafaţa totală de 11,7 m2. Înălţimea interioară este de 2,9 m, suprafaţa totală de 3,2 m2. Clopotniţa reprezintă un turn înalt, cu patru geamuri dreptunghiulare cu partea de sus semiovală; turnul octogonal este încoronat cu un bulb octogonal, din care se înalţă crucea bisericii.

Prezentăm şi o scurtă descriere a chiliei, construită în anii 1869–1870. Pereţii principali şi cei despărţitori sunt ridicaţi din cărămidă; acoperişul este făcut din tablă; pardoseala din lemn, două rânduri de ferestre, uşile cu filoane; încălzirea cu sobă. Această chilie este una dintre cele mai vechi clădiri ale mănăstirii Bocancea, înălţată cu aproximativ 140 de ani în urmă, într-un nivel, simplă, comodă, menită să satisfacă nevoile comunităţii monahale la deschiderea schitului Bocancea, în anul 1872. Chilia mănăstirii are o suprafaţă de 166,77 m2, cu dimensiunile de 15,30 x 10,90 m, înălţimea de 3,40 m. Suprafaţa totală a clădirii bisericii şi a chiliei este de 418,2 m2. Suprafaţa interioară a chiliei este de 117,2 m2. Chilia se compune din trei coridoare, respectiv cu suprafaţa de 11,4 m2, 16,8 m2 şi 4,4 m2; bucătăria cu o suprafaţă de 13,7 m2; baia de 6,5 m2 şi cinci spaţii locative, care, respectiv, posedă următoarea suprafaţă: 14,0 m2, 9,0 m2, 9,0 m2, 8,7 m2 şi 13,7 m2.

Un loc aparte în arhitectura complexului monahal Bocancea îl deţine stăreţia. Ea ocupă o suprafaţă totală de 337,0 m2, inclusiv două terase a câte 24,0 m2 şi, respectiv, 5,3 m2 şi încăperea personală a stareţului mănăstiri, cu o suprafaţă de 293,9 m2 (30,30 x 9,70 m, înălţimea încăperii de 3,8 m). Stăreţia este construită din piatră, cu pereţii interiori şi despărţitori din cărămidă şi calcar, podul de lemn, acoperită cu ardezie; pardoseala primului etaj făcută din ciment, două rânduri de ferestre şi uşi cu filoane; făţuirea exterioară şi lucrările de finisare sunt făcute cu ciment; încălzirea cu sobă. Una din terasele stăreţiei, ridicată prin anii 1880, după construirea bisericii şi a chiliei, este făcută din piloni de metal de susţinere şi placată cu sticlă, acoperită cu ardezie; cea de-a doua terasă este nouă, construită în anul 2004, tot din metal şi sticlă, acoperită şi ea cu ardezie. Printre ctitorii din ultima vreme ai mănăstirii Bocancea trebuie menţionaţi şeful asociaţiei din satul Chişcăreni, Nicolae Ion Moraru, numeroşi întreprinzători şi enoriaşi care au avut un aport deosebit la renovarea mănăstirii, la refacerea bisericii, chiliilor şi gospodăriei comunităţii monahale. Actualmente, mănăstirea de călugări Bocancea reprezintă unul din punctele turistice, care intră în oferta agenţiilor de turism din ţară 72.

Inventarul liturgic
Dosarele arhivistice oferă cercetătorilor doar nişte date sumare privind icoanele, cărţile sfinte sau piesele de orfevrărie aflate în patrimoniul mănăstirii Bocancea. La sfinţirea schitului, în 1872, biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel avea iconostasul de lemn, întrun registru, cu un fundal albastru-deschis, icoanele erau pictate în ulei, fiind încadrate în rame aurite73. Aflăm că deasupra Porţilor Împărăteşti se aflau icoana Mântuitorului şi a Maicii Domnului, ferecată în argint cu titlul 8474. În partea dreaptă a iconostasului se afla icoana Mântuitorului şi icoana hramului, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar în partea stângă – icoana Maicii Domnului şi a Cuviinciosului Antoni Pecerski. În altar erau următoarele piese de cult: pe pristol – un candelabru cu trei lumânări; icoana Mântuitorului în ramă aurită, pictată pe pânză, sub care o candelă de metal, iar sub icoană un fotoliu de lemn, cu decor aurit, drapat cu ţesături colorate. Pe altar – icoana Mântuitorului în coroană de spini şi icoana Mântuitorului rugându-se, ambele pictate pe pânză, ferecate în rame de lemn aurite.

