Header image

Mitropolitul larion: „Suntem în viață doar pentru că cândva mamele noastre nu și-au făcut avort…”

De ce țări ortodoxe precum Rusia, Ucraina, Bulgaria, România sau Serbia, în care avortul este considerat păcat de moarte, sunt lideri mondiali la numărul de avorturi?  Acesta a fost unul din subiectele discutate de mitropolitul de Volokolamsk Ilarion cu membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politică demografică și familiară din Rusia A.S. Ulianov.

Discuția a avut loc în cadrul emisiunii „Biserica și Lumea” realizată de președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion și difuzată pe postul de televiziune „Rossia-24”pe data de 6 iulie.

Mitropolitul Ilarion: Bine v-am găsit, dragi fraţi şi surori! Vizionaţi emisiunea „Biserica şi lumea”. Astăzi vom discuta despre problema demografică şi avorturile. Oaspetele meu este membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politici demografice şi de familie, Alexei Ulianov. Bună ziua, Alexei Sergheevici!

Alexei Ulianov: Bună ziua, vladâca! Într-adevăr, problema avorturilor este foarte acută pentru ţara noastră, mai ales dacă luăm în consideraţie situaţia demografică în care ne-am pomenit. Pe de o parte, ramurile „crucii ruseşti”, adică prevalarea mortalităţii faţă de natalitate care s-a înregistrat începând cu 1992, s-au apropiat puţin. Astăzi, rata mortalităţii nu depăşeşte chiar atât de mult rata natalităţii cum era, spre exemplu, în anii precedenţi – mai puţin de 100 mii pe parcursul ultimului an. Cu toate acestea, ne aşteaptă o perioadă destul de dificilă în care generaţia născută prin anii ’90 va atinge vârsta activă, iar această generație este una inferioară numeric. Respectiv, Rusia se va pomeni într-un fel de groapă demografică, iar ieşirea din această situaţie, deocamdată, nu se vede.

Problema avorturilor se accentuează, cu atât mai mult cu cât unei femei sau unei naşteri îi revine un avort, din păcate, Rusia deţine întâietate în acest sens. Şi nu e de mirare, doar anume Rusia sovietică a fost prima ţară din lume care a legalizat avorturile în 1921 printr-un decret al Sovietului Comisarilor Norodnici (Совнарком) , semnat de Lenin. Chiar şi acum, foarte multă lume consideră că avorturile sunt un indiciu al civilizaţiei şi al respectării drepturilor femeilor. Ceea ce nu este adevărat, doar primii care au legalizat avorturile au fost bolşevicii, iar în anii ’50 şi ţările din Europa de Est au urmat exemplul Uniunii Sovietice.

În Occident, procesele similare au decurs mult mai dificil şi au început după aşa-numita revoluţie sexuală din 1968. La vremea respectivă, subiectul era discutat intens în societate, iar cei mai activi adversari ai avorturilor, în special, Biserica Catolică şi bisericile protestante aveau o poziţie fermă. În rezultat, de părerea lor s-a ţinut cont. Iată de ce, în Occident, statul face tot posibilul pentru a determina femeia să se râzgândească și să renunţe la avort, deşi legea formal permite întreruperea sarcinii. Există mai multe mecanisme special pentru a evita procedura de avort. Cel mai important este că, avortul se face la cererea femeii, dar el este contra plată, or, catolicii, spre exemplu, nu ar accepta niciodată să plătească pentru pruncucidere (omorul de copii) în calitate de contribuabili la buget. Pentru ei, acest lucru este inadmisibil! Doar în unele regiuni ale Canadei avorturile se fac gratuit.

Deşi până acum avem cea mai liberală legislaţie privind avortul, conducerea ţării a întreprins, în ultimul timp, o serie de măsuri pentru a limita numărul de avorturi. Astfel,  a fost redusă lista indicaţiilor medico-sociale pentru întreruperea sarcinii şi a fost limitată publicitatea pentru procedura respectivă. A mai fost introdusă „săptămâna de tăcere”, când femeia care doreşte să-şi întrerupă sarcina are timp să analizeze acest pas şi să renunţe la el. De asemenea, medicul are dreptul de a refuza efectuarea avortului din motive religioase.

