Mesajul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe (6-9 martie 2014, Fanar)

La 9 martie 2014, în prima duminică a Postului Mare, Triumful Ortodoxiei, mesajul participanţilor la adunarea Întâistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe a fost dat citirii în timpul serviciului divin la catedrala în numele sfântului mare mucenici Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, la Fanar.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu mila lui Dumnezeu Întâistătătorii Sfintelor Biserici Ortodoxe autocefale – către credincioşii ortodocşi din întreaga lume, tuturor fraţilor şi surorilor noastre creştine şi tuturor persoanelor de bună credinţă: binecuvântare de la Dumnezeu şi sărutarea dragostei şi a păcii.

„Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre” (1 Tes. 1:2).

1. Adunaţi prin harul lui Dumnezeu Cel Atotbun, la invitaţia Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului Bartolomeu, în perioada 6 – 9 martie la Fanar, discutând în dragoste frăţească problemele care îngrijorează azi Sfânta noastră Biserică şi săvârşind slujirea de obşte Domnului la biserica în cinstea Sfântului Gheorghe, de ziua semnificativă a Biruinţei Ortodoxiei, ne adresăm către voi cu un cuvânt de dragoste, pace şi mângâiere.

Aflându-se în lumea aceasta, Biserica noastră Ortodoxă Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, este supusă încercărilor în toate epocile. Biserica Lui, rămânând credincioasă Sfintei Scripturi, duce un dialog permanent în fiecare perioadă istorică, compătimindu-l pe om şi împărtăşindu-i alarmele. „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evr. 13:8).

În zilele noastre o tensiune deosebită o au încercările şi provocările istorice, faţă de care creştinii ortodocşi nu pot rămâne indiferenţi sau pasivi. Din aceste considerente ne-am adunat toţi împreună (vezi: Fapte 2:1), pentru a chibzui la probleme şi încercări, de care se ciocneşte omenirea contemporană. ”Din afară lupte, dinăuntru temeri” (2 Cor. 7:5) – aceste cuvinte ale Apostolului sunt actuale pentru Biserică şi azi.

2. Văzând suferinţele oamenilor din întreaga lume, noi ne exprimăm susţinerea faţă de mucenicia şi admiriţia noastră faţă de mărturia creştinilor din Orientul Apropiat, din Africa şi din alte regiuni ale planetei. Noi pomenim nevoinţa lor de dublă mucenicie: atât pentru credinţa lor, cât şi pentru păstrarea relaţiilor formate în mod istoric cu persoanele de alte convingeri religioase. Noi condamnăm lipsa păcii şi a stabilităţii, ceea de îi impune pe creştini să-şi părăsească pământul, unde s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos şi de unde Buna vestire s-a răspândit în toată lumea.

Noi suntem alături de toate victimele tragediei din Siria. Noi condamnăm toate tipurile de terorism şi defăimarea religiei. Răpirea mitropoliţilor Paul şi Ioan, a altor slujitori ai biserici, precum şi a monahiilor de la mănăstirea în cinstea sfintei Tecla în Maalula, ne răneşte profund şi noi cerem eliberarea lor neîntârziată.

Noi ne adresăm către toţi participanţii la conflict, cerând încetarea imediată a acţiunilor militare, eliberarea prizonierilor şi restabilirea păcii prin intermediul tratativelor. Creştinii din Orientul Apropiat sunt plămădeala lumii. Pacea pentru toţi oamenii va asigura pacea şi pentru creştini. Noi susţinem Patriarhia Antiohiei în slujirea sa duhovnicească şi umanitară, în eforturile ei în vederea restabilirii celor distruse şi revenirea refugiaţilor.

3. Noi ne rugăm fierbinte pentru tratativele de pace şi împăcarea în rugăciune în situaţia de criză care continuă în Ucraina. Noi condamnăm ameninţările ocupării violente a sfintelor mănăstiri şi biserici şi ne rugăm pentru revenirea fraţilor noştri, care se află azi în afara comunicării bisericeşti, în sânul Sfintei Biserici.

4. Pericolul cel mai mare la care este supusă dreptatea şi pacea – atât la scară locală, cât şi la scară globală – provine din criza economică mondială. Urmările ei sunt evidente la toate nivelurile societăţii umane, în care deseori lipsesc astfel de valori, precum integritate persoanei, solidaritatea şi dreptatea frăţească. Cauzele acestei crize se află nu doar în domeniul finanţelor, ele se află în planul moral şi cel duhovnicesc. Neasociindu-ne la idolii mondiali ai puteri, avaria şi hedonismul, noi subliniem că vocaţia noastră constă în schimbarea lumii pe principiile dreptăţii, păcii şi ale dragostei.