În partea dreaptă a altarului era aşezată icoana Sfinţilor Apostoli Constantin şi Elena, iar în cea stângă – icoana Sfântul Ioan Botezătorul. Ambele pictate pe pânză, în rame aurite. Tot aici se aflau şi 12 icoane ale sărbătorilor de peste an, toate pictate pe lemn.

Printre inventarul liturgic vasele ocupă un loc deosebit. În acest context, merită să fie menţionate o ceaşă, un discos, steluţa, linguriţa şi două talgere, toate realizate din argint cu titlul 84. Cana, discosul, linguriţa şi steluţa erau din argint placat cu aur, iar cele două farfurii sunt placate cu argint, două cuţite cu mânere de os, o farfurioară pentru oficierea serviciilor divine, două urcioare cu titlul 84, de argint, altul placat cu argint; crucea de pe pristol de argint cu titlul 84, aurită; o farfurie placată cu argint, cădelniţă de metal.

În categoria veşmintelor bisericeşti, la momentul deschiderii bisericii cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel intrau trei veşminte pentru pristol, trei acoperăminte pentru altar, veşminte preoţeşti – felonul cu toate cele necesare, două veşminte diaconeşti cu toate cele necesare, cinci piese realizate din brocart rusesc, toate cusute cu fir metalic 75. Administraţia schitului avea grijă pentru inventarul liturgic din biserică. Spre exemplu, în luna septembrie 1934, cheltuielilor curente, menţionate în compartimentul economic, li se adaugă cheltuielile legate de procurarea iconiţelor de metal (la preţul de 240 lei bucata) 76, toate realizate în atelierele de la Episcopia Bălţi. Reparaţia  ădelniţei (de asemenea la fabrica Episcopiei Bălţi) a costat 100 de lei, pentru procurarea de icoane pentru biserică şi tipărirea a patru cărţi bisericeşti s-a eliberat suma de 269 de lei.

Actualmente, decorul interior al bisericii, icoanele, picturile şi inventarul liturgic, opera meşterilor contemporani, sunt prezentate prin chipurile de sfinţi pictate pe pereţii interiori ai bisericii, grupuri de sfinţi, scene din viaţa sfinţilor, icoane precum Maica Domnului cu Pruncul, Cina cea de taină, Sfântul Apostol Andrei, Luca, Marc, Toma, Matei, Sfântul Arhanghel Gavriil, Ioan Gură de Aur, icoana hramului, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Iconostasul în trei registre, uşile împărăteşti, policandrul, sfeşnicele şi candelele, crucile de procesiune şi cărţile sfinte ferecate în metal impresionează prin simplitatea decorului, eleganţa liniilor şi formelor. Bolta bisericii e pictată cu scene din viaţa sfinţilor, chipurile sfinţilor, ale evangheliştilor ş.a., realizate conform canonului bisericesc, invocând ideea majoră a împăcării şi reculegerii.

Printre icoanele mănăstirii Bocancea atenţie deosebită merită piesele de o vechime considerabilă. În acest context, remarcăm icoanele Adormirea Maicii Domnului, Iisus Hristos, Maica Domnului cu Pruncul, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Maica Domnului cu Pruncul tronând ş.a. În paginile ce urmează vom prezenta descrierea sumară a unor piese mai reprezentative. Icoana Adormirea Maicii Domnului. Datare: prima jumătate
a sec. XIX, autor necunoscut, mărime: 50 x 80 cm; tehnica de lucru: tempera, pictură pe lemn. Patrimoniul mănăstirii include două icoane cu scena Adormirii Maicii Domnului.

Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (28 august) este una dintre cele mai îndrăgite la popoarele ortodoxe. În iconografia tradiţională scena Adormirii este descrisă astfel: câte o clădire în dreapta şi în stânga icoanei. În mijlocul planului frontal se află Maica Domnului întinsă pe un pat, cu mâinile încrucişate pe piept. La capul Maicii Domnului se află Sfântul Apostol Petru. În partea opusă stă Sfântul Apostol Pavel, tot aplecat, privind spre Maica Domnului. Lângă fiecare dintre cei doi mai sunt alţi cinci apostoli, plini de tristeţe. În spatele patului, la mijloc, se află Hristos într-o mandorlă a slavei. Este încadrat de îngeri, şi, puţin mai departe, de sfinţii ierarhi. Hristos ţine cu amândouă mâinile sufletul mamei Sale sub forma unui prunc înfăşat. El şi Maica Domnului – atât trupul, cât şi sufletul ei – sunt reprezentaţi cu aureole; la fel şi îngerii. Apostolii şi ierarhii sunt reprezentaţi fără aureole, pentru a se scoate în evidenţă chipurile Mântuitorului şi al Maicii Domnului. Din acelaşi motiv, îngerii, aureolele şi veşmintele sunt pictaţi în culori pale. Icoana este încadrată într-o formă dreptunghiulară, într-o ramă de lemn aurit. O inscripţie, în slavonă, «Успенiе Пресвятыя Богородицы», domină partea de sus a icoanei, fiind plasată pe un fundal cenuşiu-plumburiu, care este dominant, prin omogenitatea sa, în contrapunere cu galbenauriul din partea de jos a icoanei.

Icoana Maica Domnului cu Pruncul (două exemplare). Cronologie: hotarul sec. XVIII–XIX, autor necunoscut, mărime: 60 x 60 cm; tehnica de lucru: tempera, pictură pe lemn; lemnul icoanei parţial deteriorat de foc. Din punct de vedere teologic, icoana Maicii Domnului o reprezintă pe prima fiinţă umană care a realizat scopul întrupării: îndumnezeirea omului. Această reprezentare este în opoziţie cu icoana lui Hristos, fundamentele tuturor iconografiilor ce îl reprezintă pe Dumnezeu care devine om.

Iconografii din toate timpurile au încercat să o prezinte pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă şi slăvita. Uneori au pictat-o mâhnită
şi îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală şi de înţelepciune. Doamna Preacurată este prezentată întotdeauna cu capul acoperit cu o năframă, care îi cade şi pe umeri, conform tradiţiei iudaice din acele vremuri.

Această năframă sau acoperământ de cap este, de obicei, roşu, pentru a simboliza suferinţa şi sfinţenia obţinuta. Pruncul cu mâna stângă cuprinde gâtul maicii Sale pentru a-şi apropia obrazul de obrazul Mariei, într-un minunat gest de tandreţe. Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trăsături precise, a cărui frunte amplă reflectă înţelepciunea dumnezeiască. Veşmântul Său, himationul, roşu purpuriu, are sclipiri de aur, aşa cum se cuvine lui  Dumnezeu: este lumina cea neinserată. Icoana, de formă pătrată, este încadrată într-o ramă de lemn. Chipurile Maicii Domnului şi al Pruncului sunt încoronate cu nimburi aurii, Maica Domnului fiind reprezentată şi cu o coroană în cap, în mare parte deteriorată. Coroana este decorată cu motive ornamentale emailate, în centru având aplice metalice. Este împodobită cu elemente decorative florale specific bizantine. A fost păstrată până la redeschiderea mănăstirii, într-un sat din vecinătate, după care a ajuns în colecţia mănăstirii77.

Icoana Isus Hristos. Cronologie: prima jumătate a sec. XIX, autor necunoscut; tehnică: tempera, pictură pe lemn; necesită restaurare. Chipul lui Hristos blagoslovind este realizat într-o gamă caldă de ocru, cu desenarea pliurilor vestimentare în linii negre, fundalul galben-lăptos. Cu regret, icoana în starea ei actuală prezintă numeroase pete de culoare şterse, distruse de vitregia timpurilor. Trăsăturile feţei absolut perfecte, blândeţea şi bunătatea izvorâtă din chipul Mântuitorului, profunzimea privirii lui Hristos din prezenta icoană ridică piesa la rangul icoanelor de o deosebită valoare artistică şi istorică, Icoana Iisus Hristos. Fragment din iconostasul bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Foto: L. Condraticova, 2011)
păstrată cu sfinţenie actualmente la mănăstirea Bocancea.

