Header image

Misiunea parohiei și a mănăstirii azi

20:34, joi, 28 mai, 2015 | Cuvinte-cheie: , , ,

Să aducem lumină și bucurie într-o lume confuză și tristă

Hristos S‑a înălțat!

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin care anul 2015 a fost declarat An omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi oferă tuturor membrilor Bisericii posibilitatea de a reflecta împreună asupra problemelor majore la care este chemată Biserica să răspundă astăzi, printr‑o acțiune comună, conjugată la nivelul parohiei și mănăstirii, astfel încât Cuvântul Evangheliei lui Hristos și faptele creștine de iubire milostivă să fie primite în viața oamenilor care au nevoie de luminare, speranță și ajutor concret.

Astăzi, societatea românească trece printr‑o perioadă de criză prelungită care se manifestă în toate laturile vieții umane, pornind de la sărăcia materială a multor persoane defavorizate până la diminuarea valorilor spirituale și morale din societate. În acest context, misiunea Bisericii Ortodoxe Române, adevăratamaică spirituală a neamului românesc, se adresează astăzi atât celor care sunt credincioși statornici în credința ortodoxă și ajută Biserica, dar și celor care, din diferite motive, se îndepărtează de Biserică, sunt indiferenți sau ostili ei. Și unora, și altora, Biserica trebuie să le facă mai cunoscut astăzi mesajul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceeași veste bună a iubirii milostive care transformă lumea, adică schimbă caractere și comportamente, pornind de la înnoirea sufletului omului. Lucrând pentru oameni, Biserica Ortodoxă, prin cuvânt și prin fapte, trebuie să contribuie la vindecarea și îndrumarea spirituală a celor care sunt dezorientați într‑o lume confuză și fără ideal statornic, ajutându‑i să trăiască o viață adevărată și binecuvântată, fundamentată nu în egoism, lăcomie și corupție, ci în comuniune, generozitate și demnitate.

Misiunea comunităților parohiale și monahale azi se bazează pe lumina Evangheliei lui Hristos și pe prezența lui Hristos în sufletele celor ce cred în El și îl iubesc pe El. Noi propovăduim Cuvântul mântuitor al lui Dumnezeu, care poate înmuia inima împietrită de păcat, pentru a deveni o inimă milostivă și generoasă, așa cum au prezis prorocii despre lucrarea Duhului Sfânt în sufletul omului: „Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne. Pune‑voi înăuntru vostru Duhul Meu și voi face ca să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele” (Iezechiel 36, 26). Înțelegem, așadar, că specificul misiunii Bisericii nu constă în săvârșirea unei lucrări individuale pur omenești, ci misiunea Bisericii este în împreună‑lucrarea omului cu Dumnezeu, lucrare sfințitoare, aducătoare de pace și bucurie, de comuniune și mântuire. Secularizarea contemporană indusă sau impusă, care afectează deopotrivă spațiul public și modul de viață individual european, poate fi contracarată dacă misiunea parohiei și a mănăstirii va avea în centru o viață duhovnicească profundă și o acțiune pastorală și socială ancorată în realitățile complexe ale timpului în care trăim.

Pentru aceasta este necesar ca întreg clerul ortodox și toți credincioșii mireni să cultive o conștiință misionară profundă și să facă eforturi constante pentru a răspunde în mod înțelept și eficient provocărilor și problemelor noi care apar în societatea românească,dar mai ales celor care survin la nivel local, în comunitatea parohială și în comunitatea monahală. Asumând acest efort de înțelegere cu dragoste părintească și frățească față de cei ce trec prin perioade dificile, misiunea clerului ortodox trebuie să pornească de la înțelegerea și rezolvarea problemelor zilnice din viața oamenilor și să le aducă acestora în suflet lumină, pace și speranță, prin rugăciune, sfat înțelept și faptă bună. Pe de altă parte, misiunea clerului astăzi implică și un efort de‑a transmite mesajul evanghelic prin cuvinte, gesturi și acțiuni concrete care contribuie la întărirea comuniunii și întrajutorării în comunitatea eclesială locală și națională, precum și la ameliorarea vieții sociale. Aceasta înseamnă și implicarea în acțiune a tuturor membrilor mireni ai comunității parohiale care au vocația de a fi buni creștini misionari, deschiși și disponibili pentru lucrarea binelui comun. În acest sens, preotul poate intensifica activitatea sa sacerdotală, învățătorească și administrativă, prin intensificarea cooperării dintre credincioșii mireni pentru apărarea credinței ortodoxe și pentru susținerea lucrării misionare a Bisericii în societate. Cu alte cuvinte, trebuie cultivate mai mult conștiința misionară și responsabilitatea eclesială a laicatului ortodox, astfel încât mirenii ortodocși să nu fie doar credincioși de duminică sau sărbători, ci și mărturisitori permanenți ai valorilor credinței creștine în familie, la locul de muncă și în societate.