Egocentrismul şi abuzul de putere compromite la mulţi esenţa caracterului sfinţit al personalităţii umane şi ei nu doresc să vadă chipul lui Dumnezeu în fraţii şi surorile acestea mici (vezi: Mt. 25, 40, 45). Mulţi rămân indiferenţi la sărăcie, suferinţe şi violenţă, care sunt un bici pentru omenire.

5. Biserica este chemată să aducă cuvântul proorocesc. Noi ne exprimăm îngrijorarea noastră în legătură cu tendinţele locale şi globale, ce subminează şi distrug bazele credinţei, demnitatea personalităţii umane, instituţia sfântă a căsătoriei şi a familiei ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

Noi susţinem caracterul sfânt incontestabil al vieţii umane din momentul conceperii şi până la cel al decesului firesc. Noi recunoaştem căsătoria ca o uniune între un bărbat şi o femeie, care reflectă unitatea lui Hristos şi a Bisericii Lui. Vocaţia noastră este a păstra mediul natural, noi fiind economii, dar nu stăpânii creaţiei. În această perioadă a Postului Mare noi chemăm clerul nostru şi mirenii să vieţuiască în duhul pocăinţei, urmând curăţenia inimii, smerenia şi iertarea, aducând societăţii mărturia despre învăţătura cea veşnică a Domnului nostru Iisus Hristos.

6. Adunarea Întâistătătorilor ne oferă ocazia binecuvântată să fortificăm unitatea noastră prin comunicare şi colaborare şi din nou să confirmăm apartenenţa noastră la caracterul sobornicesc ca fiind un principiu de importanţă primordială pentru unitatea Bisericii. Noi mărturisim, precum a învăţat sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, că „numele Bisericii este numele unităţii şi al concordiei, dar nu al scindării”. Inimile noastre sunt pline de speranţă cu privire la Sfântul şi Marele Sobor, care va fi mărturia unităţii Bisericii şi a grijii pe care ea o poartă lumii contemporane.

La Adunare a fost adoptată decizia de a intensifica activitatea de pregătire. O comisie specială Interortodoxă de pregătire îşi începe activitatea din septembrie 2014, care va dura până la Sfintele Paşte din anul 2015, apoi va fi convocată consfătuirea antesobornicească panortodoxă, care se va întruni în prima jumătate a anului 2015. Toate deciziile în Sobor şi la etapele de pregătire vor fi acceptate pe bază consensului.

Sfântul şi Marele Sobor va fi convocat de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la Constantinopol, în anul 2016, în cazul în care nu va apărea ceva neaşteptat. Preşedintele Soborului va fi Patriarhul Ecumenic. Din dreapta şi din stânga dumnealui vor şedea confraţii săi – Întâistătătorii altor Biserici autocefale.

7. Misiunea este legată indisolubil de unitate. Biserica nu trăieşte pentru sine: datoria ei este de a mărturisi şi a împărţi darurile lui Dumnezeu cu apropiaţii şi depărtaţi. Participând la Dumnezeiasca liturghie şi rugându-ne pentru întregul univers, noi suntem chemaţi să continuăm această liturghie şi după oficierea serviciului divin, împărtăşind cu întreaga omenire darurile adevărului şi ale dragostei, în conformitate cu porunca şi făgăduinţa finală a Domnului: „Mergând, învăţaţi toate neamurile… Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor” (Mt. 28:19-20).

8. Noi trăim într-o lume, în care multiculturalitatea şi pluralismul sunt realităţi inevitabile şi în permanentă schimbare. Noi suntem conştienţi că nici o problemă în vremurile noastre nu poate fi propusă sau soluţionată fără a avea o concepţie globală, deoarece contrapunerea între caracterului local şi cel mondial duce doar la schimonosirea modului de gândire ortodox.

În faţa scindărilor, segregării şi divizărilor noi pronunţăm cu toată hotărârea cuvântul Ortodoxiei. Noi recunoaştem că un dialog este întotdeauna mai bun decât un conflict. Fuga şi izolarea nu prezintă alegerea noastră. Noi încă odată afirmăm că datoria noastră este de a fi deschişi pentru contactul cu alte persoane şi alte culturi, creştinii altor confesii şi adepţii altor religii.

9. În pofida tuturor dificultăţilor, noi declarăm vestea bună a Domnului, Care „atât de mult a iubit lumea”, încât „a trăit în mijlocul nostru”. De acea noi, ortodocşii, privim în viitor cu speranţă, în pofida tuturor tulburărilor, nădăjduim la „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul” (Apoc. 1:8). Deoarece noi ţinem minte că ultimul cuvânt – cuvântul de bucurie, dragoste şi viaţă – este al Lui. Lui i se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

/patriarchia.ru/