Icoana Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Cronologie: prima jumătate a sec. XIX, autor necunoscut, tehnică de lucru: tempera, pictură pe lemn; stare de păstrare satisfăcătoare, lemnul icoanei este parţial deteriorat. Este o lucrare de pictură tradiţională, care îi reprezintă pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena ţinându-şi mâinile pe crucea biruitoare cu aspect antic. Pictura icoanei este realizată pe suport de lemn. Inscripţia este făcută în
slavonă. Icoana are o valoare deosebită în primul rând graţie faptului că prezintă un model de port împărătesc, de altfel, destul de exuberant, luxos chiar. Coroana simplă, de formă dreptunghiulară, a Elenei este decorată în partea de sus şi de jos cu două rânduri de perle. Coafura simplă, cu părul prins la spate, este încununată prin această coroană, asociată cu cercei lungi, suspendaţi, cu şiraguri de perle. Rochia în general, de culoare rozpal,
lungă până în podea, în frumoase pliuri. Împăratul Constantin poartă un hiton de formă asemănătoare cu cel al veşmintelor împărătesei Elena. 12 elemente decorative de un roşu-rubiniu la fel sunt cusute cu perle de mărimi mai mici şi plasate pe întreg fragmentul hainei.

Biblioteca mănăstirii
În primii ani după fondare schitul Bocancea avea câteva cărţi liturgice, şi anume: 1) Evanghelie (Kiev, 1784); 2) Evanghelie (Kiev, 1810), ferecată în argint cu titlul 84, încadrată în catifea albastru-închis; 3) Evanghelie (Kiev, 1851); 4) Evanghelie (Moscova, 1867), de catifea de culoare zmeurie. Ulterior au fost atestate numeroase cărţi liturgice atât în limba rusă, cât şi în limba română, editate la Kiev şi Chişinău iar cele româneşti erau tipărite la Chişinău, între care figurează o Evanghelie în română, în catifea albastru-închis, ferecată în argint cu titlul 84 (Mănăstirea Neamţ, 1858).

Următoarele informaţii privind biblioteca schitului datează din anii ’30 ai sec. XX. Astfel, în anul 1934 au fost achitate 800 de lei pentru procurarea unor titluri noi pentru biblioteca schitului, şi anume: Paisie stareţul, Ogorul Domnului (1 ex.), Prevederile asupra monahismului (3 ex.), mărturisirea ortodoxă (3 ex.), Catehisme (21 ex.), Epistolie (5 ex.), Tedeus, Prohodul Domnului, De vorbă cu necredincioşii (2 ex.), Carte de rugăciuni 78 ş.a. Verificarea documentaţiei şi a bugetului pe anul 1937 a constatat prezenţa în bibliotecă a unor titluri de cărţi sfinte, atenţionându-se că „Biblioteca monastirei trebuie ţinută în mai multă ordine şi trebuie să aibă şi un inventar special aparte”, fapt care vorbeşte despre un număr mare de titluri disponibile în bibliotecă79. Inventarul bibliotecii cuprindea, la acea vreme, în total 75 de titluri, dintre care 17 exemplare de Noul Testament, 43 exemplare de carte de rugăciune şi 15 cărţi de povăţuiri. Cărţile se distribuiau în primul rând vieţuitorilor schitului, după care şi enoriaşilor din localitate. Cu regret, la momentul de faţă nu cunoaştem denumirea exactă a cărţilor, anul şi locul editării, informaţiile fiind pierdute odată cu biblioteca schitului. Nu se cunoaşte nici soarta exactă a cărţilor sfinte. Mai mult ca probabil că acestea au împărtăşit destinul icoanelor şi podoabelor de cult, distruse, arse şi pângărite odată cu închiderea mănăstirii. În prezent, biblioteca mănăstirii Bocancea dispune de mai multe cărţi liturgice recent editate.