Astăzi, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, provocările sunt multiple și nu pot fi rezolvate în mod izolat sau singular, ci concertat și solidar. În mediul rural, multe comunități parohiale și monahale sunt sărăcite și depopulate mai ales din cauza fenomenului migrației, încât se constată diminuarea participării copiilor la școală și înstrăinarea afectivă între membrii familiilor celor plecați în străinătate, precum și acțiunea nocivă a gravelor dependențe, precum alcoolismul, care duce la violență, depresie și chiar suicid. În fața acestor difi­cultăți din mediul rural, mulți preoți, deși săraci și ei, totuși depun un efort jertfelnic pentru a rămâne în mijlocul credin­cio­șilor, aducându‑le ali­nare, bucurie și speranță, prin cuvânt, rugăciune și ajutor pastoral‑social. Lipsa posi­bilităților de dezvoltare comunitară în mediul rural determină un exod al tinerilor spre o viață aparent mai bună în mediul urban. Însă, la oraș, comu­nitățile parohiale sunt mult mai eterogene, fiind formate și din mulți oameni veniți din provincii diferite, iar individualismul accentuat prin consumism, cultul plăcerii individuale și al înavuțirii rapide conduce spre o sărăcire accentuată a vieții spirituale a multor creștini. De asemenea, pe lângă suferința spirituală a celor neajutorați, cauzată de egocentrismul celor indiferenți la nevoile aproapelui, viața creș­tinilor de la oraș mai cunoaște și alte provocări, cum ar fi, de exemplu, însingurarea celor bolnavi și bătrâni, delincvența juvenilă, tentația drogurilor în rândul tinerilor ș.a. În toate aceste situații, preotul are o misiune mare și sfântă, care este în același timp spirituală și socială, aceea de a transmite în comunitatea sa, cu mijloace tradiționale proprii slujirii sale, dar și cu mijloace noi inspirate din confruntarea cu noile realități pe care le cunoaște, mesajul iubirii milostive și vindecătoare a lui Dumnezeu față de oameni. Un mesaj care nu se rezumă numai la cuvin­te, ci se amplifică prin gesturi de prezență alături de oameni și fapte concrete care schimbă stări sufletești și si­tuații dificile, uneori situații‑limită. În această privință este demn de apreciat exemplul preoților din orașe care promovează în parohie o viață liturgică și pastorală intensă, dar și o activitate social‑filantropică bogată. Astfel, ei reușesc să transforme parohia dintr‑o unitate bisericească administrativă într‑o familie spirituală comună a tuturor familiilor conjugale individuale, o adunare a oamenilor de vârste și profesii diferite în iubirea și bucuria Preasfintei Treimi.