Trebuie de menţionat aici rolul imens pe care l-a avut Biserica la realizarea acestor acţiuni. Ea prima s-a autosesizat asupra problemei legate de avort şi a intervenit cu iniţiative în acest sens. Cu toate acestea, se înregistrează o situaţie tristă: dacă privim harta ţărilor în care avortul este răspândit, atunci cu roşu intens sunt haşurate ţările ortodoxe. Iar lideri la acest capitol sunt Rusia, Ucraina, Bulgaria, România, Serbia. Cum numai trecem la ţările catolice, nu ştiu de ce se atestă o scădere bruscă a numărului de avorturi. Cum poate fi explicat acest lucru? Poate, Biserica trebuie să-şi consolideze poziţia în această privinţă?

Mitropolitul Ilarion: În primul rând, vreau să remarc că Biserica Ortodoxă, la fel ca şi cea Catolică, consideră avortul un păcat de moarte. În viziunea Bisericii Ortodoxe, avortul este echivalent cu omorul. Ca preot (deja de 26 de ani sunt slujitor al Bisericii) am discutat cu foarte multe femei care, venind la sfânta împărtăşanie, nici nu bănuiau că avortul este un păcat. Vine o astfel de femeie la împărtăşanie, enumără diferite păcate şi, se pare, că lista e încheiată. Dar când o întrebi apoi – „Aţi făcut avorturi?”, se clarifică că a făcut, și nu doar unul sau două. Putem să excludem orice statistică, căci situaţia de care vă vorbesc ne arată nouă, preoţilor, ce consecinţe tragice are criza de moralitate din ţara noastră. Sunt ferm convins, cauza principală a acestei pete roşii de pe harta menţionată nu este situaţia economică sau financiară, ci anume principiile morale ale societăţii. Dacă scara de priorităţi a unui om este construită astfel încât naşterea şi educarea generaţiilor nu este pe primul loc, dar poate undeva pe locul zece sau, în general, nu este inclusă în listă, atunci se întâmplă ceea ce se întâmplă acum: femeia acceptă cu uşurinţă avortul, căci toate condiţiile sunt favorabile pentru aceasta. Uneori, şi medicii îndeamnă femeile să-şi facă avort fără ca să existe careva indicaţii medicale pentru aceasta.

Dacă ne referim la cazuri speciale, spre exemplu, când viaţa mamei este în pericol, desigur că se admit excepţii. Însă la noi, din păcate, a devenit deja o regulă că avortul se realizează imediat la cererea femeii. De altfel, se face aşa cum aţi menţionat şi Dvs, pe banii contribuabililor, adică pentru aceste omoruri legale plătim noi, oamenii care suntem, după convingerile morale, împotriva acestor acţiuni.

Rolul Bisericii, mai presus de toate, este de a educa, pentru că nu putem face faţă acestei probleme într-un mod mecanic. O vom putea rezolva parţial cu ajutorul unei politici demografice bine structurate, cu ajutorul îndemnizaţiilor materiale care sunt absolut necesare, dar cel mai important – trebuie să încercăm să reprogramăm propria noastră percepţie în plan moral şi spiritual. Oamenii trebuie să înţeleagă că a avea copii este o datorie sacră. Şi această datorie este una care aduce fericire şi satisfacţie. Noi, preoţii, vorbim despre acest lucru de pe amvoanele bisericilor şi în mass-media.

Dar este la fel de important să avem şi susţinerea societăţii civile. Priviţi emisiunile televizate: dacă şi arată vreo familie prosperă, atunci, de regulă, e una în care există un singur copil. Practic, nu vedem la televizor familii cu mulţi copii – poate doar în cazul când e vorba despre probleme sociale grave. Şi această spălare psihologică a creierilor, care se face prin intermediul emisiunilor şi filmelor, reduce la zero munca noastră de educare. Pentru ca problema dată să fie rezolvată e nevoie de eforturile comune ale statului, Bisericii şi tuturor forţelor sănătoase din societate.