Actualmente, mănăstirea Bocancea a devenit un veritabil centru de spiritualitate creştină. Astfel, joi, 19 aprilie, pentru prima dată în raionul Sângerei, în incinta mănăstirii Bocancea, a fost găzduit „Festivalul Pascal de muzică religioasă”, în cadrul căruia au evoluat atât corurile bisericeşti, cât şi ansamblurile corale ale caselor de cultură, ale bibliotecilor, şcolilor din raionul Sângerei, patronat de către primăria raională Sângerei dimpreună cu arhimandritul Pahomie (Jugănaru), stareţul mănăstirii Bocancea. Prima parte a festivităţii a fost rezervată concertului cântecului pascal, la care au participat peste 20 de formaţii. A doua parte a avut drept preocupare prezentarea diverselor icoane, confecţionate manual, croşetate, pictate, sau piese vechi moştenite. A treia parte, cu genericul „Coşul Pascal”, a constat dintr-o expoziţie de ouă încondeiate80.

Comunitatea monahală participă la proiecte sociale şi acţiuni civice, diverse manifestări cultural-educative81. Al doilea an consecutiv la mănăstirea Bocancea are loc adunarea Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi din Sângerei (ATOS)82.

Liliana Condraticova

material elaborat în cadrul  Institutului de Studii Enciclopedice a AŞM

Imagini preluate de pe blogul: http://manastireabocancea.blogspot.com/

NOTE :
1 Mănăstirile şi schiturile din Eparhia Chişinăului şi Hotinului, în ECH, p. 6.
2 Antonie Şokotov – arhiepiscop al Eparhiei Chişinăului şi Hotinului. A păstorit între anii 1858 şi 1871. În timpul său au fost ridicate peste 300 de biserici, adevărate monumente de arhitectură, printre care şi schitul Bocancea.
3 ANRM, F. 1232, inv. 1, dosar 123, Notă istorică despre Mănăstirea Hârjauca, f. 6-7; ANRM, F. 207, inv. 7, d. 211, f. 47.
4 Mănăstirea Bocancea, în EH, 1925, p. 62.
5 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 119, f. 1-2, Ведомости о церквях Гиржавского монастыря, pentru anul 1873.
6 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 123, f. 20; F. 208, inv. 2, d. 3305.
7 ANRM, F. 207, inv. 7, d. 211, f. 1.
8 În anii 1864–1867 proprietăţile funciare ale moşierilor Bocancea din satul Ciuciueni se prezentau în felul următor: loc pustiu, nepopulat 732
desetine (1724 st.p.), două terenuri de pământ cu o suprafaţă de 9 (2150 st.p.) şi respectiv 2 572 desetine (1958 st.p.). A se vedea: Егунова А. И. ,
Записки ,том 1, 1864; Eгунова А. И. Записки , том 2, 1867, c. 235.
9 P uiu Visarion, Monăstirile din Basarabia, p. 11.
10 Mănăstirile şi schiturile din Eparhia Chişinăului şi Hotinului, în ECH, 1922, p. 6.
11 Mănăstirea Bocancea, în EH, 1925, p. 62.
12 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 17.
13 Православие в Молдавии, том 1, c. 240, док. 51. Raportul împuternicitului Sovietului în problemele Bisericii Ortodoxe Ruse a RSSM P. N. Romenski privind activitatea în perioada iulie 1945 – martie 1946.
14 Православие в Молдавии, том 1, c. 314-316, c. 366, док. 64. Raportul plenipotenţiarului pentru Biserica Rusă Ortodoxă din RSSM P. Romenski privind mănăstirile aflate pe teritoriul RSSM din 22 iunie 1948.
15 Arhiva curentă a mănăstirii Bocancea. Informaţie oferită cu amabilitate de arhim. Pahomie (Jugănaru), stareţul mănăstirii, fapt pentru care îi suntem foarte recunoscători.
16 Ibidem.
17 Ibidem.
18 Mănăstirea Bocancea, în EH, 1925, p. 62.
19 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 169, f. 3.
20 E şanu A. ş.a., Mănăstirea Căpriana, p. 43.
21 Mănăstirea Bocancea, în EH, 1925, p. 62; ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 13, f. 3.
22 Mănăstirea Bocancea, în EH, 1925, p. 62.
23 Ibidem.
24 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 41.
25 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 145.
26 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 145.
27 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 647, f. 5; Православие в Молдавии, том 1, c. 721,
док. 182.
28 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 40.
29 Beşleagă V. Cruci răsturnate, p. 89.
30 Micşunescu Dimitrie P., Vizitând mânăstirile, p. 50-51.
31 Mănăstirile şi schiturile din Eparhia Chişinăului şi Hotinului, în ECH, 1922, p. 6.
