Header image

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!

11:09, duminică, 15 iunie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , ,

Iată şi Duminica Tuturor Sfinţilor. Încheierea şi începutul. Duminica Tuturor Sfinţilor încheie ciclul sărbătorilor pascale, dar şi deschide o nouă perioadă liturgică, numită a Octoihului, a celor opt glasuri bisericeşti. De aceea, este numită prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt. După această duminică începe postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, o perioadă de înflorire şi sporită lucrare duhovnicească, cu care se înmulţeşte rodul rugăciunii către Mântuitorul Hristos proslăvit de Sfinţii Săi.

“Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul”. (Apocalipsa 1,8, compară cu Apocalipsa 21, 6; 22,13).Şi asta, pentru că Dumnezeu este totul, iar fără Dumnezeu nu există nimic. Ziua mântuirii este veşnică, pentru că Însuşi Dumnezeu este mântuire şi este veşnic. De aceea, ziua de Duminică este şi prima zi a săptămânii, dar e şi ultima, în acelaşi timp, simbolizând eternitatea, veşnicia din Împărăţia Cerurilor. Iar Duminica adevărată, adică, ziua desăvârşită a Domnului, se va arăta desăvârşit celor aleşi şi pomeniţi în Împărăţia Tatălui. S-a şi arătat miilor şi miilor de sfinţi, pe care îi pomenim şi către care ne rugăm astăzi.

Aceştia sunt poporul lui Dumnezeu, făgăduit lui Avraam: „Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare” (Facerea 12, 1). Acesta este poporul înmulţit ca nisipul mării şi ca stelele cerului, binecuvântaţi de Dumnezeu: „De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi” (Facerea 22,17).  Ieşind la propovăduire, Proorocul şi Înainte-Mergătorul Domnului, Ioan spunea: „Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Luca 3,8). Şi Dumnezeu a ridicat din pietre fii lui Avraam. Şi nu doar din pietre. Lucrând în inimile oamenilor, unele le-a înmuiat, altele le-a domolit, altele le-a aprins cu râvnă şi dor, înmulţind rodul credinţei lor, ca acum miriade de Sfinţi să se adaoge oastei cereşti ai Mântuitorului şi să mijlocească mântuirea noastră.

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi! Despre mulţi dintre ei am citit, am auzit de la părinţi, mulţi din ei au aprins flacăra credinţei în inimile noastre. Fiecare din ei L-a proslăvit pe Hristos în felul său inedit. Mulţi au fost mucenici, urmând pilda Sfântului Arhidiacon Ştefan – săvârşindu-se cu rugăciunea pe buze. Mulţi L-au mărturisit pe Hristos prin tăria credinţei şi blândeţea sufletului. Mulţi s-au nevoit în sihăstrie şi în pustie. Au fost mulţi care puţin au vorbit, dar prin felul lor de a fi L-au vestit pe Hristos oamenilor. Alţii au mers de la o margine a pământului până la alta, „ridicând fii lui Avraam”, propovăduind Evanghelia Dreptăţii şi lucrând ogorul Mântuitorului.

Pământul pe care trăim, iubiţii mei, este sfânt. Pentru că este îmbibat cu sângele mucenicilor şi mărturisitorilor. Cu evlavie şi frică de Dumnezeu trebuie să păşim pe acest pâmânt… Au murit Sfinţii pentru Hristos în primele veacuri dominate de păgâni. Mai târziu, au apărut alţi păgâni, numindu-se diferit – arabi, turci, comunişti – dar în esenţă, fii ai întunericului. Oare să menţionez pe unii Sfinţi, şi să uit de alţii? Dar este imposibil să vă spun despre toţi! Şi, totuşi, nu pot să nu menţionez măcar pe unii. Cum să nu ne rugăm Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe, Pantelimon, Sfintelor Mari Muceniţe Varvara, Ecaterina? Cum să nu rugăm mijlocirea Sfinţilor ierarhi Vasile, Ioan, Grigore? Cum să nu cerem ajutorul Sfinţilor şi blânzilor făcători de minuni Nicolae şi Spiridon?

Neamul nostru a fost luminat de Sfântul Apostol Andrei şi de ucenicii săi. Credinţa părinţilor noştri a fost una aprinsă, lucrătoare. Sfântul Ştefan cel Mare şi-a dat viaţa pentru Dumnezeu şi pentru popor, luptând pentru neam şi credinţă până la ultima suflare. Sfântul domnitor Constantin Brâncoveanu şi fiii săi mai degrabă au acceptat moartea, decât să se lepede de Hristos de teama turcilor. Sfinţii ierarhi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Varlaam, Sfântul cuvios părinte Paisie de la Neamţ au luminat neamului nostru, ca nişte sfeşnice ridicate înalt, purtând lumina lui Hristos. Marele pustnic Daniil Sihastrul a trăit rugăciunea inimii şi a fost înzestrat cu Darul Duhului Sfânt, fiind şi sfetnic duhovnicesc marelui Ştefan. Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava pe care îl prăznuim astăzi (2 iunie (15 iunie în calendarul îndreptat)) nu s-a temut de tătari, şi, refuzând să se lepede de Hristos, a fost supus unor torturi nemaipomenite în Cetatea Albă, iar la sfârşit a fost ucis pentru credinţă. Sfânta cuvioasa maică Parascheva şi-a dedicat toată viaţa Mântuitorului, ducându-l pe Hristos oamenilor oriunde i-a călcat piciorul. Tot aşa şi cuvioasele Teodora şi Filoteea… Nu toţi sfinţii meleagurilor noastre au fost români sau moldoveni de sânge, dar toţi au fost şi sunt fii ai luminii, pentru că, spune Sfântul Apostol Pavel, „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3,28; comparaţi cu Coloseni 3,11; Romani 10,12, etc.).

Împrejurările istorice ne leagă strâns şi de Sfinţii proslăviţi în pământul Rusiei. Cu multă duioşie ne rugăm Sfinţilor Boris şi Gleb, Sfântului Dreptmăritor cneaz Vladimir, Sfinţilor cuvioşi părinţi Serghie de la Radonej, Serafim de la Sarov, Daniil de la Moscova, Sfinţilor ierarhi Teofan Zăvorâtul, Tihon al Moscovei, Luca al Crimeei, sfintelor cuvioase maici Xenia de la Petersburg, Matrona de la Moscova, şi multor alţi Sfinţi. Aceşti stâlpi ai credinţei, atleţi ai lui Hristos pururea ne vor lumina din Împărăţia Cerurilor, fiind aprinşi de Lumina lui Hristos.

Sus să avem inimile, dragii mei, iar sufletele noastre să se mângâie de căldura şi dragostea tuturor Sfinţilor, care mai mult decât toate bunătăţile, pe preadulcele nostru Domn Iisus L-au iubit!

Preot Constantin Cojocaru

Sursa: http://www.preotconstantincojocaru.blogspot.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com