Una dintre provocările cele mai stringente în misiunea preotului astăzi este legată de importanța educației creștine a copiilor și tinerilor în pofida presiunilor la care statutul orei de religie a fost supus în ultimul timp. În acest sens, dorim să adresăm cuvinte de apreciere pentru efortul conjugat al preoților de parohie, al profesorilor de religie și al părinților elevilor, care în multe parohii și școli din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor au reușit să contribuie la rezultate îmbucurătoare privind înscrierea la Ora de Religie.Cu toate acestea, conlucrarea dintre preoții din parohii, profesorii de religie și părinții elevilor trebuie să se intensifice și mai mult pentru a face față provocărilor prezente și viitoare. Am învățat din această situație că dialogul, întrajutorarea, respectul reciproc și cooperarea îmbunătățesc calitatea misiunii ortodoxe și aduc bucurie în viața Bisericii, îndeosebi printr‑o antrenare mai dinamică a mirenilor ortodocși în misiunea socială a Bisericii. Un exemplu elocvent în această privință este Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR), care a arătat că dacă laicatul ortodox este solidar și bine organizat poate deveni mai misionar și mai mult respectat în Biserică și în societate.

Adesea, în misiunea parohiei și mănăstirii azi se confirmă adevărul evanghelic: […] la Dumnezeu nimic nu este cu neputință” (Luca 1, 37). De obicei, modul de gândire al societății în care trăim limitează posibilitatea de acțiune la aspectele economice, adică nu pot fi realizate acțiuni semnificative acolo unde lipsesc resursele financiare. Însă reușita misiunii creștin‑ortodoxe de astăzi, fără a neglija totuși buna gestionare a resurselor financiare, transcende această paradigmă restrictivă a limitelor economice, confirmându‑se adevărul că acolo unde există credință vie, comuniune de rugăciune și de acțiune, curaj și coresponsabilitate misionară, ceea ce poate părea la prima vedere un proiect prea dificil sau prea îndrăzneț, se va transforma într‑un act misionar benefic și firesc al comunității. Cu alte cuvinte, orice dificultate poate fi depășită printr‑o abordare realistă și duhovnicească în același timp, în sensul că acolo unde există credință, smerenie, comuniune și coresponsabilitate în viața Bisericii, unde preoții conlucrează cu credin­cioșii mireni, unde există trans­parență și corectitudine în folo­sirea resurselor materiale, misiunea parohiei se transformă în act de mărturisire vie a iubirii, ajutorului și lucrării lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor și se confirmă adevărul că Hristos este în mijlocul nostru până la sfârșitul veacurilor (cf. Matei 28, 20).

O atenție deosebită trebuie acordată generației tinere, deoarece aceasta este expusă unor multiple influențe derutante, încât tânărul de azi nu mai poate discerne ușor calea care duce spre mântuire. Față de tinerii de astăzi care, uneori, au așteptări mari de la Biserică, alteori o ignoră, fiecare comunitate parohială trebuie să își dedice timp și energie pentru a‑i ajuta pe tineri să Îl descopere pe Mântuitorul Iisus Hristos în inimile lor, atunci când ei caută un ideal superior în viață, pentru ca tinerii să simtă lumina, pacea și iubirea lui Hristos ca fiind conținutul esențial al vieții creștine.

Iubiți păstori de suflete din eparhie,

În această zi de rugăciune și de consfătuire pastorală din Arhiepiscopia Bucureștilor pe tema misiunii parohiei și mănăstirii azi, avem datoria să lucrăm „cu timp și fără timp” ca să împlinim în toată activitatea noastră pastorală cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce ne îndeamnă zicând: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Misiunea creștină înseamnă lucrarea sfântă de împărtășire a bucuriei Învierii lui Hristos într‑o lume agitată și fragmentată, care are multă nevoie de comuniune profundă, de bucurie și pace interioară, iar acestea se nasc din rugăciune și din fapte bune. Așadar, vă îndemnăm să aduceți, prin rugăciune și prezență pastorală, prin cuvânt înțelept și faptă bună, bucurie în inimile și în casele celor pe care‑i păstoriți, ca toți să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit, înviat și înălțat întru slavă pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, pace și bucurie pentru Biserică și lume.

† Daniel

Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române

Cuvânt rostit la deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral‑misionare de primăvară, Bucu­rești, 27 mai 2015, Sala Mare a Palatului Național al Copiilor.

Sursa: ziarullumina.ro/

conferinta_pastoral_misionara

Contact Form Powered By : XYZScripts.com