A. Ulianov: Vladâca, aţi vorbit despre activitatea Bisericii. Îmi amintesc că în regiunile ţării sunt foarte multe centre bisericeşti. Există un centru extraordinar „Maternitatea” în regiunea Ivanovsk. Există un centru similar în regiunile Krasnoiarsk, Vologda. Iar la Moscova sunt astfel de preoți, precum părintele Maxim Obuhov şi părintele Dmitrii Smirnov. Ei toţi fac o muncă colosală. Îmi amintesc şi acum acele placarde minunate care atârnau de-a lungul metroului cu vreo zece ani în urmă – „Avortul ese un omor legalizat al copiilor”, pe care era prezentat un micuţ sfâşiat în bucăţi. Am văzut de nenumărate ori cum femeile se uitau la aceste postere şi plângeau. Era clar că mesajul a ajuns la inimile lor.

Poate că din aceste motive, Moscova ocupă ultimul loc pe ţară la numărul de avorturi per femeie şi per naştere. Doar, începând cu 1920 şi până la sfârşitul anilor ’80, Moscova fiind, cea mai „educată” şi cea mai „civilizată” capitală, ocupa primul loc după numărul de avorturi. Cu toate acestea, mentalitatea moscoviţilor s-a schimbat radical – cred că aceasta s-a întâmplat datorită efortului depus de acei activişti despre care am vorbit.

Mitropolitul Ilarion: Nu sunt adeptul unor campanii publicitare agresive şi consider că în vremurile noastre sunt mult mai utile metodele de convingere. Aţi pomenit despre părintele Dmitrii Smirnov. Îmi amintesc că la o întâlnire la care se discuta exact această problemă, el a spus: „Eu mi-am rezolvat problema demografică. Avem o natalitate ca în Bangladeş”. Desigur, poate părea o glumă, însă spusele părintelui denotă realitatea. La general, cel puţin, o comunitate bisericească este în stare să schimbe mentalitatea oamenilor în aşa fel încât, aceştia să se întoarcă la percepţia firească de familie ca o sursă de fericire, iar copiii ca o binecuvântare a lui Dumnezeu. Astăzi, această percepţie este pierdută. Când mulţi dintre oamenii contemporani se întreabă dacă are sens să aibă copii (nu-mi place nici expresia, nici ideea în sine, de parcă e vorba să-ţi iei un câine sau o pisică), aceştia mai întâi, îşi imaginează problemele materiale care pot apărea.  Ei nu se gandesc că copiii aduc fericirea, că într-o mare măsură scopul vieţii noastre pe pământ este de a transmite viaţă altora, de a trăi viaţa prin urmaşii noştri.

A. Ulianov: Vladâca, eu sunt tată cu mulţi copii şi ştiu ce bucurie este să ai nu un singur copil, ci mai mulţi. Când este şi un fiu mai mare, şi altul mai mic, când vezi cum se ajută între ei, cum se joacă şi se bucură împreună, cum se ceartă şi cum îşi rezolvă conflictele. Urmârindu-mi cunoscuţii mei care au familii  cu mulţi copii, am observat că acestea pot fi împărţiţi în trei grupe. Prima grupă – sunt slujitorii bisericilor, deci rolul principal revine factorului religios; a doua grupă – sunt businessmanii, adică oamenii care pot oferi urmaşilor un trai decent şi de aceea nasc mulţi copii. A treia grupă – sunt angajaţii din sectorul tehnologiilor informaţionale, adică acei taţi care, de regulă, având un salariu nu prea mare dispun de mult timp liber pe care îl pot petrece cu familia lor. (Desigur, trebuie să spun că majoritatea cunoscuţilor mei care au mulţi copii sunt oameni de credinţă). Spre regret, în mediul meu nu am văzut familii cu mulţi copii care să fie din afara acestor trei grupe. Poate e cazul să se întreprindă ceva şi în politicile statului în acest domeniu?