32 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 41.
33 ANRM, F. 1217, inv. 1. d. 647.
34 ANRM, F. 1217, inv. 1. d. 647, f. 2.
35 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 18.
36 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 751.
37 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 808, f. 2.
38 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 808, f. 6.
39 http: //ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bocancea (accesat 12 iunie 2012).
40 Брихунец Е., Бызгу Е., Петро-Павловский скит Боканча, в Монастыри, c. 292.
41 http: //manastireabocancea.blogspot.com/p/obstea.html (accesat 20 decembrie 2011); http: //hirjauca.md/2011/12/21/arhimandrit-kiril-braguta/ (accesat 12 iunie 2012).
42 http: //hirjauca.md/2011/12/21/arhimandritul-chiril-braguta-a-fostnumit-noul-staret-al-manastirii-hirjauca/ (accesat 23 decembrie 2012).
43 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 3305, f. 384.
44 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 169, anul 1893, 64 file.
45 ANRM, F. 204, inv. 4, d. 1910, f. 1.
46 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 3305.
47 ANRM, F. 208, inv. 2, d. 3305, f. 197, 245.
48 Mănăstirile şi schiturile din Eparhia Chişinăului şi Hotinului, în ECH, 1922, p. 6.
49 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 46.
50 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 58.
51 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 777, f. 21.
52 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 18.
53 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 2.
54 ANRM, F. 1135, inv. 1, d.754. f. 55-56.
55 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 4.
56 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 6.
57 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 209, f. 5.
58 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 777, f. 31.
59 C a exemplu vom utiliza datele statistice estimate pentru o singură lună a anului 1934, aprilie. A se vedea mai detaliat: ANRM, F. 1217, inv. 1,
d. 606, f. 13v.
60 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 5.
61 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 777, f. 53-54.
62 ANRM, F. 1135, inv. 1, d. 754. Сведения о приходах и расходах скита Боканча Бельцкого уезда за 1937 год, f. 7v -8.
63 ANRM, F. 1135, inv. 1, d. 754, f. 30.
64 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 777, f. 21; http://www. legex.ro/Decret%20-%20lege-Nr.1340-din-30.03.1938-63.
65 Arhiva curentă a mănăstirii Bocancea.
66 ANRM. F. 1232, inv. 1, d. 123, Notă istorică despre Mănăstirea Hârjauca, f. 18.
67 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 4-6; ANRM, F. 1135, inv. 1, d. 754, f. 30.
68 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 77.
69 http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Bocancea
70 Arhiva curentă a mănăstirii Bocancea.
71 Arhiva curentă a mănăstirii Bocancea. Dosarul de inventariere tehnică a imobilului mănăstirii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din satul Bocancea-
Schit, 2011.
72 http://www.informator.md/ro/atractii-turistice/moldova/tururi_manastiri/all/page-2/ (accesat 17 decembrie 2011).
73 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 123 Notă istorică despre Mănăstirea Hârjauca, f. 19.
74 C onform sistemului de marcare rus al aurului, sistemul zolotnik a fost utilizat până în anul 1927; 84 zolotnik = 21 carate (conform sistemului
de carate) sau titlul 875 (conform sistemului metric) de evaluare a titlului metalului preţios.
75 ANRM, F. 1232, inv. 1, d. 123 Notă istorică despre Mănăstirea Hârjauca, f. 19.
76 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 117.
77 Arhiva curentă a mănăstirii Bocancea. Arhim. Pahomie. Iulie 2011.
78 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 624, f. 30.
79 ANRM, F. 1217, inv. 1, d. 606, f. 18.
80 http://manastireabocancea.blogspot.com/2012/04/festivalul-pascaleditia-intai-gazduit.html#more
81 http://manastireabocancea.blogspot.com/ (accesat 12 iunie 2012).
82 http://manastireabocancea.blogspot.com/2012/06/adunareaasociatiei-tinerilor-ortodocsi.html#more (accesat 8 iunie 2012).

Contact Form Powered By : XYZScripts.com