Mitropolitul Ilarion: Statul poate face multe pentru susţinerea familiei şi a maternităţii. Este vorba şi despre îndemnizaţiile materiale. Şi despre schimbările de mentalitate ale populaţiei în sensul că imaginea mamei să fie una pozitivă, ca maternitatea să fie percepută ca ceva care merită sprijinul absolut, ca naşterea copiilor să devină prioritate. Tot mai des se vorbeşte despre modernizare, tehnologii etc – dar cui trebuiesc aceste tehnologii dacă nu va avea cine le folosi? La nivel de stat, politica demografică trebuie să fie una prioritară.

Revenind la componenta morală a acestui fenomen tragic despre care acum discutăm, vreau să remarc că pentru mame este foarte importantă informarea, în special acea muncă pe care o depuneţi Dvs. şi pe care o desfăşoară biserica. Scopul acestui lucru este de a o face pe femeie să înţeleagă că fătul care a apărut în uterul ei – nu este, pur şi simplu, o bucăţică de ţesut pe care o poţi taia, asemeni apendicelui, ci este o fiinţă vie. Şi „săptămână de tăcere” le ajută pe multe femei să înţeleagă acest lucru şi să renunţe la avort.

Instinctul matern este instinctul înnăscut al femeii. E firesc ca o femeie să-şi dorească să nască copii, să transmită viaţă. Când Dumnezeu a creat primii oameni, El a numit-o pe femeie Eva, adică – viaţă. Transmiterea vieţii – în principiu, este principala misiune a femeii. În prezent, prin intermediul mass-mediei şi a sistemului de educaţie, în conştiinţa oamenilor sunt infiltrate diferite ideologii care privează femeia de percepţia firească că copilul este bunăstare şi fericire. Femeii i se spune că ea trebuie să fie egalată în drepturi cu bărbatul, trebuie să aibă o carieră profesională, să deţină bunuri materiale şi că în aceasta rezidă fericirea. În rezultat, multe femei amână naşterea copiilor şi recurg la avort, justificându-se că nu sunt gata să nască, de aceea că nu au încă un apartament şi că salariul este prea mic. Ele spun că atunci când vor avea de toate, vor planifica şi un copil.

Mai este încă o îmbinare de cuvinte care îmi provoacă respingere totală – „planificarea familiei”. Este foarte dificil să planifici ceva, din momentul în care, foarte frecvent, femeile care odată ce au făcut avort, nu mai sunt ulterior apte de sarcină atunci când doresc să „planifice” un copil. Şi atunci, ele încep să caute careva metode alternative pentru a concepe un copil. De multe ori, aceasta devine o tragedie în viaţă. Este foarte important ca femeile şi fetele tinere care stau pe gânduri – să facă sau nu avort – să ia în consideraţie consecinţele respective. Însă pentru aceasta e nevoie de mai multă informare.

Aşi dori să invoc aici o discuţie pe care am avut-o la una dintre universităţile noastre şi la care au participat mai mulţi tineri, preponderent fete. Era vorba despre avorturi şi au fost exprimate diferite opinii. În linii generale, discuţia a fost suficient de aprinsă până în momentul în care am spus: „Haideţi să ne gândim asupra faptului că noi toţi, cei aflaţi în acest auditoriu, suntem aici doar de aceea că mamele noastre cândva nu şi-au făcut avort ”. Linişte deplină. Probabil, fiecare se gândea la mama sa, la viaţa şi urmaşii săi. Trebuie să le explicăm oamenilor aceste adevăruri simple. Trebuie să ne unim eforturile şi să întoarcem oamenilor fericirea unei familii, ca această tendinţă demografică atât de dureroasă să fie schimbată radical pentru ţara noastră. Vă mulţumesc, Alexei, că aţi acceptat să fiţi oaspetele emisiunii noastre. Vă mulţumim pentru eforturile pe care le faceţi!

Sursa http://ioanatan.wordpress.com/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com